Ioan Mang

„Despre bănci și despre practicile lor oneroase”

Declarația mea de astăzi, puțin mai lungă, este despre sistemul bancar din România și despre practicile oneroase ale băncilor.

Și aș dori să încep împărtășindu-vă situația unui român cu un credit ipotecar – ea poate fi găsită și pe una dintre rețelele sociale –, situație care, din păcate, este una reprezentativă pentru clienții tuturor băncilor din țara noastră.

În urmă cu 7 ani, în aprilie 2016, domnul Dinu Popescu a luat un credit ipotecar în lei, echivalentul a 60.000 de euro, de la cea mai mare bancă olandeză prezentă în România. De atunci a plătit rata lună de lună. Inițial, rata a fost de 1.100 lei, conform scadențarului. Apoi 1.500, apoi 2.000, pentru ca în octombrie anul trecut să ajungă aproape 3.000 de lei/lună. Așadar, în 6 ani rata i s-a triplat! Beneficiind de modificarea modului de calcul al dobânzilor prin schimbarea indicelui de referință din ROBOR în IRCC, valabil pentru beneficiarii Programului „Prima casă”, astăzi, rata sa lunară a ajuns puțin peste 2.000 de lei.

Practic, în ultimii 7 ani, debitorul a achitat către bancă aproximativ 30.000 de euro, din cei 60.000 luați prin credit ipotecar. Așadar, a achitat deja jumătate din sumă, însă, spre surprinderea sa, a aflat că, de fapt, din cei 30.000 de euro pe care i-a plătit în toți acești ani, 25.000 au fost doar dobânda, și nu principalul. Șocant de-a dreptul!

Surprizele neplăcute nu se termină însă aici; dacă acest client al băncii ar rambursa anticipat creditul, ar însemna că banca a obținut un profit de 25.000 de euro. Dacă ar alege însă să plătească în continuare, vreme de încă 23 de ani, rata plus dobânda principală plus IRCC, acesta ar mai avea de dat, conform ratei lunare de acum, vreo 120.000 de euro, pe lângă banii plătiți până acum! Asta înseamnă că, pentru un credit de 60.000 de euro, un român plătește, în final, 150.000, adică de două ori și jumătate mai mult și asta în condițiile în care nu are nicio garanție că rata nu va crește iar. Vorbim aici despre un business extrem de profitabil, în care creditorul, banca, nu are niciun risc, căci, fiind vorba despre un credit garantat de stat, în situația insolvabilității debitorului, statul confiscă bunul ipotecat, iar banca primește banii.

Citind știrea despre cele 19 bănci amendate de ANPC, adică aproape toate din România, pentru modul în care au calculat dobânzile, inclusiv banca olandeză amintită mai devreme, adică pentru practici oneroase și cartelizare, nu pot să nu mă întreb: cum se cheamă ceea ce fac băncile în România?