Iusein Ibram

„Despre 1915 – relația dintre Turcia și poporul armean în contextul Primului Război Mondial”

Încep prin a pune întrebarea: de ce acum, la 100 de ani de la evenimentele de tristă amintire, s-a stabilit politic că a fost genocid?

Ce a avut loc în urmă cu o sută de ani poate fi evaluat doar în contextul unor contribuții ale unor istorici imparțiali și în principiul dreptului internațional.

În numele unei abordări obiective, constructive și echilibrate a celor întâmplate în 1915, trebuie luate în considerare pierderile și suferințele tuturor părților, inclusiv cele ale musulmanilor otomani. Istoria trebuie cercetată cu imparțialitate și dezbătută cu credința în obiectivitate.

Din cercetările istoricilor reiese că: „În estul Anatoliei lucrurile se precipitau. Imperiul Țarist a lovit în această zonă prima dată, mobilizând contigente mari de voluntari armeni din Caucaz, cu dorința de a anexa Anatolia de Est.* Armenii, ce locuiau pe teritoriul aflat sub stăpânire otomană, erau bine înarmați și pe deplin pregătiți pentru a susține armata rusească.”

Pentru a grăbi avansarea forțelor rusești, rebelii armeni au comis o serie de crime în întreaga regiune. Gherilele armene au măcelărit civilii turci și kurzi, în aceeași măsură.

Pentru societatea turcă și pentru clasa politică termenul de genocid este ofensator. Astfel, în 2005, Recep Tayyip Erdoğan, atât în calitate de prim-ministru, cât și, astăzi, din postura de președinte al Turciei, a declarat în zeci de rânduri, chiar și din state europene occidentale, că a deschis arhivele, că i-a invitat pe armeni de zeci de ori să vină în Turcia și să cerceteze. Să se formeze o echipă de istorici comuni, să compare documentele din arhivele turcești și cu cele din alte state, iar apoi să tragă concluziile.