dorinþa ca adevãrul ºi dreptatea sã învingã pânã la urmã

Desigur cã lucrarea elaboratã de noi a produs reacþii. Într-un ziar de ieri am citit replica ºefului grupului de interese, domnul Arin Stãnescu. Am vãzut ”criticile aspreÒ aduse asupra B.I.R. ”Þin sã precizez Ñ ºi acestea sunt cuvintele domnului Stãnescu Ñ banca avea ºi ea, ca ºi alte bãnci într-o economie de tranziþie, problemele ei: credite restante, dobânzi neîncasate, credite neperformante etc.Ò Dar toate acestea nu erau de natura ºi de volumul în care banca trebuia sã fie falimentatã, pentru ca Fondul de garantare a depozitelor bancare sã fie obligat sã plãteascã 1.900 de miliarde.

Dar, vedeþi dumneavoastrã, dacã nu se declanºa falimentul, firma al cãrui patron este chiar domnul Stãnescu nu mai obþinea afacerea de lichidare, pierzând astfel sutele de miliarde încasate sub formã de salarii, de bonusuri de performanþã, de comisioane de onorarii etc.

Banca mai era acuzatã de domnul Stãnescu cã nu a avut o direcþie de recuperare de credite. Da, este adevãrat, nu se numea direcþie, ci un departament încadrat cu juriºti, lucrãtori de bancã, executori etc.

Pentru a se apãra ºi a justifica cheltuirea fondurilor B.I.R., lichidatorii, adevãraþi jefuitori, nu numai ai B.I.R., ci ºi ai altor bãnci, cum vom dovedi în volumele ce vor urma, invocã diferite motive. Dar cum poate motiva, însã, domnul Stãnescu faptul cã lichideazã o bancã pe care nu a luat-o în primire, încãlcând flagrant legea?! Cum poate motiva domnul Stãnescu faptul cã lichideazã o bancã fãrã ca instanþa sã fi dispus, prin vreo hotãrâre, lichidarea ei?!

## Domnilor deputaþi,

Dupã cum ºtiþi, în titulatura comisiei noastre apar termenii ”cercetarea corupþieiÒ, iar atunci când chiar ºeful statului, domnul Ion Iliescu, cunoscând perfect realitatea pericolului acestui flagel ce a cuprins întreaga societate, este profund preocupat, când procurorul general al Parchetului Naþional Anticorupþie, domnul Ioan Amariei, declarã cã fenomenul a ajuns în stare de ”metastazãÒ, când însuºi ºeful statului cere în mod imperativ în plenul celor douã Camere ale Parlamentului o ”terapie de ºocÒ pentru combarea flagelului, noi nu puteam rãmâne indiferenþi la cazurile semnalate.

ªi acum, mã explic.

În dosarul B.I.R., de care vorbim, dupã ce comisia noastrã a stabilit din primele sale cercetãri cã ne aflãm efectiv în faþa unui caz pe care, dupã aprecierile noastre, l-am catalogat ca fiind crimã organizatã ºi corupþie instituþionalizatã, am informat toate organele abilitate, pentru a întreprinde mãsurile ce se impun.

Desigur, vin ºi recunosc din nou: noi înºine am comis ºi greºeli. Informam cu grave încãlcãri ale legii ºi grave abuzuri comise de magistraþi, doi secretari de stat din Ministerul Justiþiei, fãrã sã cunoaºtem cã ei înºiºi erau implicaþi în afacerile grupului de interese pe care noi îl reclamam. Ba mai mult, chiar unul dintre aceºti secretari de stat, el însuºi era asociat într-o firmã ce lichida bãnci româneºti, firmã al cãrei sediu social se afla chiar în apartamentul sãu. Aceasta a fost ”epoca albastrãÒ, sã spun aºa.