Constantin Avram

„Despre violență”

Vremurile pe care le trăim sunt marcate din nefericire de violență, poate ca răspuns social, de foarte multă violență, sub diferite forme: fizică, verbală sau sub forma brutală a amenințării. Unii dintre noi asociem, fără să vrem, fenomenul de escaladare a violenței exclusiv perioadei postrevoluționare, adică a anilor de după 1989.

Nu știu dacă este chiar așa, dar am da dovadă de naivitate dacă am presupune că înainte de 1989 violența sub toate formele ei nu ar fi existat! Cel puțin violența domestică, manifestată de-a lungul timpului, nu o putem trece cu vederea, pentru că a rămas un fenomen social cu caracter continuu, dacă luăm în considerare statisticile furnizate de Poliția Română.

Ce ne facem însă cu mediatizarea excesivă a violenței, din moment ce pe toate posturile de televiziune, în aproape toate dezbaterile politice organizate de acestea, violența verbală, însoțită de înjurături, jigniri, apostrofări, amenințări voalate, capătă caracter permanent, sub privirea îngăduitoare a moderatorilor?! Ce ne facem când pe anumite posturi TV se difuzează cu precădere filme în care violența fizică acoperă peste 50% din scenele filmelor respective?!

O formă indirectă de a promova violența, spun unii specialiști, este și mediatizarea exagerată a accidentelor rutiere, cu morți și răniți, care au un impact emoțional deosebit, dar care asigură o audiență importantă, deci un rating bun! Este suficientă avertizarea posturilor TV privitoare la scenele care conțin violență fizică sau limbaj licențios ale unui film care urmează a fi difuzat sau cadavre împrăștiate pe drumurile publice?

Eu am convingerea că nu este suficient, deoarece avertismentul este lipsit de eficiență, câtă vreme copiii au posibilitatea de vizionare atunci când părinții, preocupați 80% de slujbă, nu sunt acasă! Mai mult decât atât, având în vedere aparatele ultramoderne de comunicare, copiii pot accesa aceste filme care conțin violență de toate felurile chiar și în timpul orelor de școală!

Peste toate aceste aspecte, remarcăm că violența fizică în timpul protestelor de stradă, violența fizică și hărțuirea demnitarilor sau a persoanelor care ocupă funcții de demnitate publică sunt intens mediatizate de toate mijloacele de informare în masă, uneori chiar încurajate fățiș (violența)! Sunt de notorietate violența verbală și fizică asupra unui deputat și asupra președintelui Curții Constituționale a României, urmate de plângeri penale aflate în atenția instituțiilor specializate, unde nu se întâmplă mai nimic, iar anchetele bat pasul pe loc.

Eu, asemenea multor români de bună-credință, mă întreb: ce s-ar întâmpla dacă la violență s-ar răspunde tot cu violență, din moment ce ordinea socială liber consimțită și respectarea legii au fost de mult abandonate...?! Am aluneca ușor, ușor spre confruntări de stradă, spre haos social, la război civil... poate! Mai spun o dată, răspicat: cred că societatea românească are mare nevoie de adevăr, dreptate și ordine!