Adrian Țuțuianu

## **Domnul Adrian Țuțuianu:**

Doamna președinte al Camerei Deputaților, Domnule președinte al Senatului,

Doamnelor și domnilor senatori și deputați, Doamnelor și domnilor miniștri,

M-am gândit, în pregătirea intervenției mele, dacă ar fi bine să evit argumente care s-au spus și repetat de sute de ori din momentul lansării de către Partidul Democrat Liberal a subiectului legat de comasarea alegerilor. Adică ce să fac? Să reiau toate adevărurile punctate de colegii mei? Să reiau problema lipsei de argumente a PDL în sprijinul acestei decizii? Să reiau problema unei informări corecte și complete, în sprijinul nerealizării acestei măsuri? Să reiau recomandările Comisiei de la Veneția? Răspunsul este, inevitabil, da. Pentru că așa trebuie procedat, pentru că am ajuns în situația în care numai prin repetarea de zeci, sute și mii de ori a acestor adevăruri putem croi un mod rațional de rezistență fermă împotriva a ceea ce cred eu că este cel mai îngrozitor abuz al unei puteri politice din ultimii 22 de ani.

Motivul pentru care s-a ajuns la un asemenea gest îl cunoaștem cu toții: spaima, spaima PDL de a se trezi evacuat de pe scena politică românească. La pata pe care a produs-o acest partid în peisajul politic autohton, așa ar fi corect, așa ar fi igienic, dar de aici și până la a maltrata principiile fundamentale ale unui stat de drept povestea nu mai ține de riscuri, ci de un sistem bolnav, toxic, irecuperabil, cum, de altfel, s-a putut lesne observa în gestionarea incoerentă, bâlbâită de Guvern, a subiectului, cu toate implicațiile sale, de la argumente invocate la respingerea acuzațiilor.

Argumentul nr. 1 al PDL – o cafea și o apă plată pentru democrație. Prima scuză care le-a ieșit pe gură domnilor de la putere în sprijinul anomaliei comasărilor alegerilor a fost cea financiară: s-a invocat economisirea unei sume de aproximativ 20 de milioane de euro prin acest demers abuziv, adică un euro pe locuitor sau, ca grotescul să fie complet, o cafea și o apă plată pe cap de român. Atât de prost susținut, atât de neconvingător tratat în nota de fundamentare a proiectului, de unde lipsesc orice indicatori financiari, atât de jalnic abordat de reprezentanții puterii a fost acest argument, încât s-a prăbușit de la primele silabe.

De cât penibil trebuie să se fi umplut unii dintre PDL-iști, jelindu-se de lipsa banilor pentru un proces democratic?! Cum să-i accepți pe domnul Boc și domnul Igaș scuzându-se că n-au bani? Cum să nu te revolți auzindu-i pe baronii din PDL din teritoriu, adevărați jefuitori în slujba partidului, invocând lipsa banilor pentru organizarea alegerilor? Nu-i aberant tabloul? Adică să furi ca în codru și să vii apoi să te

plângi că nu sunt bani pentru alegeri, e, fără doar și poate, apogeul tupeului și al lipsei de bun-simț din ultimii 22 de ani.

Dacă Partidul Democrat Liberal ține musai să economisească niște bani, îi recomand eu câteva direcții unde trebuie să apeleze. Să apeleze la asfaltangiii de casă, rugându-i frumos să nu mai suplimenteze cheltuielile kilometrului de asfalt cu mai mult de 200%. Poate să apeleze la constructorii de patinoare, rugându-i să facă lucrări cu doar de 3 ori mai mult decât prețul real. Poate să apeleze la Silviu Bian, fostul președinte al ANOFM și vicepreședinte al PDL Alba, să-i dea o parte din mita electorală ridicată de procurori. Poate să apeleze la baronul de Maramureș, Mircea Man, pus și el sub învinuire de DNA pentru luare de mită la o lucrarea de circa 22 de milioane de euro, adică fix exact cât vor domnul Boc și domnul Igaș să economisească prin abuzul comasării. Poate să apeleze la baronul Florin Popescu, de la Dâmbovița, sau la baronașul de Târgoviște, Gabriel Boriga, cel care face locuri de joacă de 10 ori mai scumpe decât prețul real. Sau poate vorbim cu domnul Stoia să apeleze la „number one”, iar domnul Stoia o să primească comisionul – ne obligăm noi să facem o chetă publică.