Traian Constantin Igaș

## „Despre justiție în casa hoțului”

## Doamnelor și domnilor deputați,

Exact acum un an, pe 25 septembrie 2006, a avut loc prezentarea de către Comisia Europeană a Raportului de monitorizare comun privind România și Bulgaria, care confirma data aderării României la Uniunea Europeană pentru ziua de 1 ianuarie 2007.

Eram atunci extrem de bucuroși, suntem și acum, de fapt, la fel de bucuroși să facem parte din această mare familie europeană, numai că în acest ultim an care a trecut de la momentul raportului nu toate lucrurile care s-au desfășurat ne fac cinste în ochii europenilor.

Atunci eram foarte mândri, în mod special de tot ceea ce era legat de domeniul justiției. Evenimentele care au avut loc, în mod special datorită doamnei ministru Macovei, ne-au adus în fața Uniunii Europene acea încredere de care de mult nu mai beneficiam. Într-o țară în care nivelul corupției atinsese până în anul 2004 un nivel care speria Occidentul, sfârșitul anului 2006 a adus România la un nivel pe care românul, cetățeanul simplu, îl dorea de foarte mult timp. Am făcut atunci pași extrem de importanți. În lupta împotriva corupției la nivel înalt, România a înregistrat progrese semnificative atât în ceea ce privește desăvârșirea cadrului legislativ anticorupție, cât și în ceea ce privește stabilirea unei număr convingător de anchete penale nonpartizane în cazuri de mare corupție, care s-au finalizat cu condamnări și trimiterea dosarelor în instanță.

Direcția Națională Anticorupție (D.N.A.) conduce în mod regulat anchete penale pe baza informațiilor primite de la organele publice de control, ceea ce este o dovadă a eficienței sporite a cadrului instituțional.

Astăzi avem un ministru al justiției anchetat de D.N.A. Cel care astăzi conduce justiția în România e cel care a și încălcat-o. Tot ceea ce am reușit să clădim pentru a ne alinia la nivelul cerințelor europene astăzi se fărâmă prin sprijinul direct al domnului ministru Chiuariu.

Rezultatul acestor fapte nu a întârziat să apară. În locul unei colaborări a ministrului justiției cu procurorii D.N.A.-ului, acesta le-a declarat război la puțin timp după ce aceștia au cerut Președinției avizul de începere a urmăririi penale împotriva domnului ministru. Dacă domnul ministru ar fi știut ce înseamnă onoarea, și-ar fi dat demult demisia de la conducerea unei instituții în care ești sau curat, sau pătat. Variante de mijloc nu trebuie să existe. Nu putem să venim în fața Uniunii Europene să vorbim despre eliminarea corupției de la nivel înalt din România, când tocmai unul dintre vârfuri este cercetat de procurori pentru abuz în serviciu contra intereselor publice, în scopul obținerii unor foloase materiale pentru altul.

Unde în altă țară, unde în Uniunea Europeană s-a mai pomenit ca un ministru, oricare ar fi fost domeniul în care activează, să fie anchetat și să nu-și prezinte a doua zi demisia de onoare? Nicăieri!