Stenogramă plen

Vã mulþumesc ºi eu.

Fac un apel la dumneavoastrã: sunt 43 de înscriºi la cuvânt. Vã rog sã vã concentraþi la maximum posibil, pentru cã la 9,20, cel târziu 9,30, eu trebuie sã închei ºedinþa de declaraþii.

Îl invit la microfon pe domnul Cornel Popa. Urmeazã domnul Kerekes K‡roly.

Mulþumesc, domnule preºedinte.

Stimaþi colegi,

Prezenta declaraþie politicã priveºte unele încãlcãri flagrante ale principiului egalitãþii juridice.

Am salutat iniþiativa guvernanþilor prin care, sub genericul ”Fabricat în RomâniaÒ, se promitea mãcar un suport moral ceva mai substanþial producãtorilor autohtoni de bunuri materiale. În absenþa unei legislaþii coerente ºi a unor politici fiscale care sã stimuleze în mod real agenþii economici productivi, am perceput iniþiativa partidului de guvernãmânt ca pe un prim semnal favorabil producãtorilor de bunuri materiale aici, în România, care sã anunþe adevãrata ”îmblânzireÒ ºi îndelung aºteptata normalizare pentru mediul de afaceri românesc.

Prin intervenþia mea vreau sã atrag foarte serios atenþia tuturor factorilor politici implicaþi în gestionarea economiei naþionale asupra unor pericole mai vechi care, perpetuându-se, pot produce grave prejudicii industriaºilor ºi agenþilor economici români. Este vorba despre unele încãlcãri flagrante ale principiului egalitãþii juridice, anomalii care se manifestã într-o anumitã parte a justiþiei din þara noastrã, atunci când existã pe rolul unor instanþe cauze care opun firmelor româneºti firme strãine sau transnaþionale, firmele autohtone aflându-se, de regulã, în net dezavantaj.

În speþã, este vorba de experienþa amarã prin care au trecut ºi trec încã firmele S.C. TRANSILVANIA GENERAL IMPORT EXPORT S.R.L., S.C. RIENI DRINKS S.A., S.C. EUROPEAN DRINKS S.A. ºi S.C. TONICAL TRADING S.R.L. În ciuda respectãrii de cãtre aceste firme _in integrum_ ºi a legislaþiei concurenþei, ºi a protecþiei mãrcilor, agenþii economici români au fost târâþi, de peste 4 ani, într-un lung ºir de procese de cãtre transnaþionala S.C. PARMALAT S.P.A. Italia ºi PARMALAT România.

Fãrã a nega nimãnui dreptul de a se adresa justiþiei, atunci când se considerã prejudiciat în interesele sale, pot afirma cã la instanþele braºovene, Tribunal ºi Curtea de Apel, care au judecat cauza de mai sus, principiului egalitãþii juridice a fost încãlcat, unii magistraþi cedând probabil presiunilor foarte mari exercitate pe diverse cãi, strãine actului de justiþie. În esenþã, PARMALAT Italia ºi PARMALAT România au introdus o acþiune în contrafacere ºi concurenþã neloialã împotriva celor patru firme româneºti, reclamând o irealã confuzie pe care consumatorii ar face-o între produsele SANTAL ºi cele cu marca SANTƒ.

În ciuda evidenþelor ºi a probelor administrate în cauzã, pe de o parte, expertiza firmei MERCURY, pe de altã parte ºi, foarte important, RIENI DRINKS este titulara mãrcii SANTƒ, conform Certificatului de marcã nr. 31. 599/1999, înregistrat la O.S.I.M., ºi recunoscut ºi protejat de acesta, instanþa de la Tribunalul Braºov dã o sentinþã aberantã, prin care obligã proprietarul de drept al unei mãrci, înregistratã legal ºi protejatã de statul român, sã renunþe la aceasta tocmai în România. Ba, mai mult, ca sã fie ºi mai clarã subordonarea unor magistraþi români intereselor firmelor strãine, instanþa braºoveanã obligã firmele româneºti sã plãteascã reclamanþilor ºi daune morale în sumã de 500.000 dolari, asta, pesemne, ca un fel de premiu ad-hoc, fiindcã experþii de piaþã au constatat cã nu existã nici un fel de daune materiale.

Culmea abuzului comis împotriva celor patru firme româneºti, într-o instanþã din România, s-a consumat atunci când, în faza de recurs la Curtea de Apel, din dosarul cauzei a dispãrut, inexplicabil, tocmai Certificatul de înregistrare O.S.I.M. a mãrcii SANTƒ.

Dacã aºa ceva a fost posibil în România mileniului III ºi acest abuz cras nu va fi sancþionat, mã tem cã þara noastrã se va îndrepta vertiginos cãtre integrarea într-un bantustan primitiv, unde se mai furã, probabil, probe din dosarele instanþelor, nu în Europa contemporanã.

Este clar cã, de fapt, cu complicitatea vinovatã a unor magistraþi români, reclamantele ºi-au propus sã ºantajeze, sã streseze ºi, în final, sã elimine de pe piaþa româneascã un competitor român. Din fericire, se pare cã acestui serial de abuzuri ºi practici ilicite i se va pune capãt prin recursul în anulare promovat de Parchetul General al României.

Acest demers, pe care îl salutãm ca pe un firesc semnal de normalitate, va desfiinþa, sperãm, situaþia aberantã creatã de cele douã instanþe aservite intereselor reclamantelor ºi nicidecum normelor de drept, în care un titular legal, de marcã, sã nu-ºi poatã folosi proprietatea intelectualã, datoritã nesocotirii grave a principiului egalitãþii juridice a mãrcilor.

Atitudinea celor douã instanþe este extrem de nocivã, întrucât prin promovarea arbitrariului ºi parþialitãþii sfruntate se va ajunge în scurt la dezintegrarea sistemului de drept ºi a ordinii constituþionale. Consecinþele imediate ale acestui colaps vor fi, în plan economic, legitimarea discreþionarã de tip mafiot a unor poziþii de monopol al firmelor strãine, asociatã cu eliminarea producãtorilor români de pe piaþa româneascã. Drumul României spre statutul de ”colonieÒ ar fi, astfel, extrem de scurt.

Sunt convins cã avem cu toþii datoria supremã, indiferent de culoarea politicã, sã luptãm din rãsputeri împotriva unui potenþial dezastru. Vã mulþumesc.

Vã mulþumesc. Are cuvântul domnul Kerekes K‡roly. Va urma domnul Florin Iordache.

Domnule preºedinte, Stimaþi colegi,

Prin Rezoluþia nr. 1123, adoptatã la 24 aprilie 1997 de cãtre Adunarea Parlamentarã a Consiliului Europei, s-a decis încheierea procedurii de monitorizare a României, considerându-se cã obligaþiile ºi angajamentele cele mai importante au fost respectate.

Însã, constatându-se rezolvarea doar parþialã a problemei restituirii bunurilor imobiliare confiscate sau expropriate, cu respectarea principiului restituirii primordiale _in integrum_ a acestora, Adunarea Parlamentarã a Consiliului Europei solicitã cu insistenþã respectarea tuturor obligaþiilor ºi angajamentelor asumate în acest sens.

Adoptarea Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 Ñ 22 decembrie 1989 a constituit un pas important în îndeplinirea cerinþelor prevãzute în Rezoluþia nr. 1123.

Însã, nici nu începuse bine aplicarea legii, când Guvernul, scãpat de teama monitorizãrii din partea Consiliului Europei, a fãcut un pas înapoi naþionalizând din nou o bunã parte a imobilelor care constituie obiectul restituirii _in integrum,_ în concret a acelor imobile ocupate de unitãþi bugetare care au fost preluate fãrã titlu valabil de cãtre regimul comunist ºi a cãror restituire în naturã a fost fãcutã posibilã prin aceastã lege.

Mãsura noii naþionalizãri a fost iniþiatã prin adoptarea hotãrârilor de Guvern din toamna anului trecut, prin atestarea apartenenþei acestor imobile la domeniul public al judeþelor, municipiilor oraºelor ºi comunelor, cu toate cã proprietarii au cerut în termen legal, potrivit legii, restituirea lor în naturã.

Hotãrârile Guvernului au fost emise fãrã a asigura publicitatea listelor ce cuprind imobilele trecute în domeniul public, **Monitorul Oficial** fiind trimis numai consiliilor judeþene, pe bazã de comandã specialã.

Aceastã nouã naþionalizare a continuat la sfârºitul anului trecut, prin adoptarea Ordonanþei de urgenþã a Guvernului nr. 184/2002 de modificare a Legii nr. 10/2001. Prin aceastã ordonanþã, Guvernul a anulat acele prevederi ale legii care permiteau proprietarilor sau moºtenitorilor acestora sã cearã restituirea în naturã a imobilelor în discuþie, modificare intervenitã dupã ce deja fuseserã fãcute demersurile pentru restituirea imobilelor pe cale administrativã ºi judecãtoreascã, sau chiar dupã restituirea unora dintre ele.

Astfel de mãsuri ale Guvernului vor avea, în mod cert, rãsunet internaþional, neputând fi trecute cu vederea de cãtre Consiliul Europei. De menþionat faptul cã punctul final al Rezoluþiei nr. 1123 pune în vedere reînceperea monitorizãrii României, în cazul în care aceasta nu-ºi respectã obligaþiile ºi angajamentele asumate în calitate de stat membru.

Stimaþi colegi,

Este greºitã concepþia potrivit cãreia aderarea României la structurile euroatlantice nu este condiþionatã de credibilitate. Poate însemna oare credibilitate respectarea angajamentelor numai în funcþie de conjuncturã?

Vã mulþumesc pentru atenþie.

Vã mulþumesc. Dau cuvântului domnului Florin Iordache. Urmeazã domnul ªtefan Baban.

Mi-aº permite sã fac o propunere. Mai sunt 40 de vorbitori. La 9,30, cum am spus, încheiem ºedinþa. Poate prezentaþi ideile de bazã ºi depuneþi la secretariat, ca în stenogramã sã aparã integral declaraþia, cã ºi aºa presã nu avem prezentã. Deci, este o sugestie.

## Domnule preºedinte, Stimaþi colegi,

Declaraþia mea politicã de astãzi este privitoare la implicarea factorilor locali, acolo unde se doreºte, pentru rezolvarea nevoilor comunitãþii. Asigurarea agentului termic necesar încãlzirii apartamentelor de locuit, unitãþilor de învãþãmânt, unitãþilor spitaliceºti a stat permanent în atenþia executivului Primãriei Municipiului Caracal, având întâlniri sãptãmânale cu administratorii asociaþiilor de proprietari, accentul punându-se cu aceste ocazii pe încasarea restanþelor la întreþinere, în scopul furnizãrii agentului termic pe toatã durata iernii 2002 Ñ 2003.

Trebuie subliniat faptul cã, datoritã acestei permanente legãturi între executivul primãriei ºi asociaþiile de proprietari, cu toate inerentele greutãþi ivite, nu s-a trecut la debranºarea de la reþeaua de termoficare a celor care, din diferite motive, au rãmas cu sume mari de achitat.

În acest fel, cu toate cã am avut parte de o iarnã deosebit de grea, toþi locuitorii au beneficiat de condiþii optime de trai. În sprijinul populaþiei a fost emisã recenta ordonanþã de guvern, care vine tocmai în sprijinul familiilor cu posibilitãþi reduse la platã, Guvernul Adrian Nãstase dând dovadã cã este un guvern social-democrat ºi care acordã o atenþie deosebitã tocmai celor cu posibilitãþi reduse. S-a demonstrat încã o datã cã acolo unde, la conducerea administraþiei, fie ea localã sau centralã, sunt niºte oameni bine pregãtiþi, pot face faþã oricãror situaþii, astfel încât cetãþenii sã poatã simþi cã cei cãrora le-au încredinþat mandatul, fie el de primar, consilier sau chiar ministru, nu au greºit ºi cei aleºi îºi fac cu prisosinþã datoria.

Vã mulþumesc.

Vã mulþumesc. Domnul ªtefan Baban. Va urma domnul Puiu Haºotti.

## Mulþumesc.

Domnule preºedinte, domnilor colegi, ”Sistemul de termoficare Ñ teroarea românilorÒ.

O nouã iarnã, aceleaºi vechi probleme ale sistemului de termoficare din România. Dar, totuºi, ca în iarna aceasta, parcã niciodatã nu s-a simþit cu atâta tãrie lipsa agentului termic.

Începând de la arestãrile la vârful conducerii sistemului de termoficare al Capitalei ºi terminând cu imposibilitatea organelor locale de a asigura un minim de confort în casele românilor, toate au contribuit la crearea unei stãri generale de nemulþumire ºi de revoltã din partea cetãþenilor acestei þãri.

Promisiunile electorale ale actualilor guvernanþi din campania 2000 au apus de mult. A rãsãrit din nou situaþia anilor Ô89, când, la sfatul conducerii de pe atunci a þãrii, mai puneam o hainã sau douã pe noi pentru a suporta mai uºor frigul din casele noastre. O parte din români au renunþat din proprie iniþiativã la cãldura binecuvântatã, fie din cauza lipsei resurselor financiare, fie pentru a nu mai fi dependenþi de vecini. Unii din cei care sunt racordaþi în continuare la termoficare nu plãtesc serviciile de care au beneficiat fie din lipsã de bani, fie din lipsã de bun-simþ. Majoritatea oamenilor suferã ºi mai ales rabdã frigul din locuinþe, sperând ca iarna sã nu fie lungã sau cu temperaturi mult sub zero grade.

În acest timp, Guvernul hotãrãºte cã montarea centralelor de apartament, precum ºi contorizarea blocurilor ºi a apartamentelor nu sunt bine venite, nefiind rentabile. Poate pentru sistemul naþional de termoficare, care va sucomba prin lipsa sau reducerea numãrului clienþilor, pentru cã se ºtie prea bine cã sub scuza deficienþelor tehnice (reþea de distribuþie învechitã, cu pierderi mari de la producãtor la distribuitor) se ascunde de fapt nepãsarea faþã de contribuabil, o politicã managerialã în domeniu, dezastruoasã, precum ºi interese politice meschine.

Cu aceste probleme se confruntã ºi municipiul Botoºani. Unicul furnizor de apã caldã menajerã ºi cãldurã a acestui oraº este S.C. TERMICA S.A., care foloseºte ca principal combustibil pãcura adusã de la distanþe foarte mari ºi care, în ultima perioadã, mai exact în ultimii 2 ani, a cunoscut o perioadã bunã, cu investiþii în producere ºi transport, cu contorizare a jumãtate din scãrile de bloc, dar în aceastã iarnã a intrat într-o crizã ireversibilã, care poate duce la un adevãrat dezastru pentru cetãþenii acestui oraº. Cauzele sunt multiple: lipsa locurilor de muncã ca urmare a slabei dezvoltãri industriale, fapt care determinã venituri mici ºi un nivel de trai scãzut, majorarea preþului naþional al gigacaloriei, acordarea pentru un numãr însemnat de familii a subvenþiilor pentru cãldurã, fapt care a dezechilibrat bugetul local ºi a dus la întârzieri în transmiterea banilor cãtre societate, creºterea numãrului de familii care solicitã debranºãri, precum ºi indolenþa unor cetãþeni care, deºi au venituri sigure, uitã de datoriile pe care le au pentru serviciile de care au beneficiat. Toate acestea au dus la colapsul financiar cu care se confruntã TERMICA, dar ºi la nemulþumirile cetãþenilor care ºi-au achitat conºtiincios ºi lunar datoriile, dar care nu beneficiazã de apã caldã ºi cãldurã. Luna ianuarie a acestui an a fost dramaticã, când douã sãptãmâni TERMICA a funcþionat la cota de avarie, livrând atâta cãldurã cât sã nu îngheþe instalaþiile. ªi asta într-o localitate unde zilele cele mai cãlduþe au temperaturi de -8¼ C.

Organele locale precum ºi conducerea societãþii au luat deja primele mãsuri: organizarea de echipe de încasatori care sã meargã din uºã în uºã la datornici pentru a recupera o parte din sumele datorate, acþionarea în instanþã a celor ce au uitat de ceva ani sã treacã pe la asociaþii ºi sã achite contravaloarea serviciilor de care au beneficiat ºi, nu în ultimul rând, iniþierea unui proces de restructurare a societãþii pentru rentabilizarea ei. Iar ca primã mãsurã, disponibilizarea de personal va afecta un numãr de peste 200 de oameni, ºi asta într-un judeþ ”fruntaºÒ pe þarã la rata ºomajului. Deºi nu sunt în totalitate de acord, în primul rând din motive tehnice ºi economice, cu pãstrarea numãrului de personal ºi mai ales cu distribuirea lui (mã refer la raportul dintre numãrul de ºefi ºi numãrul de muncitori), consider cã programul de restructurare, oricât de dureros ºi inuman ar fi, trebuie sã demareze, ºi asta cât de curând. Prin rentabilizarea ºi mai buna organizare a unor sectoare neproductive, dar care se aflã sub tutela acestei societãþi, s-ar putea acoperi o parte din pierderile anilor precedenþi.

Iar dacã tot vorbim de pierderi, aº vrea sã vã aduc în atenþie faptul cã producerea agentului termic cu gaz metan este mai ieftinã. În condiþiile în care municipiul Botoºani ar dispune de gaz metan prin montarea unei a doua conducte de gaz metan pe ruta Hârlãu Ñ Botoºani. Dar P.S.D., care este ”aproape de oameni, împreunã cu eiÒ, a gãsit bani pentru montarea unei conducte care duce gazul metan din zonã pe ruta Bucecea-Siret; ºtie domnul ministru Octav Cozmâncã de ce! ªi tot pentru a lucra economic, S.C. TERMICA S.A. Ñ Botoºani, în condiþiile în care ar dispune de gaz metan, ar putea produce energie electricã pentru consumul propriu, dar ar avea ºi de vânzare pentru alþi consumatori. Dacã la toate acestea se adugã un volum mare de investiþii în infrastructurã, prin fonduri PHARE ºi/sau Banca Europeanã pentru Reconstrucþie ºi Dezvoltare pentru modernizarea societãþii, coroborat cu stabilirea unui preþ optim al gigacaloriei ºi o politicã managerialã eficientã, S.C. TERMICA S.A. Ñ Botoºani mai are ºanse de a exista. În caz contrar, iarna viitoare Botoºaniul va fi una din localitãþile Polului Nord.

Problema apei calde manajere ºi a cãldurii distribuite cetãþenilor nu este numai a acestui oraº. Trebuie sã recunoaºtem cã, pe an ce trece, singura ºansã a sistemului de termoficare rãmâne, fie o privatizare eficientã ºi bine fundamentatã, fie stabilirea unui program de mãsuri dure ºi reale care sã scoatã la liman acest sector. În caz contrar, nu cred cã cetãþeanul de rând, bun plãtitor, lipsit de cele mai minimale condiþii de confort, va mai avea rãbdarea de a fi privat de serviciile pentru care a plãtit. Vã mulþumesc.

Dau cuvântul domnului deputat Puiu Haºotti. Va urma domnul M‡rton çrp‡d.

Insist asupra concentrãrii expunerilor. Mai avem 45 de minute.

Vã mulþumesc, domnule preºedinte.

În data de 16 noiembrie 2002 am adresat o interpelare ministrului justiþiei, Rodica Stãnoiu, privind numãrul ºi stadiul acþiunilor judecãtoreºti promovate de cãtre magistraþi în contradictoriu cu Ministerul Justiþiei pentru nerespectarea dispoziþiilor legale referitoare la drepturile bãneºti ale acestora.

Din rãspunsul ministrului justiþiei, Rodica Stãnoiu, am descoperit cã problema este mult mai complexã. Acþiunile formulate de cãtre magistraþi ºi personalul din organele autoritãþii judecãtoreºti împotriva Ministerului Justiþiei se împart în douã categorii:

1. litigii ce au ca obiect restituirea procentului de 7% reþinut din drepturile salariale ale reclamanþilor, cu titlu de

”contribuþie la asigurãrile sociale de sãnãtateÒ, pentru perioada 1 ianuarie 2000 Ñ 31 martie 2001;

2. litigii ce au ca obiect plata diferenþei dintre salariul cuvenit, potrivit prevederilor art. 1 din Ordonanþa Guvernului nr. 83/2000, ºi salariul acordat efectiv începând cu data de 1 ianuarie 2002, cu valoarea de referinþã sectorialã.

Pentru rezolvarea acestor litigii s-a înregistrat un numãr de 1.450 de acþiuni în justiþie, iar numãrul de magistraþi ºi personalul din cadrul organelor autoritãþii judecãtoreºti care au calitatea de reclamanþi în acest dosar este aproximativ 3.000.

Aceastã situaþie unicã în lume, în care magistraþii sã dea în judecatã statul pentru recuperarea drepturilor bãneºti, este edificatoare pentru starea deplorabilã a reformei justiþiei sub ”ministeriatul StãnoiuÒ. Este inadmisibil modul în care doamna ministru Rodica Stãnoiu acþioneazã faþã de magistraþi, mai degrabã împotriva intereselor acestora, ceea ce a dus la slãbirea puterii judecãtoreºti prin intimidare, influenþe politice, salarizare necorespunzãtoare, ºi nu la întãrirea independenþei justiþiei.

În acelaºi rãspuns se aratã cã: ”În 231 de cauze au fost pronunþate hotãrâri definitive ºi irevocabile, iar aproximativ 1.200 se aflã în curs de soluþionareÒ. Concluzia este cã Ministerul Justiþiei urmeazã sã restituie sumele la care a fost obligat prin hotãrâri judecãtoreºti ºi irevocabile, fãrã ca doamna ministru sã precizeze cine sunt vinovaþi de aceastã situaþie, precum ºi de unde vor fi luaþi aceºti bani pentru a acoperi greºelile responsabililor din minister ºi proasta gestionare a resurselor magistraþilor.

Atrag atenþia Guvernului Adrian Nãstase cã nerezolvarea acestor probleme îi va determina pe magistraþii din România sã se adreseze Curþii Europene a Drepturilor Omului, ceea ce va duce la sute de procese pe rolul Curþii, cu implicaþii grave pentru statul român.

Îi solicit public premierului Nãstase sã se implice personal pentru soluþionarea favorabilã a acestor cazuri, deoarece actualul ministru al justiþiei, care a contribuit la aceastã stare, nu mai este de încredere în faþa opiniei publice ºi nu mai are autoritatea moralã în faþa magistraþilor.

Este motivul pentru care îi recomand premierului Nãstase sã opereze, totuºi, o remaniere a Cabinetului sãu, cel mai mare din Europa, cel puþin în privinþa doamnei Stãnoiu, al cãrei rãspuns la interpelarea adresatã sintetizeazã în fapt insuccesele activitãþii Ministerului Justiþiei ºi nu reprezintã o garanþie cã situaþia magistraþilor se va rezolva. Mulþumesc.

Mulþumesc.

Dau cuvântul domnul deputat M‡rton çrp‡d. Urmeazã domnul Iosif Armaº.

Se poate constata cã mai toate guvernele scot din ce în ce mai multe ordonanþe ºi ordonanþe de urgenþã ºi, în aceastã grabã crescândã, iniþiatorii au din ce în ce mai puþin timp pentru a analiza problema pe care ar dori s-o rezolve. Astfel, de exemplu, dacã ministrul sãnãtãþii ar fi citit cu atenþie legea ºi ar fi luat în mânã un calculator, ºi-ar fi dat seama uºor cã doar acele cabinete de medici de familie pot primi o sumã mai mare de 20 milioane care au cel puþin 2.000 de pacienþi ºi statutul de medic primar, cã peste aceastã cifrã se impun sancþiuni, iar majoritatea medicilor au în jur de 1.800 de pacienþi.

Dacã ar fi socotit cât trebuie sã plãteascã un medic cadrului mediu ºi cheltuielile care rezultã din aceasta, ce sumã se cheltuie lunar pentru cumpãrarea formularelor inventate de diferite ministere, cât costã energia ºi consumabilele, ºi-ar fi dat seama cã un medic nu-ºi poate permite nici mãcar un salariu prevãzut în noua ordonanþã pentru bugetari. Poate atunci ºi-ar fi dat seama doamna ministru cã nu scãderea, ci mãrirea acelui punct ar fi fost soluþia, cel puþin decentã, pentru acest sector, care este sectorul, poate, cel mai profitabil, ºi nicidecum paturile de spital ºi ambulatoriul propus de Domnia sa. ªi poate cã ar fi mai bine sã se aplece asupra colectãrii ºi cheltuirii întregii sume pentru sãnãtate.

ªi dacã suntem la colectare, poate cã lipsa de coerenþã în colectare nu ar trebui sã se impunã asupra contribuabilului. Dacã Radiodifuziunea ºi Televiziunea nu ºtiu cum sã-ºi colecteze banii, atunci nu ar trebui sã se impunã o taxã generalã pe audiovizual.

Vã mulþumesc.

În aceste condiþii, prietenii i-au propus sã pãrãseascã þara, dar refuzul sãu a fost pe cât de categoric pe atât de plin de demnitate, el afirmând cã: ”Brãtienii nu dezerteazã din România!Ò

În 1947 i s-a fixat domiciliu forþat, i s-a interzis apoi orice legãturã cu lumea din exterior, iar în luna mai 1950 s-a produs drama sa cea mare: a fost arestat ºi intemniþat la Sighet, fãrã nici o justificare ºi fãrã nici o judecatã. În sfârºit, în ziua de 24 aprilie 1953, ºtiinþa istoricã ºi cultura româneascã au suferit o grea pierdere: tragicul sfârºit între zidurile reci ale închisorii de la Sighet al celui care îºi servise cu dragoste, cu devotament, þara ºi neamul.

Intervenþia mea de astãzi este o declaraþie politicã ºi se leagã ºi de împlinirea a 56 de ani de când, sub ameninþarea baionetei sovietice ºi a comuniºtilor, a fost abolitã monarhia, iar Regele Mihai silit sã abdice. A urmat, apoi, perioada de ponegrire ºi demascare a monarhiei, uitându-se tradiþia ei istoricã, strâns legatã de momentele hotãrâtoare ale neamului, din care, dacã am aminti numai douã: cucerirea independenþei prin Carol I ºi întregirea neamului prin Ferdinand, numit ”ÎntregitorulÒ, ºi ar fi destul.

Dar tradiþia istoricã era ultimul lucru de care ar fi þinut seama regimul comunist. Mulþumesc.

Vã mulþumesc ºi eu. Dau cuvântul domnului deputat Iosif Armaº. Va urma domnul Damian Brudaºca.

## Domnule preºedinte,

## Doamnelor ºi domnilor deputaþi,

În calitatea mea de deputat, îmi fac o datorie de onoare de a evoca în Parlamentului României, la început de sesiune, figura unuia dintre marii noºtri istorici ai secolului XX. Este vorba de academicianul Gheorghe Brãtianu, de la a cãrui naºtere s-au împlinit, la 3 februarie, 105 ani.

Descendent al unei ilustre familii, care i-a dat þãrii pe Ion ºi Ionel Brãtianu, istoricul Gh. I. Brãtianu s-a nãscut la Ruginoasa, în judeþul Iaºi. A fost profesor la Facultatea de Litere din Iaºi, apoi, la Catedra de istorie universalã a Universitãþii din Bucureºti, director al Institutului de istorie generalã al Universitãþii ieºene ºi, apoi, la Institutul de istorie universalã ”Nicolae IorgaÒ din Bucureºti.

Cercetãrile sale de istorie naþionalã s-au axat pe probleme fundamentale: formarea ºi continuitatea poporului român, formarea statelor medievale româneºti, organizarea socialã ºi politicã a vieþii româneºti în Evul Mediu. Iatã doar câteva din lucrãrile sale de referinþã: ”O enigmã ºi un miracol istoric Ñ poporul românÒ, ”Problema continuitãþii daco-romaneÒ, ”Tradiþia istoricã despre întemeierea statelor româneºtiÒ.

Cea de-a doua posturã în care Gheorghe Brãtianu a fost fãuritor de istorie s-a derulat în timp, din 1947 pânã în 1953. Mai întâi va fi marginalizat iar apoi persecutat, în fel ºi chip, pentru singurul motiv cã era descendent al marii familii a Brãtienilor ºi cã luptase pe frontul de Est cu arma în mânã.

Vã mulþumesc.

Domnul deputat Damian Brudaºca; se pregãteºte domnul Napoleon Pop.

## **Domnul Damian Brudaºca:**

## Domnule preºedinte,

În primul rând, permiteþi-mi sã-i felicit pe cei de la putere, care, nu numai cã furã prezentul Partidului Naþional Liberal, ci au început sã o facã ºi în privinþa trecutului.

Declaraþia mea politicã de astãzi se referã la situaþia dezastruoasã din economia naþionalã ºi mi-am intitulat-o: ”Treziþi-vã, guvernanþi!Ò

Urmând sfatul pe care dumneavoastrã, domnule preºedinte, ni l-aþi dat, daþi-mi voie sã expun doar foarte puþine dintre problemele abordate. Am predat la stenogramã textul complet.

Sintetizând problemele pentru care oamenii cautã sprijin ºi soluþii, aº putea spune cã majoritatea covârºitoare a acestora sunt preocupaþi de starea socialã precarã, de sãrãcia cãreia trebuie sã-i facã faþã. Ne-au cãlcat pragul oameni disperaþi, care nu mai ºtiu ce sã facã pentru traiul de a doua zi, de unde sã gãseascã bani pentru medicamente, tratamente, pentru proteze sau operaþii chirurgicale, pentru ei sau membrii familiilor lor. Tot la fel, persoane îngrijorate cã nu mai au cu ce cumpãra o hãinuþã copiilor pentru a-i trimite la ºcoalã sau cu ce sãºi achite cheltuielile exorbitante la întreþinere.

O altã categorie considerabilã de cetãþeni sesizeazã starea de haos existentã în administraþia publicã, domnia indiferenþei, a bunului plac ºi a dispreþului faþã de necazurile oamenilor, pe care au adoptat-o cei care trãiesc din truda, sudoarea ºi disperarea celor mulþi. La fel ca pe timpul regimului fanariot, cei aflaþi la putere trag ºapte piei de pe bietul român ºi doar pe suflet nu i-au pus încã impozit.

În acelaºi timp, însã, problemele ridicate de oameni se lovesc mereu ºi mereu de un zid de netrecut, cãci, în loc de soluþii concrete ºi posibile, acestora li se oferã rãspunsuri evazive, iresponsabile, neangajante.

La fel de disperaþi sunt petenþii ºi în ce priveºte justiþia sau, mai degrabã, injustiþia de care au parte. Sunt persoane ajunse la disperare, constatând cã nu au absolut nici o posibilitate sã-ºi rezolve, într-un fel sau altul, problemele cu care se confruntã. Acest lucru, susþin ei, se datoreazã corupþiei cvasigeneralizate din justiþia românã.

În faþa acestei avalanºe de solicitãri, îþi pui întrebarea fireascã, nu doar legatã de ceea ce e de fãcut, ci, mai ales, de cum s-a ajuns aici. Cum e posibil sã se întâmple aºa ceva, câtã vreme la conducerea þãrii se aflã un Guvern pretins social-democrat, care, cel puþin în campania electoralã, îºi propusese sã fie împreunã cu oamenii ºi alãturi de ei? Dacã ar fi sã þinem cont de reacþiile populaþiei ºi nu de sloganurile stereotipe ale propagandei Puterii, am putea spune cã între viaþa de zi cu zi ºi Guvernul prezidat de Adrian Nãstase s-a produs o falie ce se adânceºte mereu. Noi, parlamentarii Opoziþiei, încercãm, prin zeci ºi sute de întrebãri ºi interpelãri, ca ºi prin declaraþii politice, sã atragem atenþia Guvernului P.S.D.ÑU.D.M.R. ºi celorlalte instituþii ale statului cã au o responsabilitate majorã faþã de oameni ºi pentru rezolvarea problemelor pe care aceºtia le ridicã.

Am mai avut posibilitatea sã subliniez faptul cã membrii actualului Cabinet par a se fi întors cu spatele spre oameni ºi cu faþa spre un zid ºi cã nu-ºi vãd decât de propriile lor interese egoiste ºi meschine, cã nu mai aud glasul ºi tumultul strãzii, durerea înfundatã a bãtrânilor ºi disperarea tinerilor de a nu-ºi gãsi o perspectivã aici, la ei acasã. Poate cã membrii Guvernului Adrian Nãstase nu ºi-au dat încã seama cã, tratând cu indiferenþã semnalele Opoziþiei, au dat dovadã de miopie politicã, dar ºi cã ºi-au demonstrat incapacitatea de a gestiona performant problemele acestei þãri. Persiflãrile de genul ”ciocul micÒ sau rãspunsurile fãrã soluþii care, în ultimii 2 ani, reprezintã peste 90% din cazurile sesizate de parlamentarii Opoziþiei, ilustreazã concludent ºi în afara oricãrui dubiu cã Guvernul P.S.D.ÑU.D.M.R. reprezintã o adevãratã pacoste pentru poporul român.

În loc sã se preocupe cu adevãrat ºi nu ocazional ºi festivist de problemele de zi cu zi ale cetãþenilor, tratându-le pe fiecare cu consideraþie ºi respect, conducerea P.S.D. ºi a Guvernului a gãsit de cuviinþã cã prioritarã ºi aproape exclusivã este lupta ºi disputa politicã, acþiunea de marginalizare, compromitere ºi distrugere a

Opoziþiei, atitudini ce ne aduc în memorie practicile celor care, în anii Ô46ÑÕ47 ai secolului trecut, instaurau în România regimul de dictaturã politicã. Astãzi, mai mult ca oricând, asemenea preocupãri exclusive sunt tot mai evidente, Guvernul mai aducându-ºi aminte de oameni doar atunci când, în scopuri propagandistice, se face cã mai oferã acestora un corn, o aºa-zisã subvenþie sau alte pretinse facilitãþi, pe care tot din banii publici le asigurã, ºi nu din fondurile de partid. Aºa cum, cel mai adesea, lasã sã se înþeleagã.

Iatã de ce încercãm, inclusiv prin acest demers, sã atragem atenþia, în modul cel mai serios ºi responsabil, primului-ministru al României, întregului Cabinet Adrian Nãstase, ca, mãcar acum, în ceasul al doisprezecelea, sã îºi dea seama cã nu mai au dreptul sã rãmânã indiferenþi la apelurile pe care li le adreseazã reprezentanþii Opoziþiei politice în numele populaþiei, care simte pe pielea ei ”binefacerileÒ unei politici aventuriste ºi iresponsabile, departe de principiile social-democraþiei. Mulþumesc.

## Mulþumesc.

Domnul deputat Napoleon Pop; va urma doamna Paula Ivãnescu.

Pentru stenogramã, domnii deputaþi Emil Rãdulescu, Eugen Nicolaescu ºi Andrei Chiliman vor depune declaraþia în scris.

Mai avem 30 de minute ºi nu au vorbit decât 7 din 43. Încercaþi o sintezã a prezentãrii!

## Domnule preºedinte,

Stimaþi colegi,

România a fost invitatã sã adere la NATO, moment de cotiturã ºi recunoaºtere a sensului evoluþiilor democratice, politice, sociale ºi economice interne de cãtre comunitatea euroatlanticã. Existã speranþa recunoaºterii de drept a apartenenþei civilizaþiei româneºti în rândul naþiunilor democrate, apartenenþã pentru care adevãratul drum al reintegrãrii structurate de abia începe.

Nimic nu trebuie neglijat din tot ce s-a fãcut în aceastã þarã pentru a ne aduce în faþa porþii integrãrii euroatlantice. Ani de eforturi considerabile, de la fiecare cetãþean, pânã la ultimul politician, ºi-au gãsit o certã împlinire.

Rezultatul ne este favorabil, însã componentele acestuia nu sunt în totalitate valori pozitive. Valorile negative le cunoaºtem, atât din analizele noastre proprii, cât ºi din cele ale membrilor clubului cãtre care aspirãm.

Tocmai pentru seriozitatea demersului nostru, intrând în anticamera NATO ºi U.E., neîmplinirile noastre trebuie sã ne dea de gândit mult mai mult acum, pentru cã nu ne mai putem permite soluþii ”originaleÒ la încercãrile de a explica la intern ºi la extern lentoarea reformelor, tranziþia cu jumãtãþi de mãsurã, dar, mai ales, nemulþumirile cetãþenilor pe care îi reprezentãm. Praga ºi Copenhaga ne-au oferit foi de parcurs clare, cu teme bine definite, care privesc societatea româneascã în ansamblu ºi pentru care atât Guvernul cât ºi Parlamentul au responsabilitãþi majore. Din pãcate, pe linia integrãrii euroatlantice, în cadrul ultimului tronson de a deveni membri deplini, principala provocare rãmâne, în continuare, economia ºi situaþia acesteia. Chiar dupã 3 ani de relansare economicã, impactul acestui proces asupra nivelului de viaþã al cetãþeanului este minim, factorul social rãmânând în continuare într-o stare de tensiune, iar acþiunea guvernamentalã este îndreptatã asupra efectelor acestei stãri ºi nu asupra cauzelor. Cheltuielile bugetare pentru protecþia socialã sunt insuficiente, ca urmare, rãmân circumscrise paliativului, dar, în schimb, dreneazã resurse greu de regenerat într-o economie nefuncþionalã. Consecinþa imediatã, cu efecte negative pe termen lung, este fiscalitatea excesivã ºi agresivã, cu sufocarea mediului economic ºi reducerea consumului individual.

În acest punct ne intersectãm cu ameninþãrile la securitatea naþionalã, aºa cum sunt definite în documentul aprobat de Parlament, ºi citez de la paginile 16 ºi 21 urmãtoarele: ”principalele probleme de securitate a României sunt cele de naturã economicãÒ, iar prin vulnerabilitãþile din situaþia internã pe primul loc se aflã ”persistenþa problemelor de naturã economicã, financiarã ºi socialã, generate de prelungirea tranziþiei ºi întârzierea reformelor structuraleÒ. Suntem în anul 2003 ºi ceea ce am aprobat în anul 2001 rãmâne de actualitate.

Într-o atare situaþie, ca membru al Comisiei pentru politicã economicã, reformã ºi privatizare, adresez rugãmintea ministerelor de resort sã ne prezinte în comisiile de profil parlamentare programele lor de acþiune în termenii foilor de parcurs pentru ultima etapã a integrãrii euroatlantice, tocmai pentru a ne implica activ ºi cu responsabilitate în realizarea acestora la termenele convenite cu partenerii noºtri. Nu cred cã acest moment mai poate fi monopolizat exclusiv de puterea executivã, în condiþiile în care Opoziþia, manifestându-ºi sprijinul pentru integrare, constatã cã dinamica ºi rezultatele festivist prezentate de Executiv nu sunt ºi consistente cu angajamentele asumate.

Vã mulþumesc pentru atenþie.

## Mulþumesc ºi eu.

Invit la microfon pe doamna Paula Ivãnescu; va urma domnul R‡duly R—bert.

## Mulþumesc, domnule preºedinte de ºedinþã.

Partidul Democrat considerã cã politica în domeniul sãnãtãþii dusã cu consecvenþã de Guvernul P.S.D. sfideazã Constituþia, care garanteazã dreptul la ocrotirea sãnãtãþii pentru fiecare cetãþean. De asemenea, felul în care sunt utilizaþi banii colectaþi pentru sãnãtate poate fi considerat drept o uriaºã hoþie: mii de miliarde, deºi destinate exclusiv serviciilor sanitare, sunt în continuare folosite pentru a astupa gãurile negre apãrute ºi menþinute în economia naþionalã prin incompetenþa actualului Executiv.

Mai mult, în timp ce Guvernul este incapabil sã colecteze toþi banii pentru sãnãtate de la marii datornici, clienþilor politici ai P.S.D. le sunt acordate în continuare scutiri ºi reeºalonãri de plãþi. Bugetul Casei Naþionale de

Asigurãri de Sãnãtate, confundat de Executivul actual cu bugetul naþional, nu a mai efectuat plãþi cãtre spitale ºi farmacii din luna august a anului trecut, ceea ce a fãcut ca datoriile statului cãtre furnizorii de medicamente sã fie mai vechi de un an.

Toate cele menþionate se rãsfrâng în primul rând asupra celor mai sãraci dintre concetãþenii noºtri, pentru medicamentele cãrora nu se mai gãsesc bani. Asupra lor se va rãsfrânge cel mai dureros ºi introducerea co-plãþii, un fel de taxã de internare, aruncatã de Guvern în curtea spitalelor, aºa cum a procedat, prin intermediul Casei de Sãnãtate, ºi în cazul medicilor de familie, cãrora le-a micºorat bugetul de practicã pânã la un nivel inacceptabil, care se va rãsfrânge atât asupra medicilor, dar, mai ales, asupra pacienþilor.

Echitatea ºi solidaritatea socialã pe care P.S.D. le afiºeazã pe la porþile Internaþionalei Socialiste nu au nimic comun cu politica Guvernului P.S.D., care ajutã cetãþeanul de rând precum sãpunul spânzuratului. Ceea ce þine în continuare sistemul sanitar din România în funcþiune este numai Jurãmântul lui Hipocrat.

Acum înþelegem cã poporul român era subiectul spuselor din zilele trecute ale domnului Adrian Nãstase, ºi citãm: ”Eu idei mai am, nu ºtiu dacã mai aveþi voi gâºteÒ

Cu o asemenea politicã în domeniul sãnãtãþii nu ºtiu dacã va mai rãmâne cineva care sã mai poatã critica politica actualului Executiv.

Mulþumesc.

Dau cuvântul domnului deputat R—bert R‡duly; va urma domnul Sever Meºca.

Vã mulþumesc, domnule preºedinte. Domnule preºedinte, Doamnelor ºi domnilor deputaþi,

Am sã mã refer astãzi la o temã de mare actualitate, de adevãratã reformã în domeniul audiovizualului, reformã ce a fost instituitã în legãturã cu finanþarea mass-mediei publice.

O datã cu publicarea, pe 1 februarie 2003, a textului Ordonanþei Guvernului nr. 18/2003, asistãm la o premierã, cel puþin în materie de drept autohton, premierã care trebuie sã fie salutatã aºa cum se cuvine. Sã citim înainte de toate ideea novatoare din aceastã ordonanþã. ”Toate persoanele fizice ºi juridice cu domiciliul, respectiv, sediul în România sunt obligate sã plãteascã o taxã pentru serviciul public de radiodifuziune ºi o taxã pentru serviciul public de televiziune, în calitate de beneficiari ai acestoraÒ.

Nu trebuie neapãrat sã recitim textul ca sã descoperim tenta ironicã a acestuia. Persoanele fizice ºi juridice sunt obligate la platã în calitate de beneficiari ai serviciilor publice de televiziune, respectiv, radiodifuziune. Eºti pus la platã, aºadar, doar pentru cã se propagã undeva în jurul tãu unde electromagnetice, pe care (nu-i aºa?) nu le vezi ºi nu le simþi. Nu te întreabã nimeni dacã ai receptor sau, eventual, dacã undele cu pricina ajung sau nu la tine în depresiune. Chiar dacã nu ai receptor sau pur ºi simplu semnalul nu acoperã zona în care locuieºti, eºti bun la platã doar pentru cã exiºti, probabil, în virtutea calitãþii de ”beneficiar universalÒ.

Propagând aceastã logicã, mâine ne putem trezi cu un text de lege, sub formã de ordonanþã sau ordonanþã de urgenþã, desigur, în care toate persoanele sunt obligate sã plãteascã o taxã pentru serviciul public de telefonie, indiferent dacã au instalate linii telefonice sau nu. Apoi, de poimâine, sã fie introdusã o taxã pentru serviciul public de transport de cãlãtori pe calea feratã, aºezatã asupra tuturor persoanelor, indiferent dacã cãlãtoresc sau nu cu trenul sau dacã localitatea în care trãiesc este sau nu conectatã la reþeaua de cãi ferate.

Trebuie sã salutãm, aºadar, prima taxã autohtonã imoralã! Taxã pe care o plãteºti doar pentru cã ai domiciliul sau sediul în România, chiar dacã asculþi sau nu, chiar dacã te uiþi sau nu. Este doar o micã problemã: s-ar putea ca cei asupra cãrora s-a aºezat acest bir nu numai sã nu se uite, dar, nici sã nu uite.

Dacã cele douã societãþi în cauzã, respectiv, Societatea Românã de Radiodifuziune ºi Societatea Românã de Televiziune, nu reuºesc sã colecteze contravaloarea prestaþiei lor de la cei care beneficiazã în mod efectiv de serviciile lor, adicã de la posesorii de aparate de radio ºi de televizoare, nu înseamnã cã trebuie sã fie pedepsite toate persoanele fizice ºi juridice din România. Similar, dacã autoritãþile administraþiei publice locale ar aplica aceastã soluþie, pentru cã furnizorii de servicii publice de încãlzire centralizatã nu reuºesc sã colecteze contravaloarea acestora de la beneficiar, pot sã instaureze ”taxa pentru serviciul public de încãlzireÒ, care va fi plãtitã de toate persoanele fizice ºi juridice care îºi au domiciliul, respectiv, sediul în localitatea respectivã. Nu beneficiezi de cãldurã, dar plãteºti! Nu beneficiezi de serviciile radiodifuziunii, respectiv, televiziunii publice, dar plãteºti!

Tehnic vorbind, aici nu mai avem de a face cu o taxã, ci cu un impozit special, aºezat asupra tuturor, fãrã ca sã existe vreo contraprestaþie certã. Finanþiºtii ºtiu însã cã un impozit nu este aºezat asupra unei persoane, în calitate de beneficiar, ceea ce plãteºte beneficiarul unui serviciu este contravaloarea acestuia, ceea ce poartã generic denumirea de ”taxãÒ. Aºadar, repet, tehnic vorbind, avem de a face cu o soluþie cel puþin antieconomicã.

La Academia de Studii Economice, dacã, la examenul de finanþe publice sau de servicii publice, afirmai o asemenea ”perlãÒ (scuzaþi-mi jargonul studenþesc) ºi profesorul examinator te rãsplãtea cu nota 4, plecai fericit. În mod normal, riscai chiar sã rãmâi repetent, deoarece ai dat dovadã cã nu ai înþeles nimic, deci ai nevoie de repetarea studiului materiei, pentru aprofundare.

Vã rog, doamnelor ºi domnilor colegi, ca, în cursul dezbaterilor acestei ordonanþe sã aveþi în vedere toate acestea. Astfel vom reuºi sã respingem ordonanþa în discuþie ºi sã eliminãm aceastã taxã imoralã ºi antieconomicã. Cei care nu uitã, conteazã pe noi! Vã mulþumesc.

Mulþumesc.

Domnul deputat Sever Meºca; va urma domnul deputat Gheorghe Firczak.

Domnule preºedinte,

Stimaþi colegi,

Se vorbeºte din ce în ce mai mult, de o vreme, despre necesitatea modificãrii Constituþiei Ñ legea fundamentalã a þãrii. Aºa este la noi, în România! În perfecþionismul care ne caracterizeazã, nu mai putem suporta o Constituþie care dateazã de 12 ani, pentru cã trebuie sã modificãm legea fundamentalã în sensul modernizãrii ei, apropierii ei de constituþiile occidentale cu care va fi comparatã, desigur, în anul 2007 sau când va da bunul Dumnezeu sã fim primiþi în Uniunea Europeanã!

Aºa fiind pusã problema, suntem ºi noi de acord, câþiva deputaþi independenþi, din punct de vedere formal, cã este necesar sã se facã anumite schimbãri în Constituþie, ºi anume, pe ici, pe colo, prin pãrþile esenþiale. Eu ºi alþi colegi am luat în serios înfiinþarea Comisiei pentru elaborarea Propunerii legislative privind revizuirea Constituþiei ºi am înþeles faptul cã acolo vor fi convocaþi reprezentanþi ai grupurilor parlamentare din Parlament, pentru cã ei ºi numai ei, dintre parlamentari, ar putea fi iluminaþi în importanta problemã ºi în mãsurã, deci, sã facã propuneri bune sau sã negocieze eficient.

Ce ne facem însã cã preºedintele comisiei, în acelaºi timp preºedintele nostru, al Camerei, domnul deputat Valer Dorneanu, a afirmat cã va lua în consideraþie în respectiva comisie ºi propunerile unor cetãþeni, nu i-aº numi ”simpliÒ, ci doar care nu sunt încã parlamentari?

Dacã domnul deputat Dorneanu nu ar fi fãcut o astfel de afirmaþie, nu l-aº fi deranjat cu propunerea mea, dar, cum a fãcut-o, am crezut cã-mi va acorda cel puþin atenþia pe care intenþioneazã sã o acorde oricãrui cetãþean român. Astfel încât, în luna noiembrie 2002, i-am adresat domnului Dorneanu o scrisoare, prin care fãceam o majorã propunere de modificare. Timp de douã luni nu am primit nici un rãspuns ºi nu am fost invitat la importanta comisie, pentru a-mi explica propunerea ºi a o susþine, încercându-mi norocul sã conving comisia de justeþea demersului meu.

Nu aº fi reacþionat, ºtiind cam în ce ritm rezolvã unii dintre noi problemele importante ale þãrii, dar ce ne facem cu faptul cã toate partidele politice, dintre care se detaºeazã net P.S.D., se pronunþã în legãturã cu viitoarea noastrã Constituþie: domnul Preºedinte Iliescu se pronunþã, domnul Dorneanu spune cã e gata într-o sãptãmânã-douã. Ce încredere sã mai avem noi cã propunerile celorlalþi cetãþeni vor fi luate în consideraþie, dacã nu se va da atenþie propunerilor venite de la unii, totuºi, colegi al domnului Valer Dorneanu?

Recent i-am adresat domnului Valer Dorneanu o nouã scrisoare, ocazie în care am descoperit cã prima corespondenþã nu-i parvenise, deºi fusese depusã la cabinet. Cred, acum, cã nici a doua corespondenþã nu i-a parvenit ºi nici mesajul meu telefonic, lãsat la cabinetul Domniei sale.

Luând notã de aceste sincope ale originalei democraþii dâmboviþene, am hotãrât sã nu-l mai deranjez pe domnul preºedinte al Camerei Deputaþilor, Valer Dorneanu, ºi m-am adresat, în consecinþã, cu problema mea Ñ de fapt, o problemã a þãrii Ñ domnilor Antonio la Pergola, preºedintele Comisiei de la Veneþia a Consiliului Europei, GŸnter Verheugen, Comisarul european însãrcinat cu integrarea, ºi Valery Giscard dÕEstaing, preºedintele Convenþiei Europene. Sunt convins cã în respectivele instituþii se va analiza propunerea fãcutã de mine, faþã de care se vor exprima puncte de vedere avizate, mai rapid decât ar fi putut sã o facã o structurã româneascã.

Voi informa, totuºi, comisia noastrã de redactare a propunerii de modificare a Constituþiei despre rezultatul demersului meu ºi îmi voi susþine în plen propunerea, dupã care o voi propune unei dezbateri publice de anvergurã naþionalã.

Sunt convins cã numai luându-se în consideraþie cât mai multe opinii vom putea realiza o Constituþie care sã rãmânã valabilã nu 12 ani, ci 120, cum se întâmplã cu alte legi fundamentale din þãri occidentale pe care le admirãm atât.

Vã mulþumesc.

Mulþumesc.

Domnul deputat Gheorghe Firzak; urmeazã domnul Mihai Mãlaimare.

Domnule preºedinte,

Doamnelor ºi domnilor,

O sursã de presã mai puþin informatã a promovat calomnii la adresa Uniunii culturale a rutenilor din România, despre modul cum aceasta îºi promoveazã obiectivele, despre colaborarea cu Uniunea Mondialã a Rutenilor ºi a obiectivelor acesteia.

Uniunea culturalã a rutenilor din România s-a constituit ca o organizaþie care militeazã pentru afirmarea rutenilor ca etnie distinctã, pe baza cunoaºterii istoriei noastre, a promovãrii culturii, tradiþiei ºi limbii noastre. De la început am respectat legile statului român ºi normele internaþionale privitoare la minoritãþi. Noi nu avem nici un obiectiv, nici fãþiº, nici ascuns, prin care sã lezãm interesele României ºi demnitatea poporului român.

Obiectivele noastre sunt compatibile cu cele ale Uniunii Mondiale a Rutenilor, cu cele ale coetnicilor noºtri din Cehia, Polonia, Slovacia, Ungaria, Iugoslavia, Croaþia ºi Macedonia, acolo unde rutenii, ca ºi în România, sunt recunoscuþi ca minoritate etnicã distinctã.

În Ucraina, rutenii au solicitat încã din anul 1992 recunoaºterea autonomiei teritoriale pentru zona locuitã de ruteni, având centrul la Monkacevo. Din aceste motive a fost rãspânditã ºtirea falsã potrivit cãreia Uniunea Mondialã a Rutenilor are pretenþii teritoriale faþã de Ucraina, Polonia, Slovacia, Ungaria ºi România, pentru constituirea unui stat propriu în Europa centralrãsãriteanã. Pentru aceasta, s-ar fi constituit ºi un guvern provizoriu.

Aºa cum se întâmplã de multe ori, pentru a dezinforma, se însãileazã adevãruri ºi neadevãruri, pentru a câºtiga credibilitate. Într-adevãr, Uniunea Mondialã a Rutenilor a solicitat autonomie teritorialã în Ucraina ºi a fost creat în acest sens un guvern provizoriu, condus de prof. univ. dr. Ivan Turianiþa, biolog, cadru didactic la Universitatea din Nitra, Slovacia.

Atât Uniunea Mondialã a Rutenilor, cât ºi guvernul provizoriu au afirmat ºi afirmã, conform informaþiilor noastre, cã în Europa central-rãsãriteanã nu trebuie sã se revizuiascã hotare, situaþie ce ar genera conflicte ºi dezastre. De altfel, cine poate crede cã state precum Polonia ºi Ungaria, membre NATO, sau România, Slovacia ºi, în viitor, poate, ºi Ucraina, viitoare membre NATO, pot fi supuse unor astfel de pretenþii teritoriale?

Este normal sã afirmi identitatea unei etnii ºi cu totul anormal sã promovezi revizuirea frontierelor. Pretenþiile teritoriale sunt o calomnie pentru a submina etnia ruteanã din România, ºi nu numai.

Vã mulþumesc.

Mulþumesc.

Domnul deputat Mihai Mãlaimare, dupã care va urma domnul Ilie Merce.

Vã mulþumesc, domnule preºedinte.

Doamnelor ºi domnilor deputaþi,

Prãbuºirea regimurilor totalitariste, în mai multe þãri ale lumii, în ultimii 15 ani ai secolului trecut, a favorizat nu doar revenirea la sisteme politice democratice parlamentare sau chiar naºterea unor democraþii parlamentare, ci ºi regândirea modului de funcþionare a democraþiilor ”avansateÒ. Sfârºitul rãzboiului rece a determinat schimbarea accentelor în dezbaterile politice din aceste democraþii, de la nivelul confruntãrii cu inamicii democraþiei, la cel al analizãrii modului în care politicienii rãspund aºteptãrilor propriilor alegãtori, în probleme de politicã internã.

Mai mult decât atât, studiile culturale ieºite din creuzetele marilor universitãþi americane au condus la acceptarea ”corectitudinii politiceÒ drept conduitã cvasiuniversalã a oamenilor politici. Acest lucru a grãbit preocupãrile unor politicieni pentru asigurarea unui cadru strict în care sã se desfãºoare dezbaterea politicã ºi, în general, dezbaterea publicã.

Dar nu numai regulile dezbaterilor publice au devenit mai stricte. Chiar ºi viaþa politicienilor a ajuns sã fie pusã sub lupa opiniei publice. În mai multe parlamente au fost înfiinþate comisii pentru eticã, al cãror rost era acela al stabilirii unor reguli acceptate consensual de toþi parlamentarii.

Aceste reguli vizau nu doar regulile discursului parlamentar ºi ale acþiunii parlamentare, ci ºi pe cele ale modului de comportament al politicienilor.

Aceste comisii au ajuns sã stabileascã nu doar modalitãþile acceptate în care un parlamentar se poate adresa unui alt parlamentar (mai ales, atunci când acesta este ºi adversar politic), ci ºi alte aspecte ale activitãþii curente, cum sunt: modalitãþile în care se poate rãspunde unei solicitãri venite dinspre electorat; modalitãþile în care un parlamentar poate face lobby în favoarea unei organizaþii lucrative sau nelucrative, guvernamentale sau neguvernamentale, publice sau private; relaþiile dintre parlamentari ºi funcþionarii publici sau politici ai parlamentelor etc. Au fost stabilite chiar ºi limite valorice ale cadourilor pe care un parlamentar le poate primi sau oferi fãrã a fi acuzat de trafic de influenþã sau mitã.

Desigur, regulile comisiilor pentru eticã au fost impuse nu prin recomandãri, ci prin normative. Cu alte cuvinte, codul conduitei parlamentarului este acceptat prin regulament. Aceasta este situaþia în foarte multe state americane.

În alte cazuri, un membru al parlamentului sau chiar un înalt funcþionar public a primit sarcina de a deveni consilier pentru eticã parlamentarã, pentru toþi membrii Camerei în cauzã, fiind obligat sã pãstreze confidenþialitatea privind toate sfaturile pe care le oferã parlamentarilor (aºa cum se întâmplã, de exemplu, în Australia).

În alte cazuri (în Canada, de pildã), comisia pentru eticã este aceea care are rolul de a aplana toate conflictele de naturã personalã dintre parlamentari.

În parlamentul nord-irlandez, acest rol este jucat de un _ombudsman_ Ñ o adevãratã ”curte de apelÒ a parlamentului.

În toate cazurile pe care le cunosc, comisiile parlamentare de eticã au ajuns sã joace un rol precumpãnitor în lupta împotriva corupþiei. Acest rol este public recunoscut (cum este, de exemplu, cazul în Rusia sau în Lituania), de cãtre presã ºi de cãtre electorat.

Problema comisiilor pentru eticã a devenit deosebit de actualã în cele mai diverse þãri, din Danemarca pânã în India. Ea a fost adusã în actualitate nu de vreo modã anume, ci de apariþia unor probleme similare ºi de lãrgirea dezbaterii de idei, care a cãpãtat valenþe internaþionale.

Consider cã România nu poate rãmâne în afara acestei orientãri. Programul anticorupþie lansat de Guvernul nostru are, desigur, un substanþial sprijin parlamentar. Tocmai de aceea consider, în acest context, cã înfiinþarea unei comisii comune (a Camerei Deputaþilor ºi Senatului) pentru eticã ar veni nu doar în întâmpinarea obiectivelor noastre, ci ºi în direcþia aºteptãrilor electoratului.

Alegãtorii doresc sã aibã un parlament în care sã aibã încredere. Funcþionarea unei asemenea comisii ar putea sã ducã la creºterea gradului de credibilitate a parlamentarilor în faþa electoratului, ar putea sã schimbe imaginea defavorabilã pe care unii dintre noi ºi Parlamentul, ca instituþie, au dobândit-o, din pãcate, în ochii unei pãrþi a opiniei publice din România.

Sper ca apelul meu sã trezeascã opinia dumneavoastrã favorabilã, astfel încât dezbaterea privind revizuirea Constituþiei sã fie însoþitã ºi de una privind statutul real al parlamentarului în societatea democraticã româneascã.

Vã mulþumesc.

Domnul deputat Ilie Merce; va urma domnul deputat Dan Coriolan Simedru.

Am rugãmintea, mai multã sintezã în prezentare, ca sã vorbeascã cât mai mulþi colegi.

Stimaþi colegi,

Declaraþia mea de astãzi se intituleazã: ”Aripile rãzboiului trebuie frânte!Ò

Am pãºit în mileniul III ºi omenirea nu a învãþat nimic din istorie, cel puþin în ceea ce priveºte maniera de abordare ºi rezolvare a conflictelor dintre state. Întotdeauna, imperiile, statele puternice ºi-au impus punctele de vedere, mai mult sau mai puþin justificate ºi, dacã nu au reuºit sã o facã prin mijloace civilizate, au folosit forþa fãrã sã le pese de normele ºi principiile dreptului internaþional, de consecinþele imprevizibile ale acþiunilor lor nesãbuite.

Marii juriºti au considerat întotdeauna rãzboiul de agresiune drept o crimã ºi nu un mijloc de soluþionare a diferendelor, a crizelor dintre state oricât de grave ar fi acestea. Diplomatul francez RenŽ Cassin, laureatul Premiului Nobel pentru Pace, spunea, pe bunã dreptate, cã, citez: ”Dreptul la pace este întâiul drept al omului, al întregii comunitãþi, al naþiunilorÒ.

De asemenea, potrivit Cartei Naþiunilor Unite, citez din nou: ”Relaþiile internaþionale trebuie sã se întemeieze pe soluþii paºnice, iar hotãrârea unilateralã a unui stat de a recurge la forþã împotriva altui stat este exclusã din dreptul internaþionalÒ Ñ am încheiat citatul.

Pornind de la principiul soluþionãrii paºnice a conflictelor dintre state, rezolvarea crizelor pe cale politicã, prin negocieri, trebuie sã fie exclusivã. Dreptul internaþional trebuie sã fie un drept al pãcii ºi nu al rãzboiului. Nimeni nu are voie sã se prevaleze de eºuarea negocierilor, de alte pretexte sau subtexte, ca sã gãseascã justificãri pentru declanºarea rãzboiului, decât atunci când doreºte acest lucru cu orice preþ.

Astãzi, din pãcate, se pare cã omenirea se confruntã cu o astfel de situaþie. Ameninþarea Statelor Unite cu un nou rãzboi în Golf, printr-un atac unilateral împotriva Irakului, care ar deþine un întreg arsenal de arme chimice ºi bacteriologice, cu sau fãrã acordul O.N.U., cu sau fãrã sprijinul NATO ori al altor aliaþi individuali, fãrã a þine cont de voinþa unor importanþi parteneri occidentali, dar ºi a unei importante pãrþi a opiniei publice internaþionale, este cel puþin periculoasã pentru stabilitatea mondialã ºi viitorul omenirii.

Desigur, împãrtãºim îngrijorarea Statelor Unite cu privire la pericolul terorismului internaþional care, pe bunã dreptate, trebuie combãtut prin toate mijloacele, dar, oricât am fi de flexibili în gândire, nu putem fi de acord cu impunerea unor soluþii care se situeazã în afara normelor ºi principiilor dreptului internaþional ºi a Cartei Naþiunilor Unite. Nici un stat, oricât ar fi de puternic, nu are dreptul sã aplice pedeapsa capitalã altui stat, indiferent de natura crizei care ar putea sã le punã în conflict la un moment dat.

În contextul crizei din Golf ºi a iminenþei unui nou rãzboi, personal, am rãmas surprins de declaraþiile unor oameni politici din România, precum ºi ale unor aºa-ziºi analiºti de politicã externã, de adeziune fãrã rezerve la un demers periculos, care ar putea transforma viaþa tuturor, inclusiv a lor, într-un coºmar.

Trebuie sã dovedim raþiune, luciditate ºi echilibru, ºi sã nu încercãm sã captãm bunãvoinþa nimãnui prin mij- loace facile, care ne trimit în derizoriu. Niciodatã folosirea forþei brute în relaþiile dintre state nu a adus nimic bun ºi nu þine de apanajul civilizaþiei, a demnitãþii umane ºi, cu atât mai puþin, de democraþia internaþionalã care se clameazã, dar întârzie sã se întroneze.

Partidul România Mare, prin vocea preºedintelui sãu, senatorul Corneliu Vadim Tudor, s-a pronunþat rãspicat ºi se pronunþã împotriva rãzboiului, indiferent de miza care l-ar putea declanºa, apreciind cã soluþia politicã paºnicã este întotdeauna profitabilã tuturor.

O lume civilizatã, indiferent de conjuncturã, trebuie sã fie în mãsurã sã gãseascã mijloacele necesare pentru a þine în lanþ câinii rãzboiului de orice fel, pentru cã ar fi o mare greºealã sã se intre într-un conflict armat, ce poate avea consecinþe imprevizibile pentru întreaga planetã, fãrã acordul comunitãþii internaþionale.

Vã mulþumesc.

Viorel Hrebenciuc nu trebuie sã demisioneze de la conducerea Societãþii de asigurãri A.G.I., ci de la conducerea Camerei Deputaþilor ºi din funcþia de deputat, pentru cã, se pare, aceste funcþii au fost folosite în mod abuziv în interesul firmei A.G.I. Faþã de conducerea A.G.I., Hrebenciuc ºi-a fãcut datoria pe deplin. Interesul public a fost nesocotit.

Aº spune cã Viorel Hrebenciuc se aflã într-o incompatibilitate moralã. Este un fel de scuzã ºi de minimizare a problemei. Viorel Hrebenciuc poate sã fie eventual în incompatibilitate moralã faþã de partid, dar nu faþã de Camera Deputaþilor, cu care se aflã într-un clar conflict de interese.

În orice stat cu o democraþie consolidatã, un deputat onorabil aflat în situaþia domnului Hrebenciuc ºi-ar fi dat demisia. La noi s-a gãsit pretextul cã nu existã legislaþie ºi cã aceasta trebuie elaboratã.

Domnule Hrebenciuc,

Vã mulþumesc.

Dau cuvântul domnului deputat Dan Coriolan Simedru. Va urma domnul Codrin ªtefãnescu.

Vã mulþumesc, domnule preºedinte de ºedinþã. Declaraþia mea politicã se referã la retragerea demnitarilor P.S.D. din A.G.A. ºi Consiliile de administraþie.

Recomandarea fãcutã de domnul Preºedinte Ion Iliescu parlamentarilor ºi demnitarilor P.S.D. nu rezolvã problema pânã la capãt, deoarece, de fapt, nu se doreºte rezolvarea acesteia decât cu jumãtate de mãsurã, pentru a nu îndepãrta clientela politicã a P.S.D.ului de banul public.

Pentru a fi eficientã, renunþarea la funcþiile deþinute de parlamentarii ºi demnitarii P.S.D., care reprezintã numai faþa vizibilã a aisbergului, trebuie sã fie fãcutã în profunzime, pentru a soluþiona o problemã de principiu Ñ conflictul de interese.

Alãturi de demnitari ºi parlamentari, mai sunt ºi baronii locali ºi majordomii lor care roiesc în consiliile de administraþie de la diverse societãþi sau regii de interes local.

Dacã domnul Cozmâncã îmi rãspundea în mod tendenþios la interpelãrile fãcute anul trecut, cã problema incompatibilitãþii dintre funcþia de agaman ºi cea de consilier se aplicã, conform Legii nr. 215 a administraþiei publice locale, abia din anul 2004, îl întreb acum, în acest nou context, conform cãrei raþiuni aplicã domnul Cozmâncã aceastã lege, când în textul ei se specificã clar la art. 157 alin. 1 cã: ”Prezenta lege intrã în vigoare la 30 de zile de la data publicãrii ei în Monitorul Oficial al României, Partea IÒ.

Iatã cã a venit momentul ca aceste incompatibilitãþi sã fie aplicate de acum, dacã P.S.D.-ul are voinþã politicã.

Problema trebuie rezolvatã în totalitate, deoarece, în caz contrar, micii profitori locali, clientela politicã va influenþa în continuare decizia administrativã, pentru a-ºi umfla propriile buzunare.

În cazul domnului Viorel Hrebenciuc, P.S.D.-ul ne aruncã praf în ochi, folosind raþionamente dubioase, pentru a ne deturna atenþia de la problema realã.

Legea este una, iar problema de moralã este alta! Totuºi, ºi acolo unde existã legislaþie clarã P.S.D.-ul este foarte tolerant cu cei care încalcã principiul incompatibilitãþii.

Oare sã nu ºtie domnul Preºedinte Ion Iliescu de cazul lui Filip Georgescu, deputat ºi în acelaºi timp director la Regia Naþionalã a Pãdurilor, situaþie clarã de incompatibilitate din punct de vedere constituþional?!

Este oare mai puternicã patima pentru vânãtoare a premierului Nãstase ºi plãcerea unui protocol ales, organizat cu pricepere de Filip Georgescu, de parcã Regia Naþionalã ar fi moºia proprie, decât respectarea legii?!

Oare domnul Valer Dorneanu îl þine în braþe pe Filip Georgescu considerând cã funcþia sa este compatibilã cu cea de parlamentar, aºa cum insinueazã domnul Cozmâncã în rãspunsul dat la interpelarea mea ºi a deputatului Valeriu Gheorghe?!

Ce pãrerea are domnul Preºedinte Ion Iliescu de situaþia deputatului Constantin Teculescu, care este ºi preºedinte C.E.C.?

Cu ce obiectivitate poate analiza Comisia pentru buget, finanþe ºi bãnci un raport de activitate al preºedintelui Teculescu, având în vedere cã este, în acelaºi timp, ºi membru în aceastã comisie?

Cum se simte ministrul de finanþe, neparlamentar, analizat de subordonatul sãu, deputatul Teculescu? Dar guvernatorul Bãncii Naþionale care controleazã C.E.C.-ul, ºi care poate sã fie, la rândul sãu, controlat de Teculescu la Parlament?

Cine mai poate înþelege ceva din aceste iþe, incompatibilitãþi, conflicte de interese încurcate?

Considerãm cã toatã aceastã tevaturã cu incompatibilitatea este doar un simplu exerciþiu de imagine a P.S.D.ului, care a vrut sã ne arate cã pânã ºi Viorel Hrebenciuc poate renunþa la ceva dacã partidul i-o cere, sperând cã ne poate prosti cu minorul sacrificiu pe care l-a fãcut, în loc ca problema sã fie abordatã direct, total ºi de la început.

Nu faptul cã un deputat, demnitar sau consilier administreazã o afacere este grav, ci faptul cã, la un moment dat, acesta poate ajunge într-o zonã de conflict de interese cu statul, reprezentat chiar de el. Vã mulþumesc.

Domnul deputat Codrin ªtefãnescu. Va urma domnul Radu Ciuceanu.

Pentru stenogramã, domnii deputaþi ªtefan Lãpãdat ºi ªtefan Pãºcuþ au depus declaraþiile la secretariatul de ºedinþã.

## Domnule preºedinte, Stimaþi colegi,

Ca sã fiu scurt, prin aceastã declaraþie politicã vroiam sã mulþumesc ºi Guvernului, ºi grupurilor parlamentare ale partidelor, ºi Preºedintelui þãrii pentru cã au susþinut Legea tineretului, ºi sper sã susþinã ºi alte douã legi.

Pot sã afirm astãzi cã, prin prezenta declaraþie, mi se întãreºte convingerea cã eforturile activitãþii care mi s-a încredinþat nu sunt deloc în zadar, ba, mai mult, prin satisfacþia profesionalã oferitã, sunt rãsplãtite.

Cu deosebitã plãcere anunþ cã prima iniþiativã legislativã din pachetul normativ intitulat generic ”Legea tineretuluiÒ a fost promulgatã de cãtre Preºedintele Ion Iliescu, fiind publicatã în **Monitorul Oficial al României** nr. 34 din 22 ianuarie 2003.

Legea nr. 15/2003 privind sprijinul acordat tinerilor care au împlinit 18 ani pentru construirea unei locuinþe proprietate personalã este rezultatul colaborãrii Partidului Social Democrat cu partidele din opoziþie, unul dintre iniþiatori fiind domnul deputat Romeo Raicu, reprezentant al Partidului Democrat, fapt care demonstreazã în mod clar disponibilitatea partidului de guvernãmânt de a dialoga eficient cu ceilalþi actori ai scenei politice, în vederea gãsirii de soluþii optime, concrete ºi reale în ceea ce priveºte problemele cu care se confruntã generaþia tânãrã.

Promulgarea acestei legi reprezintã acel precedent dorit, referitor la soluþionarea prin acte normative clare, adresate în mod exclusiv tinerilor, a dificultãþilor reale pe care aceºtia le întâmpinã, celelalte douã propuneri legislative completând pentru moment aceastã iniþiativã: propunerea legislativã privind acordarea de înlesniri ºi facilitãþi în desfãºurarea actelor ºi faptelor de comerþ ºi propunerea legislativã referitoare la modificarea Ordonanþei Guvernului nr. 7/2001 privind impozitul pe venit.

Prin Legea nr. 15/2003 se acordã tinerilor, la cerere, un teren în suprafaþã de 250 m[2] din terenurile aflate în domeniul privat al unitãþilor administrativ-teritoriale. În sensul facilitãþii construirii de locuinþe, titularii drepturilor beneficiazã de credite, conform Legii locuinþei nr. 114/1996, republicatã.

Pânã la data intrãrii în vigoare a Legii nr. 15/2003, vom elabora, împreunã cu ministrul administraþiei publice, domnul Octav Cozmâncã, normele metodologice referitoare la modalitãþile de aplicare a legii.

Cu aceastã ocazie mulþumesc Guvernului Adrian Nãstase pentru susþinerea acestui proiect, care a fãcut încã o datã dovada cunoaºterii ºi dorinþei de a soluþiona problemele tinerilor. De asemenea, mulþumesc comisiilor de specialitate, care au avizat favorabil iniþiativa legislativã, ºi grupurilor parlamentare din Camera Deputaþilor ºi Senat pentru posibilitatea pe care au oferit-o tinerilor de a-ºi valorifica aptitudinile specifice vârstei.

În mod special mulþumesc domnului Preºedinte Ion Iliescu, pentru cã a promulgat aceastã lege, creând astfel cadrul legislativ favorabil realizãrii unui standard de viaþã al tinerilor, care tinde sã devinã unul european. Vã mulþumesc.

Vã mulþumesc. Domnul Radu Ciuceanu.

Va urma domnul Cristian Sandache.

Având în vedere cã suntem în crizã de timp, eu aº propune sã prezentaþi obiectul declaraþiei ºi sã o depuneþi la secretariat, pentru a prezenta toatã lumea declaraþiile.

## Domnule preºedinte, Domnilor colegi,

La 17 decembrie trecut, mi-am permis sã vin în faþa Domniilor voastre cu o declaraþie în care v-am prezentat într-un mod succint rezultatul concluziilor noastre, ale Comisiei pentru cercetarea abuzurilor ºi corupþiei, într-un caz mediatizat mult în ultimii 2 ani, privitor la falimentul premeditat ºi lichidarea prin jaf a unei bãnci româneºti Ñ respectiv Banca Internaþionalã a Religiilor.

Luni, 3 februarie a. c., cu ocazia deschiderii noii sesiuni parlamentare, pentru a vã demonstra, pentru a vã proba cu documente oficiale concluziile noastre, v-am oferit, celor ce mi-aþi solicitat, lucrarea ”Rãzboi total împotriva corupþiei din RomâniaÒ, ºi profit de acest prilej pentru a mulþumi public tuturor colegilor ºi colaboratorilor mei din cadrul comisiei pentru munca ce au depus-o în elaborarea acestei lucrãri.

Vã mãrturisesc cã membrii comisiei noastre Ñ poate cu excepþia unui coleg al nostru Ñ, pentru a ajunge la rezultatele prezentate, probate prin documente concrete, s-au aplecat asupra acestui dosar cu grijã, profesionalism ºi sârguinþã, timp de peste 2 ani, pentru a face luminã, pentru a demasca ºi proba modul în care ”grupul de intereseÒ, ºi termenul, dupã pãrerea noastrã, este prea elegant, fiind vorba în realitate de o adevãrat bandã de rãufãcãtori ce acþioneazã sub acoperirea firmei de lichidare ”Reconversie ºi valorificare activeÒ, a reuºit, sub umbrela unor acte normative emise de ea însãºi, sã distrugã mai multe bãnci româneºti, pentru a le jefui, printr-o aºa-zisã lichidare.

## Stimaþi colegi,

Vreau sã precizez de la bun început cã nici subsemnatul, nici vreun coleg de-al meu din cadrul comisiei nu suntem nici acþionari, nu suntem nici un fel de rude sau nici nu avem relaþii cu cineva din aceastã bancã, ºi nici nu am folosit vreodatã vreun credit de la banca al cãrei obiect de cercetare l-a constituit preocuparea noastrã. Acest lucru îl declar pentru presã, pentru ce se numeºte ”urechea aceasta permanentã ºi ochii care ne supravegheazãÒ. ªi bine fac!

Pur ºi simplu, dându-ne seama încã de la începutul cercetãrilor cã ne aflãm în faþa unui caz evident de mare corupþie, a unui scenariu bine pus la punct, prin care s-a atentat, s-a subminat practic economia naþionalã, prin distrugerea mai multor bãnci româneºti, ºi subliniez, **ne-am fãcut din acest caz un þel, o adevãratã ambiþie, din**

Desigur cã lucrarea elaboratã de noi a produs reacþii. Într-un ziar de ieri am citit replica ºefului grupului de interese, domnul Arin Stãnescu. Am vãzut ”criticile aspreÒ aduse asupra B.I.R. ”Þin sã precizez Ñ ºi acestea sunt cuvintele domnului Stãnescu Ñ banca avea ºi ea, ca ºi alte bãnci într-o economie de tranziþie, problemele ei: credite restante, dobânzi neîncasate, credite neperformante etc.Ò Dar toate acestea nu erau de natura ºi de volumul în care banca trebuia sã fie falimentatã, pentru ca Fondul de garantare a depozitelor bancare sã fie obligat sã plãteascã 1.900 de miliarde.

Dar, vedeþi dumneavoastrã, dacã nu se declanºa falimentul, firma al cãrui patron este chiar domnul Stãnescu nu mai obþinea afacerea de lichidare, pierzând astfel sutele de miliarde încasate sub formã de salarii, de bonusuri de performanþã, de comisioane de onorarii etc.

Banca mai era acuzatã de domnul Stãnescu cã nu a avut o direcþie de recuperare de credite. Da, este adevãrat, nu se numea direcþie, ci un departament încadrat cu juriºti, lucrãtori de bancã, executori etc.

Pentru a se apãra ºi a justifica cheltuirea fondurilor B.I.R., lichidatorii, adevãraþi jefuitori, nu numai ai B.I.R., ci ºi ai altor bãnci, cum vom dovedi în volumele ce vor urma, invocã diferite motive. Dar cum poate motiva, însã, domnul Stãnescu faptul cã lichideazã o bancã pe care nu a luat-o în primire, încãlcând flagrant legea?! Cum poate motiva domnul Stãnescu faptul cã lichideazã o bancã fãrã ca instanþa sã fi dispus, prin vreo hotãrâre, lichidarea ei?!

## Domnilor deputaþi,

Dupã cum ºtiþi, în titulatura comisiei noastre apar termenii ”cercetarea corupþieiÒ, iar atunci când chiar ºeful statului, domnul Ion Iliescu, cunoscând perfect realitatea pericolului acestui flagel ce a cuprins întreaga societate, este profund preocupat, când procurorul general al Parchetului Naþional Anticorupþie, domnul Ioan Amariei, declarã cã fenomenul a ajuns în stare de ”metastazãÒ, când însuºi ºeful statului cere în mod imperativ în plenul celor douã Camere ale Parlamentului o ”terapie de ºocÒ pentru combarea flagelului, noi nu puteam rãmâne indiferenþi la cazurile semnalate.

ªi acum, mã explic.

În dosarul B.I.R., de care vorbim, dupã ce comisia noastrã a stabilit din primele sale cercetãri cã ne aflãm efectiv în faþa unui caz pe care, dupã aprecierile noastre, l-am catalogat ca fiind crimã organizatã ºi corupþie instituþionalizatã, am informat toate organele abilitate, pentru a întreprinde mãsurile ce se impun.

Desigur, vin ºi recunosc din nou: noi înºine am comis ºi greºeli. Informam cu grave încãlcãri ale legii ºi grave abuzuri comise de magistraþi, doi secretari de stat din Ministerul Justiþiei, fãrã sã cunoaºtem cã ei înºiºi erau implicaþi în afacerile grupului de interese pe care noi îl reclamam. Ba mai mult, chiar unul dintre aceºti secretari de stat, el însuºi era asociat într-o firmã ce lichida bãnci româneºti, firmã al cãrei sediu social se afla chiar în apartamentul sãu. Aceasta a fost ”epoca albastrãÒ, sã spun aºa.

În cazul de care vorbim, am sesizat încã din 13 februarie 2002 Parchetul General ºi Inspectoratul General al Poliþiei. Din nefericire, sesizarea noastrã penalã de atunci nu ºi-a gãsit vreo rezolvare.

În schimb, într-o agendã a personajului de la Guvern numit Fãnel Pãvãlache, arestat la 18 octombrie 2002, surprins în flagrant pentru luare de mitã, care solicta ”insignifiantaÒ sumã de 4 milioane de dolari ”pentru rezolvarea juridicã sau pe calea unei hotrâri de GuvernÒ a aceluiaºi dosar pe care noi îl cercetam, rãspunsul punctual s-a gãsit într-un bileþel: pe acesta se afla numãrul dosarului sesizãrii noastre ºi numele procurorului ce avea în instrumentare acest dosar. Sã fie aceasta o simplã coincidenþã?! Nu putem crede acest lucru deoarece, în urmã cu mai multe luni, tot noi, cei de la comisie, atrãgeam atenþia cã patronii societãþii ”Reconversie ºi valorificare activeÒ fãceau comentarii în sensul cã, prin relaþiile pe care le au, ”dosarul penal se va înmormântaÒ. ªi s-au þinut de cuvânt: acest dosar a fost reþinut un an de zile, sau în nelucrare, aºa cum se spune juridic, de o parte, am zice noi, cu intenþie ºi tâlc.

Cred cã abia ieri P.N.A.-ul a reuºit sã intre legal în posesia acestui dosar de maximã corupþie. Desigur, în tot acest timp, grupul de rãufãcãtori a continuat sã jefuiascã nestingherit alte sute de miliarde ale B.I.R., ca niºte veritabili necrofori.

În cer scuze, domnule Ciuceanu. V-am rugat sã spuneþi ultima frazã. Mai sunt atâþia oameni care trebuie sã ia cuvântul, ºi mai avem câteva minute. ªi aºa am depãºit timpul. Vã rog frumos!

## Domnule preºedinte,

Dacã la un astfel de raport, sau cum vreþi sã îl numiþi, declaraþie politicã, sau rãspuns pe care îl dau eu în urma unei campanii de presã în care am fost vizat, consideraþi cã nici mãcar nu pot beneficia de timpul care mi-a fost acordat, eu renunþ.

Dar aþi depãºit timpul. Îmi pare rãu cã v-aþi supãrat, dar este vorba de respectul pentru alþi colegi care aºteaptã sã le vinã rândul.

Domnul Hogea va depune declaraþia la secretariatul de ºedinþã.

Domnul Cristian Sandache.

Va urma domnul Ludovic Mardari.

## Domnule preºedinte,

Stimaþi colegi,

Declaraþia mea politicã se intituleazã: ”Carol al II-lea nu poate fi scos din istoria RomânieiÒ.

Iniþiativa actualului Guvern al României de a readuce în þarã osemintele regelui Carol al II-lea ºi ale soþiei sale Elena Lupescu reprezintã un gest de normalitate ºi o dovadã de preþuire faþã de istorie. Nu trebuie omis a aminti în acest sens faptul cã acest demers a fost propus prima datã de cãtre domnul senator P.S.D., Adrian Pãunescu.

Personalitatea celui care a fost regele românilor în perioada 1930-1940 rãmâne controversatã. În fapt, analiza activitãþii unui personaj istoric trebuie realizatã în mod nuanþat, evitându-se sentinþele definitive, abordãrile simpliste de tip maniheist.

Carol al II-lea a sãvârºit mari greºeli faþã de sistemul democratic românesc Ñ a fost autorul unor condamnabile abuzuri, dar de numele sãu se leagã ºi o serie de iniþiative remarcabile în domeniul spiritual instituþional, regele fiind recunoscut în epocã drept un mare iubitor ºi susþinãtor al culturii. Pãstrând cuvenitele proporþii, se poate afirma cã a fost un veritabil Mecena, preocupat de statutul creatorului, susþinând cu un sigur gust artistic personalitãþi precum Blaga, Arghezi, Enescu, George Georgescu sau Ion Jalea. Editarea ”Foii sãptãmânale AlbinaÒ, expoziþiile anuale ale satului românesc, editarea colecþiilor populare de cãrþi religioase, editarea colecþiei ”Cartea satuluiÒ completau iniþiativele regelui privind dinamizarea vieþii spirituale româneºti. ”Fundaþia pentru literaturã ºi artã Carol al II-leaÒ cuprindea printre altele, _Biblioteca Energia, Biblioteca Enciclopedicã,_ documentarã, a oraºelor sau informativã.

Autentic erudit, Carol al II-lea a sugerat înfiinþarea colecþiilor scriitorilor români contemporani, a _Bibliotecii de filosofie româneascã,_ a excelentei reviste a ”Fundaþiunilor RegaleÒ.

Nu în ultimul rând, în perioada domniei sale au luat fiinþã Muzeul etnografic din Cluj ºi Institutul pentru studiul ºi profilaxia cancerului din acelaºi oraº. S-au finalizat lucrãrile de la Palatul Telefoanelor din Bucureºti ºi a început construirea clãdirilor moderne ale uzinelor metalurgice MALAXA.

Îmi exprima dezaprobarea profundã faþã de acele voci reprezentând unele asociaþii din România care au protestat îndelung faþã de aceastã iniþiativã a Guvernului P.S.D.. Acest tip de protest este ridicol, periculos ºi absurd. Carol al II-lea, cu luminile ºi umbrele sale, aparþine istoriei româneºti ºi nu poate fi exclus de nimeni. A te rãzboi cu un om care nu se mai poate apãra constituie un act imoral ºi necreºtinesc, cu atât mai mult cu cât un astfel de om a fost unul dintre regii României.

Vã mulþumesc.

Vã mulþumesc ºi eu. Domnul deputat Ludovic Mardari. Va urma domnul Victor Bercãroiu.

## Domnule preºedinte,

Stimaþi colegi,

Declaraþia mea de astãzi se referã la unele aspecte din viaþa politicã româneascã.

1) La începutul anului, partidul aflat la putere a dorit sã obþinã informaþii cât mai apropiate de adevãr în

legãturã cu simpatia de care se bucurã în rândul populaþiei. În consecinþã, prin intermediul Guvernului, care a comandat ºi achitat costurile aferente, s-a obþinut un sondaj de opinie care i-a pus serios pe gânduri pe cei din P.S.D..

În loc sã fie dat publicitãþii în prima jumãtate a lunii ianuarie, mai marii P.S.D. au preferat sã îl punã sub cheie. Cu toate acestea, a transpirat, este adevãrat, într-o foarte micã parte a mass-media, cã în destul de multe judeþe ale þãrii, inclusiv în municipiul Bucureºti, Partidul România Mare este primul în preferinþele electoratului.

În locul sondajului amintit anterior, relativ obiectiv, s-a recurs la un altul, trucat, intens mediatizat începând cu 30 ianuarie 2003. Nu-i nimic, pânã la urmã adevãrul nu are cum sã nu iasã la luminã.

2) Partidul de guvernãmânt ºi Preºedintele þãrii doresc sã introducã votul uninominal la alegerile pentru Senat. Iniþiativa ar fi lãudabilã în condiþiile în care procentul celor sãraci nu ar fi atât de mare. În contrast cu sãrãcia predominantã, îmbogãþiþii postdecembriºti au ajuns sã posede atât de mulþi bani încât nu mai are nici o importanþã dacã vor fi susþinuþi sau nu de unul dintre partide. Votul uninominal le-ar veni ca o mãnuºã; pentru a-ºi câºtiga imunitatea sunt în stare sã plãteascã voturile de care au nevoie, oferind bani sãracilor vitregiþi de soartã ºi de societatea în care trãiesc, rãmaºi fãrã nici o speranþã. În consecinþã, nu este exclus ca viitorul Senat sã devinã un fel de club al mafioþilor.

3) P.S.D.-ul cautã în disperare tot felul de metode pentru a stopa ascensiunea Partidului România Mare. Ultima noutate o reprezintã decalarea alegerilor prezidenþiale de cele parlamentare. Se doreºte acest lucru pentru ca P.R.M.-ul sã nu mai beneficieze de rolul de ”locomotivãÒ reprezentat de liderul sãu. Nu se ia în calcul faptul cã domnul Corneliu Vadim Tudor s-ar putea sã câºtige competiþia pentru funcþia de preºedinte al României ºi, atunci, este uºor de presupus ce se va întâmpla la alegerile parlamentare.

4) Relativ recent s-a lansat ideea împãrþirii României în opt regiuni conduse de tot atâþia guvernatori. Când sã ne facem probleme cã se umflã nejustificat structura administrativã bugetivorã, s-a revenit, spunându-se cã regiunile amintite nu ar mai fi necesare. Iniþial, s-a afirmat cã guvernatorii în cauzã vor pãzi miliardele de euro care vor veni de la Uniunea Europeanã, ca, dupã aceea, sã aflãm cã nu mai este nevoie de pazã. S-au fãcut cumva presiuni din partea hoþilor?

Un lucru este clar: P.S.D.-ul ºi-a pierdut busola.

La sfârºitul anului trecut s-a lansat ideea alegerilor anticipate, care acum au devenit amânate. La început de nou an se face hocus-pocus cu regionalizarea. În toate acestea suntem tentaþi sã vedem o simplã inconsecvenþã care, desigur, reprezintã un aspect negativ pentru actuala Putere. Eu aº merge mai departe în a spune cã este vorba de o mare diversiune a P.S.D.-ului, care doreºte sã abatã atenþia de la problemele reale ºi grave ale populaþiei.

Vã mulþumesc.

## Vã mulþumesc.

Domnul deputat Victor Bercãroiu, ºi apoi ultimul care mai poate interveni astãzi, domnul Dumitru Bãlãeþ.

Domnii Marian Ionescu, Costache Mircea, Nicolae Leonãchescu, Ioan Sonea, Daniel Iliescu ºi Nicolae Vasilescu au depus la secretariatul ºedinþei declaraþiile.

## Domnule preºedinte, Distinºi colegi,

Declaraþia politicã de astãzi trateazã un eveniment ce a avut loc în luna ianuarie, dar, pentru cã importanþa lui este deosebitã pentru istoria judeþului ºi a localitãþii, am hotãrât sã dau curs acestei declaraþii politice.

Municipiul Câmpina, cãci despre el este vorba, a sãrbãtorit în prezenþa primului-ministru Adrian Nãstase, în data de 8 ianuarie 2003, 500 de ani de la prima atestare documentarã Ñ 8 ianuarie 1503 Ñ, aceasta fiind consemnatã într-un registru vigesimal la Braºov (traducere din limba latinã) Ñ ”8 ianuarie 1503 Ñ. De asemenea, Mansul de Kympena a avut 425 de livre cearã ºi a plãtit un florin ºi 34 aspriÒ. (Probabil cã numele de Mansul era Manole. )

Mai târziu apar în acest registru tot mai multe nume de negustori câmpineni, ca: ªerban ºi Costea, Bukur de Kympina, la 1519, iar în 1545 apar trei nume de negustori câmpineni Ñ Dragomir, Radu ºi Vlad.

Deci, Câmpina, aºezare se presupune mult mai veche, era în acea vreme ”vamãÒ pentru Ardeal, jalonând calea de acces a vãii Prahovei.

De ce vamã la Câmpina, ºi nu în altã localitate? Rãspunsul ni-l dã chiar poziþia geograficã a localitãþii ºi faptul cã era drumul cel mai scurt dintre Braºov ºi Bucureºti, ºi de aici la Giurgiu, spre Imperiul Otoman. Datoritã activitãþii vamale, localitatea va progresa neîncetat, astfel cã la 1663 Câmpina va deveni târg.

Ea apare în Cronica lui Miron Costin, la 1684, iar stolnicul Constantin Cantacuzino o marcheazã pe harta tipãritã la Padova în anul 1700.

Dintr-un document de vânzare din anul 1697 aflãm de existenþa pãcurii pe teritoriul localitãþii.

Prin înalt decret domnesc, semnat de domnul Alexandru Ioan Cuza, în 1864, târgul Câmpina este ridicat la rang de oraº. Actul este o recunoaºtere a importanþei ce o cãpãtase localitatea în decursul vremurilor ºi a dezvoltãrii sale.

La 1871, prinþul Dimitrie Barbu ªtirbey devine proprietar unic al moºiei Câmpina.

La 16 aprilie 1861 se introduce iluminatul public Ñ felinare cu petrol lampant Ñ, Câmpina fiind al ºaselea oraº din þarã iluminat cu acest nou sistem.

La 1 iunie 1879 intrã în serviciu calea feratã Ploieºti Ñ Predeal, cu garã în Câmpina.

În 1886, inginerul Gheorghiu construieºte prima rafinãrie, ce avea o capacitate de prelucrare de 125 de tone, care va ajunge în anul 1936 la cantitatea record de þiþei prelucrat de 1.400.000 de tone anual. Rafinãria STEAUA ROMÂNÃ funcþioneazã ºi astãzi.

Câmpina, datoritã petrolului, devine cunoscutã în toatã Europa.

Nu mai puþin de 32 de societãþi ºi-au adus contribuþia la bogãþia oraºului timp de mai bine de jumãtate de secol. La 1 decembrie 1904 se înfiinþeazã prima ºcoalã de maiºtri sondori ºi rafinori din toatã þara ºi din Europa.

Interesul pentru petrolul câmpinean ºi al rafinãriei face ca, în octombrie 1917, schela ºi rafinãria STEAUA ROMÂNÃ sã fie vizitate de împãratul Germaniei, Wilhelm al II-lea.

ªi, totuºi, datoritã petrolului, Câmpina a avut ºi de suferit. Ea a fost cuprinsã de flãcãrile primului rãzboi mondial, ca, apoi, la 1 august 1944, rafinãria STEAUA ROMÂNÃ sã fie bombardatã de aviaþia americanã.

Stimaþi colegi,

Poziþia pitoreascã a localitãþii, clima, justificã alegerea Câmpinei ca un loc de creaþie ºi odihnã pentru multe personalitãþi ale culturii româneºti: savantul chimist Constantin Istrate (1850-1918); pictorul Nicolae Grigorescu (1838-1907) devine locuitor al Câmpinei în anul 1891, când ºi-a construit o casã în pur stil românesc de munte, dupã planurile sale, actualmente muzeu. De ce s-a stabilit Nicolae Grigorescu la Câmpina? Noi credem cã peisajul câmpinean l-a ales pe artist. Casa, distrusã de un incendiu la 1918, în timpul ocupaþiei germane, a fost refãcutã în anul 1954 dupã fotografii ºi planuri vechi, devenind muzeu memorial, o mândrie a câmpinenilor ºi a întregului popor.

Cel care a fost strãlucitul filolog ºi scriitor Bogdan Petriceicu Haºdeu (1838-1907) a trãit în aceeaºi perioadã cu Nicolae Grigorescu. Afectat profund de moartea fiicei sale Iulia, în 1888, fiinþã genialã ºi poetã, absolventã la Sorbona la numai 17 ani, savantul Bogdan Petriceicu Haºdeu îºi va construi între anii 1893-1896 acea bizarã locuinþã cu aspect de castel medieval, construcþie care astãzi a devenit muzeu naþional.

Dragostea pentru instruire a câmpinenilor s-a manifestat o datã cu dezvoltarea localitãþii.

De la prima ºcoalã publicã, domneascã, întemeiatã în perioada primei domnii a lui Alexandru Ipsilanti (17741782), astãzi sunt cinci licee, primul deschis la 15 octombrie 1919, astãzi Colegiul ”Nicolae GrigorescuÒ.

În ceea ce priveºte existenþa bisericilor pe teritoriul localitãþii, acestea se pare cã au existat cu mulþi ani înainte faþã de cele despre care avem date sigure ºi care existã ºi astãzi.

Stimaþi colegi,

S-a scurs multã apã pe Prahova ºi pe Doftana de la acea datã istoricã de 8 ianuarie 1503. Câmpina, în ultimii 13 ani de democraþie, dar mai ales dupã anul 2000, a trecut printr-o serie de transformãri ºi modernizãri care i-au schimbat înfãþiºarea.

Câmpina a fost ºi este cel de-al doilea oraº al judeþului Prahova, ca pondere economicã ºi numãr de locuitori.

Industria oraºului, deºi a trecut ºi ea prin frãmântãri ºi schimbãri, la ora actualã este toatã privatizatã, nici o unitate din Câmpina dupã 1989 neînchizându-ºi porþile.

Rata ºomajului în municipiul Câmpina în anul 2002 a scãzut de la 8,7% la 5,7%, iar numãrul angajaþilor în aceastã perioadã a depãºit 3.500 de persoane.

De la aceastã tribunã pot afirma cã pe aceste locuri s-a fãurit istoria câmpinenilor, pe care nimic nu i-a clintit din locurile lor. Aici, primãverile sunt cu ghiocei ºi toporaºi, cu stolurile cãlãtoare, cu pomii livezilor înveºmântaþi cu marama multicolorã a florilor, cu murmurul izvoarelor limpezi ºi rãcoroase. Verile sunt cu aer curat ºi proaspãt, cu cerul albastru, cu umbra deasã ºi rãcoroasã a codrilor, cu strãlucirea ºi dogoarea binefãcãtoare a soarelui. Toamnele sunt cu mireasma de mere ºi pere, cu pãduri împodobite cu frunze arãmii. Iernile sunt blânde, cu omãt ºi cu îngheþuri pe culmile dealurilor. Uneori, oamenii se întreabã unde mai gãseºti o zonã aºa de frumoasã.

Asta-i Câmpina noastrã, cãreia îi urez ”La mulþi ani!Ò Vã mulþumesc.

Vã mulþumesc. Domnul Dumitru Bãlãeþ, ultimul vorbitor.

Vã mulþumesc, domnule preºedinte. Stimaþi colegi,

Intervenþia mea de astãzi este de fapt o scrisoare deschisã adresatã domnului senator Doru Ioan Tãrãcilã, preºedinte al filialei judeþene a P.S.D. Cãlãraºi, care priveºte dezvãluirea unor cazuri de violenþã din partea primarului comunei Dor Mãrunt din judeþul Cãlãraºi.

Pentru cã timpul este foarte înaintat, eu voi depune la secretariat aceastã scrisoare, urmând ca domnul Tãrãcilã, care este ºi vicepreºedinte al Senatului, sã ia mãsurile corespunzãtoare pentru ca în comuna Dor Mãrunt primarul ºi viceprimarul, care sunt ai P.S.D.-ului, sã nu mai procedeze cu cetãþenii în spiritul abuziv în care au procedat în cursul lunii ianuarie anul acesta.

”Domnule senator,

Mã adresez dumneavoastrã pe aceastã cale pentru cã vã ºtiu un om integru ºi deþineþi puterea de a tãia din rãdãcini un abuz incredibil sãvârºit în comuna Dor Mãrunt.

Dupã cum, cu siguranþã, vã amintiþi, în urmã cu aproape o lunã a avut loc o întâlnire cu totul neaºteptatã a mea cu dumneavoastrã la sediul Primãriei din Dor Mãrunt. Având drum prin acea localitate ºi purtând discuþii cu un grup de cetãþeni, mi-a fost prezentat un om în jur de 36-40 de ani, pe nume Stoian Daniel, din satul Înfrãþirea, aparþinãtor comunei Dor Mãrunt. Acesta s-a plâns cã oamenii din acest sat, inclusiv copiii de la grãdiniþã ºi de la ºcoalã, se simt ostracizaþi de conducerea Primãriei din Dor Mãrunt, inclusiv în ceea ce priveºte situaþia drumului din sat cãtre centrul comunei. Când i-am spus sã meargã cu mine la primar sã clarificãm problemele, omul a fost cuprins de un tremur deosebit, spunând simplu: ”Mi-este fricã!Ò, ”De ce sã-þi fie fricã, domnule?Ò, ”De primar ºi de oamenii lui!Ò, mi-a rãspuns.

Eu, evident, nu l-am crezut ºi l-am luat de braþ, mergând cu el la primãrie. Pe drum ºi dupã intrarea în primãrie, tremurul omului s-a accentuat ºi a început sã se bâlbâie. Nu micã mi-a fost mirarea ºi, evident, bucuria când v-am întâlnit pe dumneavoastrã acolo ºi v-am explicat situaþia, iar dumneavoastrã aþi fost deosebit de receptiv ºi aþi mers cu mine ºi cu omul respectiv în biroul primarului, unde am avut discuþii, împreunã cu primarul, asupra problemelor ridicate de acel cetãþean, care se bâlbâia tot mai tare ºi dãdea impresia cã era bãut.

Dumneavoastrã, care cunoaºteþi problemele pe care le ridica cetãþeanul legate de satul Înfrãþirea, aþi avut rãbdarea sã îi explicaþi cã este vorba de dificultãþi temporare, legate de construcþia tronsonului de autostradã ce trece prin apropiere, între sat ºi centrul comunei.

În urma explicaþiilor dumneavoastrã ºi ale primarului, cred cã vã amintiþi cã ne-am despãrþit în termeni buni, eu conducându-l pe cetãþean cãtre ieºirea din primãrie ºi explicându-i cã nu are motive sã îi fie fricã, dar cã mi-a lãsat tot mai mult impresia cã era bãut. Omul s-a jurat cã nu bãuse nimic ºi cã îi este fricã.

Ceea ce s-a întâmplat, în continuare, dovedeºte cã el a avut dreptate, ºi nu eu, ºi poate ºi dumneavoastrã, care aþi rãmas cu impresia cã era bãut.

M-am despãrþit de el în faþa primãriei ºi mi-am urmat imediat drumul, fiind aºteptat la Lehliu ºi în alte comune. ªtiu cã ºi dumneavoastrã aþi plecat imediat din Dor Mãrunt.

Trecând acum, din nou, pe acolo, aflu cã omul respectiv abia a trecut peste ºosea, de la primãrie, ºi a ºi fost acostat de niºte gealaþi ai primarului Iacomi Iulian ºi viceprimarului Niþulicã Ion, care l-au bãtut pânã la sânge. Deºi, cum mi se spune, a intervenit poliþia ºi a fost scãpat din ghearele agresorilor. La intervenþia viceprimarului Niþulicã Ion nu s-a încheiat un proces-verbal în acest sens, cãci agresorul principal fusese chiar cumnatul viceprimarului; ºi nici de la spital, în baza unei intervenþii asemãnãtoare, nu i s-a dat certificat medical.

Dacã o asemenea comportare brutalã ºi abuzivã a reprezentanþilor puterii locale a putut avea loc într-o situaþie în care au fost implicaþi doi parlamentari, sã ne închipuim ce se poate întâmpla la Dor Mãrunt în altfel de situaþii. Mi se spune, spre exemplu, cã însãºi învãþãtoarea Zamfir din Dor Mãrunt a fost îmbrâncitã de primar ºi bruscatã de Octãviþã, ºoferul acestuia, ceea ce înseamnã cã teroarea ºi abuzul de putere tind sã se generalizeze în Dor Mãrunt.

Iatã de ce, domnule senator, vã solicit sã dispuneþi efectuarea unei anchete la Dor Mãrunt pe problemele ridicate mai sus ºi luarea mãsurilor corespunzãtoare. Toate acestea, pentru ca puterea P.S.D. sã-ºi poatã mãcar spãla obrazulÒ.

Vã mulþumesc.

## **Domnul Corneliu Ciontu:**

Vã mulþumesc.

Vã mulþumesc ºi pentru înþelegere.

## Domnilor deputaþi,

Speþa de care vorbim reprezintã un adevãrat caz de excepþie în domeniul crimei organizate ºi corupþiei instituþionalizate. Încã din anul 2001, de la primele noastre cercetãri, demonstram cã totul a fost atât de bine organizat, atât de bine regizat ºi acoperit prin acte normative, cã înºiºi membrii grupului erau convinºi de impunitatea lor. Dar, se ºtie însã cã nu existã crimã perfectã. Cazul de faþã vine sã confirme faptul cã ºi în domeniul corupþiei, cât ar fi de sofisticate metodele infractorilor, pânã la urmã tot se vor gãsi fisuri. În cazul de faþã, aºa s-a ºi petrecut.

Vã amintiþi, ºi poate colegii noºtri din comisia de specialitate îºi amintesc mai bine, cât am insistat asupra verificãrii constituþionalitãþii ºi legalitãþii unui anume act normativ ce a stat la baza falimentãrii unor bãnci româneºti. Este vorba de faimoasa Ordonanþã de urgenþã a Guvernului nr. 186/1999, semnatã, publicatã, apãrutã în **Monitorul Oficial al României,** toate acestea în aceiaºi zi de 19 noiembrie 1999, zi de vineri, zi scurtã de lucru.

În toatã aceastã grabã a jefuitorilor se uitase însã necesitatea respectãrii prevederilor constituþionale, adicã se uitase cã art. 114 punctul 4 din Constituþie prevede cã, anterior publicãrii, ordonanþele se depun spre aprobare Parlamentului, ºi se mai uitase ºi prevederile art. 107 punctul 4 care stipuleazã necesitatea contrasemnãrii ordonanþei de cãtre cei abilitaþi sã le aplice.

Ei bine, iatã cã, dupã 3 ani de la emiterea ei, nu numai cã aceastã ordonanþã este respinsã de Parlament, dar recent, la 20 ianuarie a. c., chiar Ministerul Public, constatând vicii grave de neconstituþionalitate, cere, prin procuror, în cadrul unei ºedinþe de judecatã la Tribunalul Bucureºti, ca aceastã ordonanþã de urgenþã sã fie trimisã Curþii Constituþionale, stabilindu-se cã a fost emisã de fostul Guvern Radu Vasile prin exces de putere, prin sustragerea acesteia de la controlul parlamentar ºi prin alte multe vicii de neconstituþionalitate.

Deºi sesizarea Curþii Constituþionale a fost cerutã de Ministerul Public, care vegheazã asupra respectãrii legalitãþii, deºi legea obligã instanþele în faþa cãrora se ridicã excepþii de neconstituþionalitate sã le trimitã Curþii Constituþionale, credeþi cumva cã magistrata Elena Florescu de la Tribunalul Bucureºti, ce judeca dosarul, a aplicat legea? Nu, nicidecum! Ea a dat un nou termen ”pentru a fi consultat lichidatorulÒ, adicã dând în continuare posibilitate firmei jefuitoare ”Reconversie ºi valorificare activeÒ sã mai toace câteva zeci de miliarde.

A doua zi, un reporter curajos al ziarului ”AdevãrulÒ a aflat ºi substratul. Un membru al familiei judecãtoarei în cauzã (s-a crezut iniþial cã este vorba de fiul acesteia, apoi s-a stabilit cã este vorba de soþul respectivei) este chiar lichidator, cu atestat acordat de cãtre Arin Stãnescu, patronul firmei ce jefuieºte B.I.R. ºi celelalte bãnci. Este groaznic unde s-a ajuns! De altfel, se ºtie, hotãrârile în acest dosar se luau numai la indicaþiile lui Arin Stãnescu, patronul grupului de lichidatori.

Domnilor deputaþi,

Contrar a ceea ce s-a vânturat prin unele ziare, în necunoºtinþã de cauzã, procurorul general al României, domnul Joiþa Tãnase, a cerut corect, pertinent ºi legal, prin recursul în anulare promovat în acest caz, rejudecarea dosarului. Este clar ca ”bunã ziuaÒ: în dosar hotãrârile au fost date cu încãlcarea esenþialã a legii, hotãrârile au fost vãdit netemeinice etc. De altfel, dupã cum aþi citit în presã, hotãrârile se luau prin apartamente din Bucureºti, prin vile de la Snagov, ºi chiar prin restaurante.

Iatã aºadar cã trãim în România mileniului III d. H., þarã consideratã azi ca stat de drept, confirmându-se spusele parafrazate ale Ecleziastului: ”Cei care au dreptate pier în dreptatea lor, iar nelegiuiþii continuã sã jefu-

iascã nestingheriþi în rãutatea lorÒ. ªi asta se întâmplã în plin centrul Bucureºtiului, numai la câteva sute de metri de clãdirea Parlamentului, în care ne aflãm.

Aº mai fi dator, domnilor deputaþi, sã vã mai informez ºi de faptul cã acþionarii strãini ºi români ai B.I.R., sãturaþi fiind de imposibilitatea gãsirii în þarã a unor procese ºi soluþii corecte, echitabile, s-au adresat Curþii Europene de la Strasbourg, solicitând despãgubiri statului român de peste 100 de milioane de dolari, sumã stabilitã printr-o expertizã solicitatã de noi.

Se va ajunge la judecarea acestui dosar la un for internaþional de justiþie, devenind un caz fãrã precedent în istoria justiþiei. În mod cert, aceastã instanþã va lua în considerare concluziile comisiei noastre, precum ºi motivaþia recursului în anulare promovat de procurorul general. Se va ajunge ca cele douã instituþii fundamentale ale statului român, alãturi de acþionarii B.I.R., sã se afle în instanþa de la Strasbourg, judecându-se într-un proces împotriva României.

ªi toate acestea pentru un simplu motiv: pentru cã anumiþi magistraþi au favorizat ºi au fost complici cu un grup de interese care sã poatã jefui în liniºte bãncile româneºti, sub umbrela lichidãrii.

Domnilor deputaþi,

Cum poate sã îºi imagineze cineva cã este posibil ca într-o þarã, oricare ar fi ea, sã existe o singurã bancã centralã, la noi B.N.R., ºi aceasta în acelaºi timp sã aibã doi guvernatori? Ei bine, vã amintesc faptul cã, în anul de graþie 2000, în România, B.N.R. avea doi guvernatori: domnul Mugur Isãrescu, guvernator, numit legal, în conformitate cu legea, de cãtre Parlament, ºi încã unul, respectiv domnul Emil Iota Ghizari, numit probabil guvernator al B.N.R. de cãtre membrii familiei sale, probabil de vecinii ºi prietenii sãi, pentru cã Parlamentul nu l-a învestit niciodatã în aceastã calitate.

Acest domn Emil Iota Ghizari, fãrã a avea calitatea legalã de guvernator, a semnat prin ”uzurpare de calitãþi oficialeÒ, infracþiune prevãzutã ºi pedepsitã de Codul penal, ºi falimentul bãncii de care vorbim, documentele în cauzã fiind lovite de nulitate absolutã.

ªi încã un domn, pe numele sãu Mihai Bogza, viceguvernator, responsabil cu supravegherea sistemului bancar, fiind însã în acelaºi timp ºi preºedinte al Fondului de garantare al depozitelor bancare, împreunã cu un alt coleg al sãu din acelaºi partid, fost secretar de stat la Ministerul Justiþiei, este vorba de domnul Flavius Baias, stabileau împreunã cu partenerul lor ºi administrator al firmei de lichidare ”Reconversie ºi valorificare activeÒ, numitul Arin Stãnescu, ce bãnci româneºti ar mai merita efortul unor ”lichidãriÒ.

## Domnilor deputaþi,

Totul a fost gândit, totul a fost premeditat, absolut premeditat!

Falimentul B.I.R. ºi a altor bãnci româneºti se afla în planul grupului lor, plan întocmit cu grijã de patronii firmei de lichidare ºi acoliþii lor, care ºi astãzi îºi continuã jaful în totalã ºi deplinã liniºte.

ªi tot pentru liniºtea lor, în luna octombire 2001, deci în legislatura noastrã, se mai emite o ordonanþã de urgenþã Ñ Ordonanþa de urgenþã a Guvernului nr. 136/2001, prin care se completeazã art. 26 al Legii nr. 101 Ñ Statutul B.N.R. Ñ cu un nou alineat, prin care membrii Consiliului de administraþie ºi personalul din cadrul supravegherii din Banca Naþionalã sunt scoºi de sub rigorile legii, neputând fi traºi la rãspundere nici civilã, nici penalã. Am putea deci considera cã, iatã, art. 16 al Constituþiei a ºi fost modificat. Avem, deci, în România ºi cetãþeni mai presus de lege.

Toate cele de mai sus sunt cunoscute atât de noi cât ºi de autoritãþile statului român.

Sã nu se creadã însã cumva cã celor vinovaþi din B.N.R., din Magistraturã, ”rechinilorÒ din firma de lichidare ”Reconversie ºi valorificare activeÒ li s-ar fi clintit vreun fir de pãr. Nu, vã asigur, nu! Toþi aceºtia îºi continuã în liniºte activitatea lor în aceleaºi fotolii.

## Domnilor deputaþi,

Din lucrarea-document ce v-am prezentat-o aþi putut sã vã convingeþi, sã luaþi act de realitate, de trista realitate.

Desigur, ºi noi, ca ºi dumneavoastrã toþi, ca întreaga societate româneascã, am luat act de faptul cã, în prezent, se pregãteºte un pachet de legi anticorupþie. Cred însã cã, înainte de elaborarea acestor legi, trebuie sã ne întrebãm astãzi, aici, în primul rând retoric, ºi apoi sã întrebãm pe cei responsabili, organele abilitate:

Ñ ce se mai aºteaptã când acest grup de interese este cunoscut, când faptele acestuia sunt atât de evidente, atât de probate, când existã dovezi ºi documente clare asupra faptelor lor, ce se mai aºtepatã, spun, pentru a se lua mãsurile legale ce se impun?;

Ñ pentru care motiv sunt menþinuþi în aceleaºi fotolii doi viceguvernatori ai B.N.R. implicaþi ºi vinovaþi de distrugerea intenþionatã a unor bãnci româneºti ºi de semnare prin ”uzurpare de calitãþi oficialeÒ de documente ºi emitere de bancnote ce pot fi contestate pentru puterea lor circulatorie?

Ñ pentru care motiv nu se iau mãsuri împotriva magistraþilor cunoscuþi ca fiind ”adevãraþi prizonieriÒ ºi aflându-se sub controlul total ºi complici cu faimoasa firmã de lichidare ”Reconversie ºi valorificare activeÒ? Doar se ºtie ºi s-a fãcut public faptul cã magistraþii Secþiei a VII-a Comerciale de la Tribunalul Bucureºti aparþin, prin rudele lor, acestei noi ”tagmeÒ a lichidatorilor. Soþii lor, fiii lor, rudele lor, au atestate eliberate chiar de Arin Stãnescu, ºeful acestui grup de jefuitori.

ªi cel mai important lucru: oare ce se mai aºteaptã pentru a se lua mãsuri împotriva acestui Arin Stãnescu? Activitatea infracþionalã a acestuia, organizarea acestei bande, sutele de miliarde de lei, zecile de milioane de dolari jefuite de la bãncile ºi societãþile preluate prin propriile sale scenarii spre lichidare, din informaþii, zeci de milioane de dolari scoase deja afarã, nu constituie oare foloase necuvenite, faptã prevãzutã de art. 11 din Legea nr. 78/2000 privind actele de corupþie? Nu sunt oare suficiente probe pentru a se pune capãt acestor grave acte de corupþie?

A, da! Probabil uitasem eu: se aºteaptã poate ca ºi sus-numitul, precum Ioana Maria Vlas, sau Sorin Beraru, sau Dinulescu, sau alþii, sã ia drumul acelei þãri cu care România nu are un acord de extrãdare.

## Domnule preºedinte, Domnilor deputaþi,

Pentru toate cele expuse, cerem în mod imperativ tuturor autoritãþilor competente ale statului român, de aici, din plenul ºi de la tribuna Camerei Deputaþilor urmãtoarele:

1) Consiliul Superior al Magistraturii ºi conducerea Ministerului Justiþiei sã ia mãsuri imediate de demitere a magistraþilor implicaþi în acþiunile grupului de interese condus de numiþii Arin Stãnescu ºi Cãlin Zamfirescu.

2) Sugerãm colegilor noºtri din Comisia pentru buget, finanþe ºi bãnci sã analizeze oportunitea mãsurii de suspendare a celor doi viceguvernatori ai B.N.R. ºi a celorlalþi membri ai Consiliului de administraþie implicaþi în distrugerea intenþionatã a unor bãnci româneºti. Totodatã, informez plenul Camerei Deputaþilor cã noi, Comisia pentru cercetarea abuzurilor ºi corupþiei, ne-am autosesizat ºi, cu sprijinul unui grup de specialiºti în domeniu, vom cerceta circumstanþele în care au fost distruse ºi celaltle bãnci româneºti.

3) Se impun, de asemenea, mãsuri de suspendare a Consiliului de administraþie al Fondului de garantare al depozitelor în sistemul bancar care, practic, s-a asociat ºi este complice cu grupul de interese, obligând statul român sã cheltuiascã imense sume de bani, favorizând grupul menþionat.

4) Sugerãm Parchetului Naþional Anticorupþie sã dispunã mãsuri asiguratorii imediate pentru stoparea distrugerii în continuare a bãncilor ºi societãþilor date spre lichidare firmei ”Reconversie ºi valorificare activeÒ, precum ºi expertizarea operaþiunilor acestei firme la toate societãþile ce i s-au încredinþat spre lichidare de cãtre magistraþii implicaþi în afaceri cu aceastã societate.

5) Organele competente sã ia mãsuri preventive, în conformitate cu prevederile Codului de procedurã penalã, împotriva numitului Arin Stãnescu ºi a tuturor celorlalþi complici ai sãi, pentru ca, ulterior, la demersurile pentru extrãdare, sã nu se rãspundã cã este imposibil de rezolvat acest lucru.

Ne propunem sã analizãm la rece o afacere P.S.D.istã care s-ar putea sã o depãºeascã în amploare pe aceea de la Roºia Montana. Este vorba despre situaþia dezastruoasã în care se aflã compania REMIN din Baia Mare, în urma asocierii pãguboase cu firma australianã ESMERALDA.

S-au împlinit de curând 3 ani de la accidentul ecologic de proporþii care a adus grave prejudicii imaginii României pe plan internaþional. Dupã aceastã catastrofã, care putea ºi trebuia prevenitã, S.C. AURUL S.A. ºi-a schimbat denumirea în S.C. TRANSGOLD S.A. Componenþa grupului de acþionari este urmãtoarea: ESMERALDA Ñ 50%, Compania REMIN Ñ 44,5%, GEOMIN S.A. Bucureºti Ñ 5%, alþii Ñ 0,5%.

Proiectul ”AurulÒ debutase la 9 mai 1990, datã la care a fost semnat acordul de principiu între ESMERALDA RANGER EXPLORATION din Australia, fosta Regie REMIN Baia Mare, ºi GEOMIN S.A. Bucureºti.

Obiectul de activitate declarat al S.C. AURUL S.A. a fost extracþia metalelor neferoase din sterile de flotaþie depozitate în haldele din jurul municipiului Baia Mare. Cel puþin, asta a ºtiut toatã lumea pânã acum, însã, în urma unor investigaþii la Registrul Camerei de Comerþ ºi Industrie Maramureº, am aflat cu stupoare cã S.C. TRANSGOLD S.A. are trecut la obiectul principal de activitate ”extracþia ºi prelucrarea minereurilor neferoase ºi rare, exclusiv minereurile radioactiveÒ. Nici o vorbã despre sterilele de flotaþie ºi recuperarea metalelor din acestea. Pe australieni nu i-a interesat niciodatã cu adevãrat sã ne scape de munþii de steril, deoarece acestea sunt rezerve limitate în comparaþie cu resursele aurifere neexploatate încã.

În zona Baia Mare sunt trei mari iazuri de decantare: iazul _Meda,_ cu 4,43 miloane tone steril, cu un conþinut extractibil declarat de 0,6 g au/t (aproximativ 2.660 kg aur), iazul _Flotaþia Centralã,_ cu 10,5 milioane tone steril, cu un conþinut extractibil declarat de 0,48 g au/t (aproximativ 5.050 kg aur) ºi iazul _Aurum_ de 9,5 milioane tone steril, cu un conþinut extractibil declarat de 0,3 g au/t (aproximativ 2.550 kg aur). Dintre acestea, iazul _Meda_ a fost ”drenatÒ deja de uzina de retragere TRANSGOLD la cantitatea de aproximativ 60 de tone. În realitate, documentele de arhivã de la unitãþile miniere care au fãcut acest iaz, mãsurãtorile ºi probele fãcute în anii anteriori aduc dovezi cã în iazul de steril cantitatea de aur era cuprinsã între 8-12 g la tona de steril, deci totalul aurului extras ar trebui sã fie în jur de 45 de tone, iar cantitatea de argint de aproximativ 300 de tone. Întrebarea care se pune este urmãtoarea: unde a ajuns diferenþa dintre cantitatea estimatã ºi cantitatea extrasã?

Dupã cum se ºtie, în România existã o singurã uzinã de obþinere a aurului din minereul DOR (aur-argint): PHOENIX din Baia Mare. Administratorii de la TRANSGOLD au refuzat însã prelucrarea localã, alegând sã transporte minereul DOR (obþinut dupã prelucrãri succesive ale haldei de steril) în Anglia. Oare întâmplãtor? Ei ºtiau cã autoritãþile vamale române nu aveau posibilitatea tehnicã de a verifica conþinutul real al acestui aliaj. Pe lângã aur ºi argint, în cantitãþi de zeci de ori mai mari decât cele declarate, minereul trimis în strãinãtate conþinea ºi alte metale extrem de rare, ºi chiar mai preþioase decât aurul, folosite în tehnica spaþialã: wolfram, cesiu, stronþiu, radiu, beriliu, iridiu. Nu întâmplãtor ochii celor de la ESMERALDA au rãmas mereu aþintiþi spre perimetrele aurifere din sud-vestul municipiului Baia Mare, respectiv perimetrele aurifere Sãsar, Ilba, Nistru, unde aurul este cantonat în acele cupole aurifere care pot fi exploatate prin cariere de suprafaþã.

Specialiºtii care au îngropat Compania REMIN au fãcut ºi fac tot ce este posibil pentru a demonstra Ministerului Industriilor ºi Resurselor cã exploatarea acelor cupole nu ar fi rentabilã pentru statul român.

Dacã ne gândim cã exploatarea la suprafaþã a unui zãcãmânt costã mai puþin de jumãtate decât exploatarea în subteran, este de înþeles de ce australienii fac tot ce este posibil pentru a intra în posesia lor.

Trebuie sã amintim cã, dupã apariþia acestei companii australiene în Maramureº, la conducerea REMIN s-au perindat aceiaºi oameni: Ioan Hudrea, Iuliu Chiorean ºi Staicu Bãlãnescu, care sunt ºi în structurile de conducere ale TRANSGOLD! De asemenea, aceºtia sunt ºi acþionari la douã ”firme cãpuºãÒ: TRANSFIGURA S.R.L. ºi EXPLORER S.A. Bãlãnescu ocupã în prezent funcþia de director general în Ministerul Industriilor ºi Resurselor. Se înþelege, deci, cât de mult s-au luptat aceºti indivizi pentru apãrarea intereselor mineritului maramureºan.

Mai mult decât atât, în perioada în care au fost la cârma Companiei REMIN, ei au pus la dispoziþie australienilor mai multe documente ºi rezultate ale prospecþiunilor geologice secrete. Astfel, cunoscând concentraþiile de metale preþioase din minereu, australienii pot sã aleagã din numãrul mare de zãcãminte aurifere doar pe cele care au o concentraþie extractibilã ridicatã. Cum, în concepþia lor, _time is gold_ , de curând ºi-au trecut în proprietate carierele Lãpuºna ºi ªuior. La exploatarea ªuior existã un stoc de circa 500.000 milioane tone piritã, cu o valoare estimatã de 50 de milioane de dolari. Având în vedere cã aceste pirite conþin arsen, neputându-se prelucra în România din cauza lipsei tehnologiei necesare, Iuliu Chiorean a propus cedarea lor, cu titlu gratuit, cãtre TRANSGOLD. Un alt motiv invocat a fost acela cã depozitul de steril de la ªuior pune în pericol mediul înconjurãtor. Ceea ce uitã foºtii director ai REMIN (actuali directori la TRANSGOLD) este faptul cã, în anul 1997, firma canadianã CANALEX INTERNATIONAL a fãcut o ofertã pentru achiziþionarea tehnologiei necesare preparãrii acestor pirite. Valoarea acestei instalaþii a fost de 8 milioane de dolari, iar statul român ar fi fost favorizat de pe urma acestei investiþii. Un alt lucru pe care aceºtia se pare cã l-au uitat este cã procesul tehnologic de obþinere a aurului ºi argintului folosit de cãtre TRANSGOLD se bazeazã pe utilizarea cianurii în cantitãþi suprasaturate, între 200800 mg pe litru de apã. În condiþiile în care concentraþia maximã admisã de cianurã în apã este de 0,01% mg pe litru de apã! Procesul se desfãºoarã în mediu deschis, la o distanþã de 50 m de cartierele bãimãrene.

Sunt cunoscute efectele dezastruoase provocate de vaporii cu ioni de cianurã asupra organismelor vii, în special asupra oamenilor. În urma unor calcule minimale, se poate spune cã proiectul ”AurulÒ este una din cele mai mari afaceri murdare din istoria posdecembristã a României.

Prejudiciul (moral, dar mai ales material!) adus statului român se ridicã la cote inimaginabile. La ora actualã, sursele noastre din interiorul REMIN ne-au relatat cã soarta companiei este pecetluitã. Potrivit ”strategiei de dezvoltareÒ a actualului minister P.S.D. al industriilor, mineritul maramureºan va dispãrea pânã în anul 2007.

”Vai de biet român, sãracul!Ò

Deºi, declarativ, toate politicile macroeconomice din ultimii 13 ani au vizat îmbunãtãþirea ºi creºterea nivelului de trai al întregii populaþii, în realitate românii cinstiþi ºi oneºti au dus-o ºi o duc din ce în ce mai rãu.

Prin Hotãrârea Guvernului nr. 1.145/17 octombrie 2002, Guvernul României a stabilit valoarea coºului minim lunar raportat la o familie compusã din 2,8 membri, aceasta fiind de 4,8 milioane de lei (adicã 1,71 milioane de lei/persoanã). La baza calculului, însã, au stat statisticile privind consumul specific efectiv al concetãþenilor noºtri, nicidecum necesarul biologic pe care ar trebui sã îl consume un om pentru un trai minimal decent. Este posibil pentru a se ajunge la astfel de cifre sã se fi þinut cont ºi de cei 5 milioane de români care au fost internaþi în spitalele României ºi care au primit hranã pe care nu ar fi mâncat-o nici animalele. Or, în mod normal, un astfel de demers ºtiinþific ar fi trebuit sã aibã drept reper consumul pentru un om sãnãtos. Aºa stând lucrurile, oricine poate observa cã actuala Putere este deasupra legilor, mai presus de lege. Art. 43 alin. 1 al Constituþiei României prevede: ”Statul este obligat sã ia mãsuri de dezvoltare economicã ºi de protecþie socialã de naturã sã asigure cetãþenilor un nivel de trai decentÒ. Or, în România, s-a ajuns, în doar câþiva ani, de la situaþia din perioada lui Ceauºescu, când pentru supravieþuire se raþionalizase totul, la aceea de subvieþuire. S-a ajuns, în cei 13 ani de democraþie postdecembristã, sã se trãiascã mai prost decât în comunism, ºi aceasta datoritã proastei guvernãri a þãrii.

ªi pentru cã toþi cei care au fost la putere, indiferent de culoarea lor politicã, au vânturat în faþa populaþiei tot felul de cifre privind marile realizãri ale guvernãrilor lor, sã ne aplecãm puþin asupra unor evidenþe care pun faþã în faþã anii de dinainte de 1989 ºi pe cei de dupã. Astfel, pe vremea lui Ceauºescu, o familie (tot de 2,8 membri) consuma 31 de kilograme de pâine, în timp ce, în prezent consumul este de 26,5 kilograme lunar. La paste fãinoase scãderea este ºi mai mare: dacã înainte reveneau 3 kilograme pentru un om, acum s-a ajuns la doar 700 g/familie. În ceea ce priveºte consumul de carne, acesta a scãzut de la 3 kilograme la 2,8 kilograme la cea de pasãre, în timp ce la carne de bovinã scãderea este de la 3,6 kilograme (cât era raþia comunistã), la 700 de grame în prezent. În numele adevãrului, nu putem sã nu remarcãm faptul cã la zahãr este o creºtere de la 2,25 kilograme la 2,8 kilograme, iar la ulei de la 1,5 litri la 2,8 litri, raportatã statistic la aceeaºi familie.

În România de astãzi s-a ajuns la situaþia cã un deþinut este mult mai bine hrãnit decât cetãþeanul cinstit, muncitor ºi plãtitor a zeci ºi zeci de taxe ºi impozite. De pildã, unui cetãþean român îi revin 250 g de carne bovinã pe lunã, în timp ce raþia unui puºcãriaº, monitorizatã continuu de O.N.G., este de 1,2 kilograme, ceea ce înseamnã de peste 4 ori mai mare. Acesta a fost doar un exemplu, dar la mai toate reperele alimentelor de bazã situaþia este asemãnãtoare. Acest aspect este generator de fapte antisociale, reprezentând o adevãratã oportunitate nu numai pentru infractorii recidiviºti, ci, din pãcate, pentru tot mai mulþi cetãþeni care, ajungând pe culmile disperãrii, în cel mai pur spirit cioranian, preferã regimul de detenþie libertãþii.

P.R.M. considerã cã populaþia României se aflã într-o situaþie criticã, concetãþenii noºtri fiind mai prost hrãniþi decât în vremea comunistã ºi cu mult sub necesarul biologic, statisticile Organizaþiei Mondiale a Sãnãtãþii reliefând faptul cã noi consumãm 60% din necesarul alimentar.

La toate acestea trebuie adãugatã creºterea spectaculoasã a preþurilor, mai ales la produsele de consum de bazã (cu 81% la cartofi, cu peste 36% la ulei, cu 42% la legume ºi conserve), fapt care explicã un consum din ce în ce mai scãzut de proteine ºi, implicit, diminuarea rezistenþei organismului uman la numeroasele boli datorate sãrãciei, cum ar fi TBC.

Partidul nostru apreciazã cã printr-o astfel de politicã dusã împotriva românilor este atacatã ºi deterioratã fibra biologicã a poporului nostru, cu rezultate greu de imaginat în timp, însuºi viitorul nostru ca neam fiind periclitat.

Aceeaºi politicã antinaþionalã a dus la creºterea aberantã a preþurilor privind combustibilii ºi lubrifianþii (peste 43%), care au generat creºteri în lanþ la absolut toate produsele ºi serviciile. Performanþele cu care se laudã actualul Guvern privind anul 2002, ºi anume creºterea economicã cu 4,5%, nu reprezintã decât o frecþie la un picior de lemn, raportatã la indicatorii statistici care au în vedere nivelul de trai. Pãi, numai creºterea preþului curentului electric, a gazelor ºi combustibilelor a fost în jur de 20%, adicã de peste 4 ori mai mare decât cu ce se laudã Guvernul Nãstase. Sã nu mai vorbim de faptul cã serviciile privind întreþinerea locuinþelor sunt cu peste 55% mai scumpe, în timp ce rata inflaþiei se situeazã la 13,2% pe primele 10 luni ale anului 2002. Guvernul României nu face altceva decât sã cotcodãceascã precum gãina babei din ”Punguþa cu doi baniÒ.

La nivelul municipiului Târgoviºte, sã luãm un singur reper, taxa pe garaj: aceasta a fost în 2001 de 924.000 lei/an; în 2002 a crescut de 1,95 ori, ca pentru anul în curs sã se înregistreze o nouã creºtere, cu 1.019.200 lei, ajungându-se la 2.820.000 lei.

Iluministul francez Jean Jacques Rousseau, în urmã cu mai bine de douã secole, în al sãu celebru ”Contract socialÒ, scria cã un guvernãmânt este bun dacã populaþia trãieºte bine ºi este rãu dacã poulaþia trãieºte rãu. La fel gândim ºi noi, peremiºtii, pentru cã, faþã de marile probleme ale vieþii ºi ale lumii, simþul dreptãþii, al cinstei, al corectitudinii ºi al demnitãþii umane este unul singur.

În urma acestor analize statistice ale cãror rezultate sunt asumate de actualul Executiv, este cert cã þara nu este guvernatã bine, pentru cã nu este posibil ca, la o creºtere a inflaþiei de 13,2% pe 10 luni, preþurile la produsele de bazã sã urce în medie cu 70%, în timp ce serviciile au devenit cu peste 40% mai scumpe.

Din pãcate pentru români, programul actualului Guvern nu este decât vorbãrie goalã, prezentatã din plin pe toate posturile de televiziune, neavând de-a face cu frigiderul ºi masa cetãþeanului de rând, plãtitor al taxelor ºi impozitelor de pe urma cãrora cei aflaþi la putere îºi mãresc averile.

Nimic din politica socialã a partidului care se declara a fi în slujba omului simplu nu are de-a face cu viaþa acestuia. Aºa s-a ajuns la situaþia în care tot mai mulþi români, uitându-se la sacoºe, nu mai ºtiu dacã se duc sau vin de la piaþã.

În prezent, în România sunt instituite nu mai puþin de 225 de taxe ºi impozite, þara noastrã deþinând în acest sens, detaºat, primul loc în Europa.

P.R.M. apreciazã cã nivelul de trai al populaþiei a scãzut ºi datoritã transpunerii în practicã, în mod deficitar, a mecanismelor economiei de piaþã.

P.R.M. apreciazã cã diminuarea continuã a puterii de cumpãrare are o explicaþie ºi în creºterea nejustificatã ºi exageratã a numãrului de taxe ºi impozite, precum ºi a cuantumurilor acestora, creºtere care nu numai cã nu a þinut niciodatã cont de rata inflaþiei, dar nu a avut nici o raportare la nivelul de trai al populaþiei. Iniþierea unor noi impozite ºi taxe (asupra pãmântului, asupra dobânzilor bancare, de internare în spital) reprezintã fapte concrete, ºi nu vorbe, ale aplicãrii la scarã largã a ceea ce numea Preºedintele Ion Iliescu drept ”capitalism de cumetrieÒ. O astfel de ºogorie a dus ca, pe spinarea amãrâtului de român, o serie de societãþi clientelare Puterii sã fie scutite de taxã, însumând peste 10.000 de miliarde lei (exemple: R.A. TUTUNUL ROMÂNESC, RAFO Oneºti). ªi aceasta, în timp ce milioane de concetãþeni de-ai noºtri îºi blestemã zilele.

ªi, pe zi ce trece, versurile lui Eminescu devin tot mai actuale, fiecare dintre oamenii cinstiþi fiind tot mai sãrac în þarã sãracã, încât nu putem decât sã concluzionãm tot cu un vers din ”DoinaÒ, ºi anume ”Vai de biet român, sãracul!Ò

## ”Ce mai furã cleptocraþii?Ò

În þara lui Vinde-Tot, condusã de alde Papã-Tot, se furã multe ºi de toate Ñ de la flote, la combinate, rafinãrii, codri, munþi de calcar ori de aur, sisteme de telecomunicaþii, hoteluri, bani publici, pânã ºi idei de propuneri legislative. Cum funcþionãrimii din Guvernul S.R.L. (sau, mai bine-zis Guvernul S.N.C., adicã Societatea Nicolae Ceauºescu, în memoria celui sub al cãrui regim s-a constituit uriaºul patrimoniu pe care îl jefuiesc infractorocraþii de azi) i se cer doar idei care sã rentabilizeze uriaºul aspirator de bani, bunuri ºi valori, comisioane ºi alte ºpãgi, ea nu are vreme sã gândeascã iniþiative pentru diminuarea fraudelor ºi a corupþiei. Dacã i-ar da vreunuia prin cap o asemenea nãstruºnicie, cu siguranþã cã ar fi dat afarã ca necorespunzãtor ori ar fi trimis cu vreo solie pe la Antipozi ori pe undeva, departe de furia dezlãnþuitã a nesãþioºilor tâlharocraþi.

De exemplu, mai deunãzi, bietul domn Amariei, încruntându-se teatral în timp ce afirma cã se aflã în plinã luptã încordatã cu Tanti Corupþia la nivel înalt, crezând el, sireacul, cã stãpânii îi vor aprecia puterea de dedublare a eului, creatoare de iluzii deºarte în conºtiinþa mulþimii nerãbdãtoare sã vadã odatã stãvilit elanul cumulard al manglitorilor de la putere, s-a ºi pomenit plesnit peste gura prea slobodã. Nu i s-a arãtat cartonaºul roºu la Internaþionala Socialistã, dar i s-a dat a înþelege cã, în caz cã nu i s-a fãcut prea tare dor de Ovidiu Grecea, va trebui sã-ºi þinã gura ºi sã punã în scenã alte piese mai ludice la Teatrul Naþional Anticorupþie, secþia românomaghiarã.

Vestit colecþionar de opere de artã, premierul nu a apreciat deloc tehnica impresionistã a lui Amariei. Cu imaginea mafioþilor sã nu se joace nimeni! Pentru banditocraþii români, imaginea este elementul primordial al eternizãrii la cârma jafului. Pentru imagine a fost desfiinþat un post de televiziune, ºi tot pentru imagine sunt preluate pe N. V. ºi ideile unor iniþiative legislative.

Cum erau sã se lasã penalocraþii noºtri sã le scape proiecte ale Opoziþiei justiþiare, precum ”cornul ºi lapteleÒ, iniþiativã semnatã de Mitzura Arghezi, Mihaela Ionescu ºi Olguþa Vasilescu? Modificarea adusã iniþiativei sus-amintite este definitorie pentru Guvernul Papã-Tot. În loc sã primeascã un bon valoric pentru covrigul sau sandviºul din pauza mare doar copiii din familii cu venituri mici, primesc toþi la grãmadã, inclusiv copiii ori nepoþii lui ”Miky le backshishÒ, dar nu bonuri, fiindcã pentru acelea nu puteau intra miliardele de lei din banii publici în conturile clientelei P.D.S.R., care câºtigã invariabil toate licitaþiile, ci lapte dubios ºi cornuri cu lichior, cu vermut ori cu þuicã.

Mai nou, plagiatorii gãinarocraþi au ºterpelit ºi ideea subsemnatului ºi a lui Ilie Merce de a se interzice termenii ”românÒ ºi ”naþionalÒ din titulatura unor firme, pentru a stopa derutarea cetãþenilor prin supraaprecierea nejustificatã a credibilitãþii acestora. Deºi proiectul nostru a fost depus de aproape un an de zile, Guvernul a aprobat doar joi, 30 ianuarie 2003, o ordonanþã izbitor de asemãnãtoare ca idee. Aºa stând lucrurile, ce poþi sã mai spui, decât cã: ”Guvernul lui Pãvãlache/Furã legea lui CostacheÒ.

## Domnule preºedinte,

Doamnelor ºi domnilor,

Suntem la început de an ºi de sesiune parlamentarã ºi, ca orice început, îl dorim cu toþii sã fie de bun augur. Din pãcate, nu acelaºi lucru îl pot spune medicii de familie, care, o datã cu startul în noul an, se lovesc de vechile probleme legate de finanþarea cabinetelor, de noul contract cu Casa Naþionalã de Asigurãri de Sãnãtate, care perpetueazã vechile neajunsuri. ªi, de parcã nu aveam destule, noul contract-cadru aduce noi nemulþumiri medicilor de familie.

Ajunºi la capãtul rãbdãrii, medicii de familie din judeþul Hunedoara au organizat un marº de protest în data de 1 februarie 2003 în municipiul Deva. La acest marº au participat 150-200 de medici, care au înaintat lista de revendicãri atât Casei Judeþene de Asigurãri de Sãnãtate Hunedoara, cât ºi Prefecturii Judeþului Hunedoara. Pentru a realiza reportaje de la acest protest, au fost de faþã reprezentanþi ai presei, atât cea scrisã, cât ºi cea audio ºi video.

De parcã aceastã manifestare de protest ar fi fost o joacã de copii alintaþi, mass-media a prezentat foarte vag acest eveniment sau chiar a trecut pur ºi simplu cu vederea nemulþumirile medicilor de familie. Ba, mai mult, ziarul ”AdevãrulÒ a prezentat în numãrul din 5 februarie 2003 un articol pe prima paginã, cu titlul: ”Medicii de familie pot câºtiga lunar 40 de milioane de leiÒ. Datele statistice prezentate în acest articol sunt preluate de la Ministerul Sãnãtãþii ºi Familiei ºi se referã la trei judeþe: Maramureº, Tulcea ºi Hunedoara. Oare întâmplãtor se referã ºi la judeþul Hunedoara, sau pentru cã au îndrãznit sã protesteze?

Probabil cã datele prezentate în acest articol sunt reale, dar forma în care sunt prezentate au darul de a dezinforma opinia publicã, de a o incita împotriva medicilor de familie. Cititorul de rând va spune: ”Dacã pot câºtiga 40 de milioane de lei pe lunã, atunci, ce mai vor?Ò

Eu cred cã acest mod de abordare a problemelor reale ºi multe ale medicilor de familie este cât se poate de greºit, atât din partea unui segment al presei româneºti, care nu prezintã obiectiv problemele medicilor de familie, cât ºi al Ministerului Sãnãtãþii ºi Familiei, care nu se aºazã la masa dialogului cu reprezentanþii medicilor de familie pentru a gãsi soluþii de rezolvare.

De aceea, cer doamnei ministru Daniela Bartoº sã-ºi gãseascã timp, cât mai urgent, sã-i asculte pe reprezentanþii medicilor de familie ºi sã gãseascã soluþii pentru rezolvarea problemelor lor.

”Proprietatea agricolã de la Cuza încoaceÒ.

Reforma agricolã de la 1864, înfãptuitã în timpul domnitorului Alexandru Ioan Cuza, a impulsionat diferenþierea þãrãnimii, ceea ce a dus, pe de o parte, la creºterea proprietãþii moºiereºti ºi chiabureºti, iar, pe de altã parte, la pierderea pãmântului de cãtre pãturile de jos ale acesteia. În Vechiul Regat, dupã unele statistici din 1903 ºi 1905, 91,9% din populaþie trãia în mediul rural. Marii proprietari funciari, în numãr de 7.790, deþineau o datã ºi jumãtate mai mult pãmânt decât 957.287 gospodãrii þãrãneºti luate la un loc; 423.403 posedau pânã la 3 ha teren agricol, iar 300.000 de familii din mediul rural nu aveau nici o palmã de pãmânt.

Sistemul împovãrãtor al obligaþiilor ºi privaþiunilor de tot felul au adus þãrãnimea într-o cumplitã stare de sãrãcie ºi umilinþã, determinând impacturi sociale explozive la 1888, 1894, 1899, ce au culminat cu marea rãscoalã de la 1907, care este tratatã atât de superficial în manualele de istorie din ultimii ani. Este inadmisibil de a trece cu vederea amploarea, intensitatea ºi urmãrile sociale ºi politice ale rãscoalei care s-a declanºat la 8 februarie în satul Flãmânzi, din judeþul Botoºani, pe marea moºie a trustului Fischer, ºi s-a extins în toatã Moldova, Muntenia ºi Oltenia, pânã în satul Flãmânda din judeþul Mehedinþi. Nu se poate minimaliza sacrificiul celor 11.000 sau 12.000 de victime, dupã cum informau ziarele ”AdevãrulÒ ºi ”DimineaþaÒ, patronate de Constantin Mille, urmare a represiunilor cu tunurile.

Reforma agrarã din 1945 frâneazã calea modernizãrii agriculturii, prin împãrþirea pãmântului la mii ºi mii de familii.

Colectivizarea agriculturii a generat anarhie ºi nestimularea muncii. Prin Legea fondului funciar nr. 18/1991, conform principiului _restitutio în integrum,_ pãmânturile au fost înapoiate în suprafeþe mult mai mici decât la colectivizarea þãranilor, iar fermele de animale ale fostelor C.A.P.-uri, inventarul modern (tractoare, combine, pluguri) ºi sediile C.A.P.-urilor au fost furate sau însuºite la preþuri de nimic. Aceste mãsuri reparatorii au avut drept efect negativ transformarea României dintr-o þarã exportatoare de produse agricole în þarã importatoare.

Din 1990 pânã în prezent, guvernele perindate au venit cu soluþii proprii sau din import pentru modernizarea agriculturii, vehiculându-se ºi ideea ”constituirii de cooperativeÒ dupã modelul Franþei, Greciei, Suediei, Austriei ºi Danemarcei, dar nici unul nu a constituit o ”fermã agricolã-modelÒ pentru locuitorii din mediul rural.

Privatizarea I.A.S.-urilor a fost finalizatã, iar cele privatizate au fost mai întâi jefuite de propriii manageri, micºorându-se baza tehnico-materialã.

Restituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole ºi a celor forestiere (Legea nr. 18/1991 ºi Legea nr. 1/2000), dupã rapoartele prefecþilor, s-ar apropia de final, dar mã întreb: Au fost respectate întocmai cele douã legi privind aplicarea lor, din moment ce reclamaþiile ºi procesele nu mai contenesc? Este normal sã aparã doi proprietari pe aceeaºi suprafaþã de teren, în urma hotãrârilor judecãtoreºti, unul câºtigã la Drobeta-Turnu Severin, iar celãlalt la Craiova? Ce altã lege poate rezolva conflictul? Poate ”Legea jungleiÒ, dreptatea realizându-se cu parul sau toporul!

Programul guvernamental de redresare a vieþii rurale se izbeºte de sãrãcirea continuã a majoritãþii proprietarilor agricoli, care sunt nevoiþi sã facã împrumuturi pentru arat ºi semãnat, care, nemaifiind achitate, îºi vând pãmânturile pentru sume derizorii.

Fel ºi fel de strãini procedeazã la relaþii de concubinaj pentru cumpãrarea de terenuri intra ºi extravilane, profitând de naivitatea ºi neputinþa þãranului de a lucra pãmântul, din lipsã de utilaje moderne, de bani ºi de forþã de muncã.

Câtã vreme baza tehnico-materialã va fi necorespunzãtoare, subvenþiile de la stat vor fi insuficiente, creditele agricole pe termen lung nu se vor acorda cu rambursarea în produse agricole, iar ºeptelurile de animale nu se vor reface cu rase ameliorate genetic, cu intervenþia statului, va fi greu sã ne raliem la standardele Uniunii Europene.

Legea nr. 18/1991 ºi Legea nr. 1/2000 nu rezolvã integral problema restituirii terenurilor agricole ºi forestiere, din moment ce þãranul nu a primit inventarul agricol ºi uzufructul pãmântului.

Revenirea la economia naturalã, închisã, þãrãneascã echivaleazã cu o sinucidere a economiei agrare româneºti, care nu va putea face faþã concurenþei acerbe a pieþelor agrare externe, în contextul integrãrii europene. Nu trebuie ignoratã forma asociativã, care poate realiza o producþie mare ºi de calitate. Înainte de a trece la impozitarea terenurilor agricole, era normal ºi constructiv ca proprietarilor agricoli sã li se acorde sprijin material ºi financiar, precum ºi o perioadã de graþie, pentru refacere, iar dupã aceea sã li se cearã impozite.

În final, îmi permiteþi sã citez un pasaj din discursul rostit cu prilejul primirii în Academia Românã a marelui scriitor Liviu Rebreanu, care afirma: ”Destinul nostru, ca neam ºi ca purtare culturalã, atârnã de cantitatea de aur ce se aflã în sufletul þãranului..., de felul în care va fi utilizat ºi transferat acest aur în valori externeÒ. Vã mulþumesc.

Guvernul Nãstase a amputat Legea nr. 10/2001, deschizând altor români calea Strasbourgului pentru a-ºi cãuta drepturile.

Cãtre sfârºitul anului trecut, mai precis pe 18 decembrie 2002, în **Monitorul Oficial** a fost publicatã Ordonanþa de urgenþã nr. 184/2002 pentru modificarea ºi completarea Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate abuziv în perioada 6 martie 1945Ñ22 decembrie 1989. Eliminând alin. 4 al art. 16 din Legea nr. 10/2001 ºi înlocuindu-l cu un text nou, Guvernul Nãstase a reuºit prin aceastã ordonanþã de urgenþã o performanþã pe care o poate invidia chiar ºi Gheorghe Gheorghiu Dej: naþionalizarea, în anul 2002, dintr-un condei, în România democraticã ºi membrã a Consiliului Uniunii, a unor imobile pe care atât Dej, cât ºi Ceauºescu uitaserã sã le naþionalizeze, deci pentru care statul nu a avut ºi nu are vreun titlu valabil de proprietate.

De asemenea, ordonanþa sus-menþionatã încearcã implicit sã anuleze ºi prevederile art. 6 din Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publicã ºi privatã a sta- tului, încãlcând astfel dreptul justiþiei de a repara, mãcar în parte, jaful fãcut de statul comunist asupra proprietãþii private.

Nu putem sã nu ne întrebãm dacã birocraþii ºi demnitarii care au creat ºi aprobat aceastã ordonanþã de urgenþã s-au gândit la concordanþa ei cu prevederile Rezoluþiei nr. 1223 a Consiliului Uniunii sau cu cele ale Cartei Europene a Drepturilor Omului. Chiar credeþi cã politicienii Uniunii Europene sunt orbi, dacã, uneori, se fac cã nu vãd anumite lucruri?

Domnule prim-ministru,

De ce trebuie ca românii sã plece în bejenie, sã îºi caute dreptatea la Curtea Europeanã a Drepturilor Omului, din cauza deciziilor iresponsabile ºi dispreþuitoare ale unor birocraþi ºi demnitari plãtiþi din bani publici ºi care ar trebui sã se gândeascã de mai multe ori înainte de a batjocori proprietatea particularã asemenea comuniºtilor ºi de a târî România în procese la Strasbourg, pentru a o face de râs? ªi asta, pentru a nu aminti ºi de despãgubirile de milioane de euro pe care noi toþi trebuie sã le plãtim prin impozite, din cauza acestor întârziaþi ai istoriei, care apãrã cu înverºunare ºi cu mânie proletarã proprietãþile naþionalizate de adevãraþii proprietari.

Domnule prim-ministru,

Fiind profesor de drept ºi un european convins, vã cerem sã daþi de pãmânt cu toþi cei care vã aruncã în ridicol prin marea diferenþã dintre vorbe ºi fapte, cu cei care vã obligã sã mãriþi pânã la sufocare birurile impuse românilor, pentru ca ei, o mânã de demnitari ºi de birocraþi aroganþi, sã îºi batã joc în continuare de banul public, de cetãþenii României, pe spinarea cãrora trãiesc, ºi de România.

Având convingerea cã un stat de drept nu se poate baza pe furt ºi nedreptãþi, P.N.L. va continua sã lupte pentru ca dreptatea ºi bunul-simþ sã învingã întunericul mentalitãþilor întârziate în comunism, ca proprietãþile naþionalizate sã se întoarcã la proprietarii de drept ºi ca interesele care au produs Ordonanþa de urgenþã nr. 184/2002 sã nu mai poatã descalifica un întreg Guvern.

Puþinã lume ºtie cã, în România, numãrul de taxe ºi impozite, la sfârºitul anului trecut, era de 220, un adevãrat record pentru Europa, unde, în locurile cele mai aspre, acestea ajung doar la câteva zeci. În mare parte, aceste taxe sunt inutile ºi sunt create numai ºi numai cu scopul de a jecmãni o întreprindere sau cetãþeanul. Ele au destinaþii uneori necunoscute ºi sunt folosite exclusiv de Putere.

Un astfel de exemplu îl reprezintã ultima taxã care se aplicã de la 1 ianuarie, de 0,5% la fondul de salarii, pentru accidente de muncã. Declaraþia unui înalt funcþionar din Ministerul Muncii a fost stupefiantã: aceºti bani, strânºi în numele accidentelor de muncã, vor fi folosiþi pentru refacerea infrastructurii din þarã.

De regulã, taxele ºi impozitele se percep pentru a putea administra un sistem care asigurã servicii de bazã cetãþeanului: educaþie, acces la justiþie, servicii medicale minime etc. Culmea e cã în România nici unul din aceste servicii nu funcþioneazã normal, iar cele mai multe

taxe sunt niºte aberaþii. Aºa a apãrut taxa pe animal de apartament, pe ghicit, pe mãgar, pe radio ºi televizor, chiar dacã nu le ai, º.a.m.d.

Ceea ce este mai periculos este faptul cã administraþia centralã sau localã, dincolo de taxele impuse de Guvern sau Parlament, sunt libere sã instituie taxe de orice fel ºi pe orice, doar cu câteva condiþii minime. Este motivul principal pentru care a apãrut aceastã inflaþie de taxe.

Ar mai fi inerþia sau lehamitea cetãþeanului, care nu este obiºnuit sã tragã la rãspundere autoritãþile pentru felul cum sunt cheltuiþi banii publici. De multe ori, sub proasta gestiune se ascund frauda ºi interesul ocult.

Cu cât aceºti bani publici sunt mai prost gestionaþi, cu atât nevoia este mai mare. În România, în ultimii 13 ani, a existat o singurã metodã de a face bani: birul. Sunt extraordinar de multe cazuri de lucrãri publice supraîncãrcate la deviz sau inutil construite, care au înghiþit sume foarte mari de bani. Plus cã la plata impozitului pe venitul global orice român constatã cã este taxat dublu. Sumele care constituie taxe ºi impozite locale nu sunt deductibile la calculul venitului impozabil.

Dintre cele 220 de taxe ºi biruri, nimeni nu se gândeºte sã le anuleze, în schimb, la orizont se clocesc altele, unele mai nãstruºnice decât altele, care vor duce România în _Cartea Recordurilor_ cu o cotã deloc demnã de invidiat.

De peste o sãptãmânã asistãm la un spectacol dezolant, purtat de reprezentanþii celor douã palate, _Cotroceni_ ºi _Victoria,_ pe tema fiscalitãþii, în timp ce populaþia României se zbate sã supravieþuiascã între facturile la întreþinere ºi preþurile la mâncare. Preºedintele Iliescu ºi primul-ministru se confruntã pe subiectul impozitãrii salariilor mari, care, oricum, sunt puþine la numãr ºi aparþin de regulã managerilor companiilor strãine, fãrã sã sufle un cuvânt de proasta administrare a veniturilor statului, cauza principalã a lipsei de fonduri pentru îndeplinirea cerinþelor populaþiei.

ªtim cã Preºedintele mai are reminiscenþe socialiste, iar primul-ministru apãrã o serie de baroni locali ºi pesediºti de frunte, dar nu aceasta este principala problemã a României. Adevãrata problemã este fiscalitatea mare asupra veniturilor tuturor cetãþenilor ºi firmelor private, care îºi plãtesc obligaþiile cãtre bugete, comparativ cu firmele de stat, ajutate de statul social-democrat ºi golite de bani de managerii ºi acoliþii Puterii, cu penalitãþi anulate, cu datorii reeºalonate ºi cu bunuri de patrimoniu public luate pe nimic.

Experienþa altor þãri, dar ºi a României, a demonstrat cã orice creºtere de fiscalitate înseamnã cel puþin douã efecte negative, contrare celor aºteptate prin mãrirea taxelor ºi impozitelor: a) trecerea unei pãrþi importante din munca impozitatã în zona neagrã a economiei, ceea ce înseamnã mai puþine impozite ºi taxe adunate ºi, implicit, diminuarea posibilitãþilor de creºtere a pensiilor ºi a salariilor, în general; b) ocolirea României de cãtre investitori, care, ºi aºa nu a reuºit sã trezeascã simpatia ºi interesul acestora, datoritã corupþiei, birocraþiei, mediului de afaceri ºi legislaþiei instabile. De aceea, Guvernul trebuie sã aleagã între mãsuri reale de reducere a fiscalitãþii, ca o cale sigurã de creºtere economicã, de atragere a investiþiilor, de sporire a numãrului locurilor de muncã, de ridicare a nivelului pensiilor ºi salariilor sau între opþiuni de constrângeri fiscale, fãrã restructurare ºi reformã, menþinând starea actualã de lucruri ºi chiar agravând-o.

”Voluntari pentru Infern!Ò

Când pentru o boalã leac nu existã, omul se supune destinului ºi voinþei lui Dumnezeu. Când leacul existã, dar peste mãri ºi þãri, astãzi, când distanþele nu mai conteazã, omul începe o bãtãlie pentru relaþii, aprobãri ºi apeluri la ajutorul public, ºi speranþa clipeºte. ªi se mai întâmplã ºi minuni.

Când leacul existã în vitrinele farmaciilor din oraº sau chiar din comunã, dar zidurile construite din cãrãmizile sãrãciei acumulate îl fac de neatins, în sufletele bãtrânilor, pensionarilor bolnavi, îºi face loc deznãdejdea. Au contribuit o viaþã întreagã la crearea unui fond care dãdea speranþa cã la nevoie vor avea cu ce sã-ºi aline bolile bãtrâneþilor. Oamenii ºi vremurile au capitalizat bãnuþii lor, mulþi, puþini, ºi i-au dat pe mâinile unor indivizi sau instituþii care considerã de cuviinþã sã le gãseascã o altã destinaþie sau care sã caute motivaþii dintre cele mai fanteziste pentru ca rezervele sã nu mai ajungã la cei în necaz. Plãtitorii nu au nici o vinã cã au muncit pe lei ºi cã azi trebuie sã-ºi cumpere sãnãtatea pe euro sau dolari.

Aºa se face cã promisiunile propagandistice privind subvenþionarea medicamentelor pentru anumite categorii de bolnavi, fãcute de Putere, au rãmas doar vorbe pe hârtie. Trebuie sã te îmbolnãveºti ºi sã mergi la medic doar în anumite faze ale lunii, pentru a avea norocul sã primeºti reþeta cu medicamente compensate ºi sã dai de farmacia care sã le elibereze.

Farmaciile, chiar dacã au medicamente, dar se pare cã cele mai multe nu le au, deoarece casele de sãnãtate nu au decontat de multe luni reþetele gratuite ºi compensate ºi, deci, ºi aprovizionarea a avut de suferit, nu mai vând pe credit. Farmaciile nu au semnat contractele cu casele de sãnãtate. Bolnavii pot sã aºtepte.

Desigur cã acei care hotãrãsc când, cine ºi cum trebuie sã se îmbolnãveascã ºi sã le dea bani ºi medicamente, au ºi bani ºi medicamente pentru ei ºi pentru ai lor. Dar se gândesc ei mãcar o clipã la medicii care trebuie sã hotãrascã cui sã dea reþeta ºi cui sã nu o dea, la farmaciºtii care produc sau vând sau, mai degrabã, produc ºi nu vând, pentru cã nu pot fi plãtiþi pentru acest produs? Se gândesc cei ce ºi-au luat drept de viaþã ºi de moarte asupra semenilor, pardon!, inferiorilor lor, cã fac din medici ºi din farmaciºti uneltele crimei lor? Dar cã aceºtia nu doresc acest lucru? Aºa se întâmplã cã aceºti specialiºti ies în stradã o datã cu bolnavii pe care nu-i pot ajuta.

În Bistriþa nu s-au plãtit compensaþiile din octombrie 2002. La un moment dat nici o farmacie nu a mai eliberat medicamente compensate. Azi, acest lucru se face doar printr-o singurã unitate-depozit. Farmaciºtii au ieºit în faþa prefecturii. Totul se rezumã la promisiuni.

Dar, dragi bolnavi bãtrâni pensionari, fiþi înþelegãtori, sacrificaþi-vã! ”Þara are nevoie de bãnuþii voºtri!Ò ”Þara este în rãzboi!Ò ”România este în rãzboi!Ò Sunt titlurile din ziare ºi de la emisiunile TV de pe toate posturile! Deºi Parlamentul nu s-a pronunþat încã, C.N.A. nu se sesizeazã în legãturã cu terorizarea oamenilor cu stafia rãzboiului. Nu ne mirã. România este singura þarã de pe Terra în care copiii, îngeri nevinovaþi, au fost scoºi în stradã din ºcoli sã ovaþioneze, sã cânte ºi sã zburde cã þara lor a fost invitatã sã intre într-un bloc militar.

Trebuie sã ºtiþi! Trebuie sã vã temeþi! Trebuie sã ajungeþi sã vã fie ruºine sã cereþi ceva pentru voi! Pe când lozinca: ”Totul pentru front, totul pentru victorieÒ?

Corupþia, acest fenomen devastator al tranziþiei sau ”una dintre temele la care nu ºtim sã rãspundemÒ, aºa cum sunã declaraþia premierului Nãstase, reprezintã piatra de încercare a Guvernului de la Bucureºti. Cu câtã nonºalanþã îºi declarã incapacitatea domnul prim-ministru! De ce n-o lãsa el pe alþii, care ar ºti sã rãspundã la aceastã temã?

În cei 12 ani de tranziþie, în procesul de privatizare s-a creat un fel de cârdãºie între îmbogãþiþii vremii ºi guvernanþi, care de multe ori sunt unii ºi aceiaºi. România devine pe zi ce trece un stat de tip mafiot, specific Italiei anilor Ô70-Õ80. Guvernanþii sunt siguri cã nu au de dat socotealã nimãnui ºi au tendinþa de a se transforma în mici dictatori, desconsiderând legea.

Fenomenul care pune cel mai mult în pericol democraþia româneascã este posibila instaurare a unui partidstat, cu trãsãturi de tip P.C.R. Pesedizarea Parlamentului, a administraþiei publice centrale ºi locale ºi, mai nou, pesedizarea P.D. ºi P.N.L., sunt deja primii paºi. Ne aflãm în faþa unui regim oligarhic, tulbure, alcãtuit din grupuri de interese greu de înlãturat, având de partea lor puterea politicã, administrativã ºi, nu în ultimul rând, financiarã, ce vor sã ducã România în Europa sub formã de pãmânt pârjolit de hoþie ºi corupþie.

Lupta cu corupþia, devenitã fenomen social la noi, este o luptã falsã, haoticã, de formã. Subiecþii anchetaþi sunt mici funcþionari corupþi ºi nu rechinii care au devalizat bãnci sau fonduri de investiþii. P.N.A. pare a fi înfiinþat doar pentru a mai crea niºte posturi de conducere, având în vedere ineficienþa lui ºi faptul cã, oricum, în România existã instituþiile specifice unui stat de drept, care sã ancheteze corupþia ºi corupþii. Procurorul general al P.N.A. declarã presei cã deþine ”dosare ce þin de marea corupþie, în care faptele sunt comise de foºti sau actuali secretari de stat ºi miniºtri, de toate culorile politiceÒ, dar a doua zi revine ºi expediazã presei un comunicat spectaculos, în care nu mai recunoaºte nimic, considerându-ne pe toþi niºte imbecili.

Dar aceeaºi inapetenþã pentru claritate o are ºi ºeful lui spiritual, Adrian Nãstase, care prin declaraþiile ameþitoare ale ultimelor luni, incoerenþa unor acþiuni politice sau inconsistenþa actului politic, devine un adevãrat campion al deciziilor contradictorii.

Legalitatea ºi dreptatea sunt noþiuni abstracte, cu care doar se cocheteazã, din moment ce Poliþia, Justiþia ºi toate instituþiile statului refuzã sã atace molima corupþiei, ce bântuie România de mai bine de un deceniu sub pri- virile indiferente ºi uneori complice ale potentaþilor guvernanþi. Presa a fost ocupatã sãptãmâni întregi cu prezentarea sfidãtoare a miliardarilor, ”cãpeteniile lumii interlopeÒ, omiþând faptul cã aceºtia nu-ºi puteau rotunji averile fãrã sprijinul celor aflaþi la putere.

Ceea ce s-a furat în toþi aceºti ani s-a furat cu sprijin politic. Executivul este preocupat de ºtergerea datoriilor sutelor de miliarde de lei, pe care ”magnaþi pe spinarea statuluiÒ le au de plãtit la bugetul de stat. Ba, mai mult, prin Legea amnistiei pentru pedepsele de pânã la 5 ani, ”gulerele albeÒ care au ruinat bãncile ºi au adus prejudicii statului român, precum Alexandru Dinulescu Ñ BANKOOP, Marcel Ivan Ñ CREDIT BANK, Sever Mureºan Ñ DACIA FELIX, Rãzvan Temeºan Ñ BANCOREX, Sorin Ovidiu Vântu Ñ F.N.I., patronii de la CARITAS, SAFI ºi galeria ”rechinilorÒ, care uºor poate fi completatã, nu vor mai face niciodatã cunoºtinþã cu detenþia.

Cei 12 ani de reformã sunt sinonimi cu un jaf, mai mult sau mai puþin organizat, pus la cale de profitorii care s-au perindat la guvernare. Aceºtia aproape cã au reuºit sã ”scapeÒ statul român de toate acele proprietãþi lucrative, iar sumele obþinute din vânzarea mediocrã a activelor au fost fie risipite, fie ghidate în buzunarele personale.

”A fi corupt ºi a nu pãþi nimicÒ Ñ iatã adevãratul comandament al unei Românii a tuturor posibilitãþilor. Nu este însã prea târziu sã anihilãm monºtrii nãscuþi în somnul României postdecembriste. Sã spargem cu toþii Omertˆ ºi sã-i demascãm cu orice risc, cu mult curaj!

În ziua de 5 februarie 2003 au avut loc douã evenimente culturale de excepþie care meritã a fi consemnate.

În holul de la intrarea principalã în clãdirea Senatului s-a vernisat o expoziþie cu autografele unor personalitãþi celebre prin care: Napoleon, Robespierre, Tudor Arghezi, George Cãlinescu, Nichita Stãnescu, Marin Sorescu, Alexandru Macedonski, Mihail Sadoveanu, Gheorghe Gheorghiu Dej etc.

Piesele expuse fac parte dintr-o colecþie cãreia i se poate spune celebrã.

În aceeaºi zi, în sala Teatrului ”Alexandru DavilaÒ din Piteºti, a avut loc lansarea unei cãrþi de referinþã intitulatã ”AforismeÒ. În prezenþa unui public numeros ºi a reprezentanþilor presei, autorul s-a prezentat ca un creator de înaltã valoare. ªi pentru cã tot a venit la Piteºti, autorul a depus o coroanã de flori la cripta Brãtienilor de la Florica.

Protagonistul acestor autentice acte de culturã este senatorul Corneliu Vadim Tudor, liderul Partidul România Mare. Cu eleganþã ºi cãldurã, s-a prezentat publicului în dimensiunea sa fundamentalã de om de culturã, creator ºi generator de evenimente.

De pe înalta platformã a bagajului cultural pe care îl are, Corneliu Vadim Tudor plonjeazã oricând, cu nonºalanþã ºi cu o retoricã sclipitoare, în peisajul realitãþilor unei tranziþii în care ne miºcãm debusolaþi.

Sã-þi expui, cu o transparenþã dezarmantã, preocupãrile ºi valorile de colecþie spre a aduce bucurii celor din jur, reprezintã un gest de rarã nobleþe, dar ºi un risc.

S-a vãzut din reacþia presei centrale încercarea de a plasa în derizoriu aceste mari evenimente culturale. În buna tradiþie a unei prese distructive, tip S. R. L., subordonatã unor forþe oculte, evenimentele culturale avându-l pe Corneliu Vadim Tudor în centru au fost prezentate lapidar ºi distorsionat.

Ne punem pe drept cuvânt întrebarea: ce alt lider politic al României contemporane poate onora într-o singurã zi evenimente culturale de asemenea nivel?!

Ce alt eveniment cultural argeºean se mai poate bucura de prezenþa ºi susþinerea a 15 parlamentari români din 11 judeþe ale þãrii ºi a 3 oaspeþi din Statele Unite?!

Am consemnat cele de mai sus cu buna intenþie de a semnala tuturor cã, astãzi, fãrã culturã nu poþi face politicã. Cine n-o are aparþine unei epoci revolute. Europa fãrã culturã nu existã!

ªi nu trebuie uitat un celebru aforism: ”În afara culturii, viaþa este un drum spre moarte!Ò.

ªi atunci, de ce mai marii zilei o ignorã ºi nu îi onoreazã coordonatele?

Vã mulþumesc.

Cu aceasta s-a încheiat prima parte a lucrãrilor zilei de astãzi.

În continuare, vã urez o zi bunã!

DUPÃ PAUZÃ

## Stimaþi colegi,

V-aº ruga sã-mi permiteþi sã continuãm ºedinþa plenului de astãzi cu urmãtoarele precizãri. Dupã cum ºtiþi, ieri s-au ridicat mai multe excepþii de procedurã în legãturã cu nerespectarea termenului de 7 zile pentru comunicarea rapoartelor.

Vã reamintesc cã ordinea de zi pe sãptãmâna asta a fost stabilitã de cãtre Biroul permanent ºi Comitetul ordinii de zi, miercuri; materialele au fost difuzate luni. În ºedinþa comunã a Biroului permanent ºi Comitetului ordinii de zi, Biroul permanent a solicitat o modificare a acesteia, modificare care a fost aprobatã fãrã obiecþii din partea vreunui grup parlamentar. În plen s-au ridicat aceste obiecþii. În urma discuþiilor pe care le-am avut, în aceste minute, cu liderii grupurilor parlamentare, am decis urmãtoarea soluþie: pentru a nu începe ºedinþa cu derularea discuþiilor de procedurã, care nu ar fi decât cronofage ºi fãrã rezultat, dar ºi pentru faptul cã, în mod real, câteva din rapoartele care au fost înscrise pe ordinea de zi fuseserã difuzate vineri, când deputaþii nu mai erau, sau unele chiar luni, am propus sã nu mai continuãm ºedinþa de astãzi, sã continuãm ºedinþa joi, când se va fi împlinit un termen rezonabil pentru informarea tuturor parlamentarilor. De asemenea, eu am mai sugerat, având în vedere ordinea de zi a ºedinþei comune de mâine, analiza Declaraþiei Guvernului cu o serie de documente publicate, ca ºi analiza scrisorii Preºedintelui. Toate aces- tea presupun necesitatea unei analize în grupuri, lucru cu care au fost de acord ºi unii dintre ºefii grupurilor parlamentare, nevoia de a examina cu atenþie aceste documente, sã suspendãm ºedinþa de astãzi în plen ºi urmeazã ca mâine sã ne vedem în plenul celor douã Camere, iar joi sã continuãm ordinea de zi la care am ajuns, ordinea de zi care v-a fost comunicatã.

Domnul deputat Negoiþã are o precizare de fãcut.

## Mulþumesc, domnule preºedinte.

Aºa cum aþi spus dumneavoastrã, am fost de acord cu amânarea dezbaterii acestor proiecte de lege pentru ziua de joi. Din motive procedurale, suntem de acord cu amânarea acestor dezbateri. În ceea ce priveºte poziþia noastrã, a Grupului parlamentar al P.D., nu suntem de acord cu invocarea celui de al doilea motiv, cum cã am avea nevoie de timp pentru studierea documentelor depuse de primul-ministru la Camera Deputaþilor.

Sigur cã cererile primului-ministru ºi ale Preºedintelui trebuie înscrise cu prioritate pe ordinea de zi, dar motivul principal pentru care noi suntem de acord cu amânarea acestor dezbateri este de ordin procedural. De acum înainte vom fi mult mai atenþi, pentru a merge pe litera regulamentului, atunci când vom întocmi ordinea de zi, aºa cum spune art. 85 din Regulamentul Camerei Deputaþilor. Anunþarea ordinii de zi se face pânã în ultima zi de dezbatere a Camerei Deputaþilor, în sãptãmâna în care chiar dezbatem acea ordine de zi, nemaiputând modifica ceea ce am stabilit cu o sãptãmânã înainte.

Vã mulþumesc.

## Mulþumesc.

Domnul Bolcaº are de fãcut, ºi dânsul, o precizare.

## Domnule preºedinte,

## Stimaþi colegi,

Este adevãrat cã rezultatul acestei guvernãri îl cunoaºtem cu toþi, pe spinarea noastrã ºi pe facturile de întreþinere ce le achitãm, dar aici desfãºurãm cu preponderenþã, o parte dintre noi, activitate intelectualã. Fãrã a ºti exact conþinutul unor susþineri, niciodatã nu voi îndrãzni sã rãspund la acele susþineri. De aceea ºi al doilea motiv invocat astãzi este justificat. El este justificat de neglijenþa Guvernului, care nu ne-a trimis în timp util materialele, dar, dacã am acceptat, în aceste condiþii, sã le dezbatem, trebuie sã acceptãm ºi efortul de a ne putea pronunþa în cunoºtinþã de cauzã. Eu aºa concep activitatea noastrã ºi, dacã greºesc, vã cer iertare.

## **Domnul Valer Dorneanu:**

Mulþumesc, mai ales pentru prima parte a aprecierii dumneavoastrã.

## Stimaþi colegi,

În aceste condiþii, suspendãm ºedinþa de astãzi. Rugãmintea este sã analizaþi documentele pe care le vom dezbate mâine în plenul celor douã Camere. În jurul orei 13,00, veþi primi ºi raportul celor douã Comisii pentru apãrare, ca ºi scrisoarea Preºedintelui.

Documentele care însoþesc declaraþia premierului sunt deja difuzate ºi cred cã este necesar sã aveþi ºi un studiu individual al lor, nu în înþelesul studenþesc, ºi sã faceþi o analizã în grupurile dumneavoastrã parlamentare.

Vã doresc succes!

Vã anunþ cã anexele care însoþesc declaraþia premierului probabil cã le veþi primi la grupuri, pentru cã sunt introduse în niºte genþi care nu intrã în casetele dumneavoastrã.

Regia Autonomã ”Monitorul OficialÒ, str. Izvor nr. 2Ð4, Palatul Parlamentului, sectorul 5 **,** Bucureºti, cont nr. 2511.1Ñ12.1/ROL Banca Comercialã Românã Ñ S.A. Ñ Sucursala ”UnireaÒ Bucureºti ºi nr. 5069427282 Trezoreria sector 5, Bucureºti (alocat numai persoanelor juridice bugetare). Adresa pentru publicitate : Centrul pentru relaþii cu publicul, Bucureºti, ºos. Panduri nr. 1, bloc P33, parter, sectorul 5, tel. 411.58.33 ºi 411.97.54, tel./fax 410.77.36. Tiparul : Regia Autonomã ”Monitorul OficialÒ, tel. 490.65.52, 335.01.11/2178 ºi 402.21.78, E-mail: marketing@ramo.ro, Internet: www.monitoruloficial.ro

**ISSN** 1220Ð4870

**Monitorul Oficial al României, Partea a II-a, nr. 7/21.II.2003 conþine 28 de pagini.**

Preþul 34.608 lei