Astăzi se împlinesc nu mai puțin de 53 de zile de la semnarea protocolului USL. Trebuie să recunosc că această Uniune face progrese semnificative.... în branduirea sa ca Uniunea Soluții Lipsă. Crin Antonescu, unul dintre cei doi președinți ai USL, este unul dintre putătorii acestui brand, prin declarațiile pe care le-a făcut săptămâna trecută spunându-ne că nici măcar nu au de gând să vină cu soluțiile pentru atingerea dezideratelor cu care vor să îi momească pe români, nefiind încă momentul pentru așa ceva. Dacă acum nu e momentul de a ne relansa, când previziunile economice
sunt cât se poate de încurajatoare, atunci când va fi momentul, domnule Antonescu? Sau aveți de gând să faceți ca în 2008, când prin tandemul PNL–PSD ați lăsat investițiile la o parte și ați risipit banii prin cheltuieli sociale aberante?
Spre deosebire de USL, actuala conducere a acționat și acționează în continuare cu raționalitate, eficiență și responsabilitate, lucruri care se traduc, pe de o parte, în preocuparea față de creșterea gradului de absorbție a fondurilor europene și în susținerea investițiilor în diferite sectoare, precum transportul sau agricultura, pe de altă parte. La finalul anului 2010, plățile către beneficiari totalizau 1,7 miliarde euro, iar de la începutul anului 2011 plățile au însumat deja 450 milioane de euro. În acest ritm, la finalul anului 2011 plățile ar putea ajunge astfel la 4,7 miliarde euro, ceea ce ar corespunde unui grad de absorbție de 20–25%. În ceea ce privește contractele semnate, ținta Guvernului pentru 2011 vizează o valoare totală de 5,6 miliarde euro.
În tot acest context, supun analizei un punct din dezideratele reformei pe hârtie formulate în protocolul USL, și anume, punctul 3 al protocolului prin care dumneavoastră, membri ai Uniunii, spuneți că veți realiza o listă de priorități naționale și că în această listă veți acorda o atenție specială zonelor rurale. Sunt de acord cu dumneavoastră că zonele rurale sunt foarte importante pentru relansarea economică, însă nu ne spuneți și metoda. Constat deci că nu avem ce supune analizei noastre. Datorită eforturilor actualei guvernări și ale ministrului agriculturii de atragere a domeniului bancar înspre agricultură, anul acesta este primul an în care băncile revin către sectorul agricol.
Acum o săptămână a fost semnat protocolul de colaborare pentru garantarea creditelor pe termen scurt pentru finanțarea producției între BRD și Fondul de Garantare a Creditului Rural, fondul acoperind o garanție de până la 80% din valoarea finanțării. În acest sens, BRD estimează că va acorda credite de peste 60 de milioane de lei în cadrul stimulator al acestei convenții. Totodată, 2011 este primul an în care subvențiile în agricultură sunt date la timp, plata acestora fiind adusă la zi, iar fermierii vor putea utiliza banii pentru campania agricolă pentru care au fost acordați.
Am încercat să vă prezint câteva dintre soluțiile USL care au în vedere dezvoltarea agriculturii. Din păcate, tot la măsurile întreprinse de actuala guvernare trebuie să fac referire, întrucât mult trâmbițatele soluții ale Uniunii au caracter mai mult de trâmbiță decât de soluții. În condițiile de față, nu putem crede altceva decât că, pentru USL, fie românii nu merită un efort în acest sens din partea lor, pentru că nu ei sunt la guvernare, fie vor să ne reîntoarcem la un sistem ineficient de cheltuieli pe care l-au practicat și în trecutul recent.
„Pactul european pentru competitivitate economică – un apel la precauție”
O problemă de interes european ocupă în această perioadă agenda europeană și generează dezbateri aprinse în rândul decidenților politici din toate statele membre ale Uniunii Europene.
Este vorba despre Pactul european pentru competitivitate, un instrument care urmărește convergența politicilor economice la nivelul UE și consolidarea disciplinei fiscale în țările membre, pentru a evita o nouă criză a datoriilor suverane în viitor, dar și pentru întărirea competitivității economiei europene în raport cu competitorii globali. Săptămâna trecută, statele membre ale zonei euro au convenit asupra liniilor generale ale Pactului european pentru competitivitate, decizia finală urmând a fi adoptată,
cel mai probabil, la următorul Consiliu European de pe 24 și 25 martie.
Cum era de așteptat, acest subiect nu a stârnit interes în mass-media românească decât în mod excepțional. Subiectul a devenit relativ interesant în momentul în care s-a anunțat că noua versiune a textului nu va viza doar țările membre ale zonei euro, ci și statele membre care nu utilizează moneda unică, în cazul în care autoritățile naționale decid în acest sens.
De ce este importantă această dezbatere pentru România și poziția pe care o vor adopta autoritățile române cu privire la Pactul pentru stimularea competitivității? Participarea la acest Pact înseamnă acceptarea unor măsuri, precum uniformizarea taxelor în țările zonei euro și interzicerea practicării unei cote unice de impozitare scăzute, uniformizarea vârstei de pensionare, desființarea indexării salariilor cu inflația și introducerea în Constituție a unei limite suverane de îndatorare, supunerea bugetului național aprobării în prealabil de către Bruxelles, precum și agrearea unui sistem de sancțiuni în cazul neîncadrării în criteriile prevăzute de Pact. Miza este mare, iar efectele nu vor rămâne la stadiul de angajamente politice, ci vor fi resimțite de fiecare cetățean.
Nu doresc să minimalizez importanța pe care o are Pactul pentru competitivitate pentru Uniunea Europeană ca entitate de sine stătătoare, în efortul de revigorare a puterii sale economice în raport cu celelalte economii ale lumii, nici să contest rolul pe care acesta îl poate avea în creșterea competitivității fiecărei economii naționale. UE are nevoie de stabilirea unui cadru robust pentru a putea preveni pe viitor crizele în interiorul UE și a pieței unice europene, așa cum fiecare economie națională are nevoie de o mai mare protecție pentru a putea face față dezechilibrelor de competitivitate și crizelor viitoare.
Sunt măsuri propuse în acest Pact care vin în întâmpinarea nevoilor actuale ale economiei românești și, după cum se poate vedea, multe dintre aceste măsuri coincid cu măsurile „de austeritate” adoptate deja de actualul Guvern – mărirea vârstei de pensionare, flexibilizarea forței de muncă, neindexarea pensiilor și a salariilor etc., ceea ce arată că acest Guvern nu este singurul care crede în necesitatea acestor măsuri de austeritate, în ciuda criticilor primite în țară din toate părțile – opoziție, sindicate, patronate, societate civilă, cetățeni etc.
Doresc însă să atrag atenția că acest Pact poate avea costuri mai mari pentru țara noastră decât pentru multe dintre celelalte state membre UE. De aceea, subiectul trebuie tratat cu precauție și orice decizie trebuie să fie precedată de o analiză cost–beneficiu pertinentă și bazată pe informații corecte și previziuni realiste, pentru a stabili care sunt angajamentele pe care suntem dispuși să ni le asumăm, în raport cu politicile de stimulare a concurenței propuse de Bruxelles.
De exemplu, România și-a creat în prezent un avantaj pe plan economic prin regimul fiscal favorabil creat de cota unică, or coordonarea în domeniul impozitării la nivel european, ca o consecință a Pactului de competitivitate, riscă să ne lase fără acest avantaj. Pentru a participa la acest Pact, România va trebui, de asemenea, să facă proiecții bugetare exacte pe trei ani, să-și liberalizeze prețurile, inclusiv la gaze, să-și alinieze sistemul de taxe și impozite după un model unitar al UE și să coreleze venitul salariaților cu productivitatea muncii lor.
Pe de altă parte, implementarea măsurilor de tipul celor prevăzute în Pactul pentru competitivitate, deși dificilă în condițiile actuale, este un efort bine justificat, pentru că
acestea vor face posibilă menținerea unui ritm susținut al reformelor și o coerență a politicilor, condiție necesară pentru ca România să ajungă să aibă o dezvoltare economică reală până în 2015, data la care ne dorim adoptarea euro. O mare parte dintre măsurile propuse prin Pactul de competitivitate, dar și prin Mecanismul European de Stabilitate se impun în România, mai ales în condițiile competitivității extrem de mici a țării noastre. Competitivitatea României în raport cu primele 15 state membre, deci membri vechi ai Uniunii, reprezintă doar 48% din competitivitatea acestora, conform unor statistici citate recent de șeful statului.
România trebuie să-și negocieze cu precauție poziția în cadrul acestui Pact, astfel încât să nu-și piardă atuurile pe care le deține pe piața europeană, în momentul de față. De exemplu, nu putem accepta coordonarea la nivel european în domeniul impozitelor, nu ne putem permite renunțarea la regimul fiscal favorabil creat de cota unică care este avantajul nostru competitiv pe piața unică europeană. Nu putem accepta o creștere peste noapte a costului gazelor la nivelul pieței UE sau o egalizare a salariilor pe piață. Putem, în schimb, continua cu adoptarea unor măsuri mai stricte, care să ne ajute să atingem stabilitatea economică pe termen lung, cum ar fi, spre exemplu, recenta propunere a președintelui de a introduce în Constituție plafonarea deficitului bugetar la 3% din PIB și condiția ca tot deficitul să fie folosit la investiții, nu la consum.
*
„Reducerea evaziunii fiscale din domeniul panificației” La începutul lunii martie a avut loc dezbaterea „Evaziunea fiscală din domeniul panificației” la care au participat reprezentanții Patronatului din Industria de Morărit și Panificație (Rompan), reprezentanți ai Comisiei pentru agricultură, silvicultură, industrie alimentară și servicii specifice și ai Comisiei pentru buget, finanțe și bănci din Parlament, precum și ministrul finanțelor publice, Gheorghe Ialomițianu. Tema discuției a reprezentat-o identificarea celor mai potrivite măsuri care pot contribui, la ora actuală, la diminuarea evaziunii fiscale în industria panificației. Cu această ocazie, reprezentanții Patronatului din Industria de Morărit și Panificație (Rompan) au prezentat proiectul de lege pe care patronatul îl pregătește pentru a fi dezbătut în Parlament și care a fost depus deja la Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale.
Proiectul de lege a pâinii va reglementa condițiile de fabricare și comercializare a produselor de panificație, va stabili ce condiții trebuie să îndeplinească o unitate producătoare de pâine, respectiv un magazin care comercializează pâine, și va institui un set de măsuri care i se vor impune producătorului de pâine pornind de la documentația primară de evidență a producției, a stocurilor etc. Astfel, cel care produce pâine va trebui să respecte anumite condiții igienico-sanitare, tehnice etc., în caz contrar acesta nu va mai avea dreptul să fabrice pâine niciodată.
Deși președintele Patronatului din Industria de Morărit și Panificație nu a fost suficient de mulțumit de rezultatele discuțiilor, a admis totuși în comunicatul care a precedat dezbaterea că discuția a fost foarte utilă, constituind un început pentru promovarea legii privind producția și comercializarea pâinii.
România, ca țară europeană, și-a luat angajamentul de a scoate din sistem orice gram de evaziune, iar combaterea evaziunii în industria autohtonă cerealieră și din panificație, precum și din activitatea de morărit, este un episod important în această luptă. Vorbim de o industrie cu peste 5.000 de afaceri înregistrate oficial și cu o evaziune fiscală care a crescut în ultima perioadă la 70–75% din piața totală,
generată de diferențele de preț practicate la grâu și, respectiv, la produsele finite, de faptul că o bună parte dintre comercianți produc pâine fără a avea licență de fabricație și nu înregistrează în acte pâinea pe care o vând, de neplata TVA-ului și așa mai departe. Prejudiciul adus statului anual de evaziunea fiscală din acest domeniu este estimată la circa un miliard de euro, iar reprezentanții din industrie susțin că prețul pâinii va continua să crească pe fondul creșterii nestopate a prețului materiei prime și al creșterii importurilor de grâu.
Primul pas pentru a reduce din problemele menționate mai sus îl reprezintă urgentarea creării mecanismelor legislative care să permită punerea în practică a măsurilor adecvate pentru reducerea evaziunii fiscale în domeniul morăritului-panificației, comercializarea în condiții igienicosanitare a produselor, promovarea produselor de calitate etc. Acest prim pas va fi făcut odată cu crearea unui cadru legislativ care să reglementeze industria cerealieră și de panificație, precum legea propusă de Rompan vizând instituirea normelor de producție și comercializare a produselor de panificație. Alte măsuri propuse de Rompan pentru combaterea pieței negre pe care trebuie să le avem în vedere vizează aplicarea taxării inverse, prin care TVA să se încaseze doar de la consumatorul final, și plata TVA-ului într-un cont de Trezorerie, separat de contul furnizorului.
De asemenea, acțiunile coroborate ale unor instituții precum Oficiul pentru Protecția Consumatorului, Poliția Economică și Garda Financiară pentru descoperirea celor care nu respectă condițiile igienico-sanitare sau de organele fiscale pentru identificarea producătorilor și comercianților care nu-și plătesc datoriile către stat trebuie să fie continuate pentru o acțiune pe toate planurile.
Soluțiile potrivite nu sunt ușor de găsit, dar un mare pas înainte îl reprezintă deja încercarea de a interveni în acest domeniu și de a remedia, pentru început, o parte dintre problemele amintite mai sus. În condițiile în care se anunță în continuare creșteri ale prețului grâului pe piața mondială, Parlamentul și Guvernul au responsabilitatea de a pregăti foarte bine cadrul legislativ pentru a contracara aceste creșteri de preț.
De aceea, am speranța că vom reuși să abordăm cu toată seriozitatea proiectul de lege inițiat de Rompan privind producerea și comercializarea produselor de morărit, a pâinii, a produselor de panificație și a produselor făinoase și să transformăm aceste reflecții într-un proiect de lege care să intre în vigoare cel mai târziu la 1 iulie 2011 și care să răspundă atât nevoilor statului, prin creșterea veniturilor anuale la bugetul de stat cu peste 1 miliard de euro, cât și nevoilor consumatorului, care va putea alege pâine de calitate superioară, la un preț corect. Nu în ultimul rând, acest act normativ va asigura respectarea angajamentelor pe care le avem pe plan internațional în domeniul siguranței alimentare.
Acest discurs nu este încă acoperit de analiza de discurs (acoperire curentă: 2020 →). Vezi metodologia.