Eugen Bejinariu

Din când în când, printre alegeri, jocul democratic face astfel încât partide mici, gălăgioase, a căror singură pricepere este agresivitatea „contra”, ajung la putere. S-a întâmplat în 2016 cu partidul deghizat în guvern tehnocrat, s-a întâmplat și anul trecut cu partidul „oamenilor noi”, conduși acum de omul politic foarte vechi Dacian Cioloș. De fiecare dată s-a demonstrat că știința lor de a dărâma nu e însoțită de competențe sau abilități de a construi ceva pentru oameni.

Misiunea lor de a înlocui clasa politică veche, o misiune care contrazice obiceiul democrațiilor consacrate de a valoriza oamenii cu experiența politică îndelungată, a eșuat din pricina faptului că ei nu pot demonstra niciun alt sentiment cu excepția urii. Ajunși în poziții de decizie, oamenii mai noi ai politicii se grăbesc să valorifice accesoriile puterii*, iar primele lucruri pe care le fac sunt alegerea mașinilor de serviciu, a gărzii de pază, a legitimațiilor de protocol, a pașapoartelor diplomatice și a consilierilor care să le promoveze imaginea pe Facebook. Următoarea lor grijă este aceea de a înlocui politic, fără examene și fără considerație pentru reguli, funcționarii de vârf, a căror singură vină este aceea că se aflau acolo dinainte. În numele unei idei curate, de împrospătare a resurselor administrației, au aplicat doar reguli murdare, prin care *