Ioan Mang

„Din nou despre utilizarea limbii române în Ucraina” Soarta comunităților istorice de români care trăiesc peste granițele țării noastre a reprezentat dintotdeauna una dintre preocupările mele de om politic și parlamentar. De câte ori am ocazia, cu prilejul unor delegații sau invitații la evenimente, vizitez aceste comunități, pentru a afla direct de la frații noștri problemele cu care se confruntă, pentru a prelua și transmite mai departe mesajul lor. Consider că avem obligația morală de a proteja aceste minorități românești, mai ales acolo unde ele sunt în suferință.*

Despre românii din Ucraina am tot vorbit în ultimul timp, pentru că, din păcate, odată cu izbucnirea conflictului armat cu Rusia, soarta lor a cunoscut o înrăutățire. Minoritatea de români din Ucraina s-a confruntat cu probleme grave* privind educația și folosirea limbii materne încă de pe vremea sovieticilor, însă acum situația lor din Bucovina și sudul Basarabiei pare a fi disperată și disperantă.

După întâlnirile dintre președinții Iohannis și Zelenski și vizita premierului român Marcel Ciolacu la Kiev, inclusiv ședința comună a celor două guverne, am sperat, la fel ca toți românii, că oficialii ucraineni își vor schimba abordarea față de minoritatea românească, mai ales că au și anunțat că renunță la sintagma „limba moldovenească”.

În aceste condiții, la fel ca premierul Ciolacu, m-am enervat și eu teribil după ce am văzut știrea, apărută în mass-media, cu manualele în „limba moldovenească” pregătite de editura didactică din Ucraina. Supărarea mi-a mai trecut abia după ce am aflat că acele manuale au fost pregătite înainte de a se pune în aplicare decizia celor două guverne și că pe 18 octombrie 2023 Cabinetul de Miniștri al Ucrainei a emis o hotărâre de guvern în acest sens.