Era ºi în intenþia cea mai adâncã a intelectualilor din Estul Europei ca modificãrile intervenite pe harta politicã a lumii în ultimul deceniu al veacului trecut sã însemne ºi participarea popoarelor din aceastã parte a lumii la concertul mondial de valori ºi la desãvârºirea propriei condiþii umane.

Din pãcate, marile puteri au considerat cã lucrurile s-au rezolvat o datã cu schimbarea de regim politic din Estul Europei ºi cã se vor rezolva prin simplul concurs dintre forþele interne ale fiecãrei þãri care a schimbat regimul sãu politic.

Iatã cã nu este aºa. Iatã cã existã sãrãcie ºi, mai grav decât atât, existã marele pericol al mizeriei, care poate anula legea moralã, care îi poate transforma pe - oameni în bestii, care poate concura la distrugerea între gii lumi.

Marile puteri vor înþelege, sunt convins, cã acest tragic rãzboi, care vrea sã pedepseascã niºte vinovaþi, nu va putea pedepsi întregul cerc de vinovaþi. Toþi suntem implicaþi în aceastã culpabilitate. Trebuie sã ne impunem punctul de vedere, ºi anume, cã lumea nu poate fi polarizatã în cele douã dimensiuni cumplite ale sale: fericirea extremã ºi nefericirea extremã.

Noi am aºteptat, în Estul Europei, dupã schimbãrile politice, tehnologii care sã ne plaseze în cercul challenger-ilor pentru fericirea lumii. Din pãcate, nu am reuºit sã intrãm în acest foarte important concurs, nu de frumuseþe, ci de moralã ºi de reindustrializare a lumii.

Ceea ce se întâmplã acum trebuie sã deschidã ºi perspectiva Ñ sperãm ca lucrul acesta sã fie bine înþeles Ñ unui nou sistem de prioritãþi în lumea de azi.

Iatã cã nu ideologiile primeazã, iatã cã Putin se poate înþelege cu Schršder, iatã cã America se poate înþelege cu China. Ceea ce ne frãmântã pe noi este cã noul sistem de prioritãþi trebuie sã includã dezvoltarea urgentã a þãrilor lãsate în paraginã, a þãrilor puse în condiþia de izvoare de materii prime ºi, din acest motiv, destinate sãrãciei ºi Ñ vai! Ñ mizeriei, care este dimensiunea inacceptabilã a sãrãciei, de îndatã ce sãrãcia este, ea însãºi, inacceptabilã la nivel planetar.

Ultima noapte de dragoste ºi prima noapte de rãzboi a planetei Pãmânt, în acest mileniu, trebuie sã ne punã aceste grave probleme de conºtiinþã. Trebuie sã fim cãuzaºii civilizaþiei pe care suntem obligaþi, cu toþii, s-o edificãm. Dar noi nu avem nici mãcar praºtii. Iatã, ar fi, poate, momentul ca noi sã dãm un ajutor mai substanþial lumii civilizate, prin forþele noastre armate, dar forþele noastre armate sunt aproape secãtuite. Energiile noastre naþionale sunt deviate de la drumul lor firesc cãtre creativitate. De aceea eu cred cã lumea civilizatã, marile puteri au obligaþia sã înþeleagã cã nu pot transforma nici una - - dintre þãrile lumii într o simplã piaþã pe care sã ºi desfacã - produsele, pentru cã, pe aceastã cale se ajunge la pola rizare, pe aceastã cale se ajunge la contradicþii imposibil de rezolvat ºi, pe aceastã cale, se ajunge la situaþia ca, - atunci când e nevoie de ajutorul tãu, sã nu l poþi acorda, - din sãrãcie, sã nu l poþi acorda, din blestemul cã forþele tale armate nu au dotarea meritatã. Sãrãcia este patul germinativ al terorismului. Mizeria duce la disperare ºi disperarea, în ciuda teroriºtilor profesioniºti, creeazã simpatii printre oamenii simpli ºi sãrmani.