Cristian Rădulescu

Din păcate, nu este nicidecum așa.

Fiind o lege cu multă încărcătură emoțională, dintr-o vară fierbinte, pe care domnul profesor Oprea o pomenea, am luat fișa proiectului și am văzut care a fost traiectoria lui. El a fost adoptat de către Camera Deputaților și apoi de către Senat, la sfârșitul sesiunii de primăvară-vară anul trecut.

A fost atacat la Curtea Constituțională de un grup de 26 de parlamentari, care erau ai PDL – cred că asta nici nu vă miră –, după care, pe 26 septembrie, deci acum un an de zile, Curtea Constituțională s-a pronunțat. Și, aici, deschid o mică paranteză, un coleg spunea că nu s-a hotărât încă cine reprezintă România la Consiliul European. În decizia Curții referitoare la art. 18, Curtea se pronunță foarte corect, spunând că atributul acesta revine președintelui ca reprezentant al statului român, deoarece el este ales de către toți cetățenii, Guvernului, prin reprezentanții săi de profil, revenindu-i un rol mai degrabă tehnic, în aplicarea lucrurilor pe care președintele le-a semnat reprezentând statul român. Închid această paranteză. După care s-a făcut corecția în urma obiecțiilor de neconstituționalitate și legea astfel finisată s-a trimis către președinte pentru promulgare. Președintele a mai găsit acolo niște defecte și a trimis înapoi legea pentru reexaminare.

În raportul comisiei de aici, din Senat, scrie foarte clar: Camera Deputaților a adoptat parțial cererea de reexaminare, deci nici nu a respins-o, nici nu a aprobat-o integral, ci, conform modalității a treia pe care Curtea Constituțională a statuat-o, se poate și parțial, a adoptat doar parțial cererea de reexaminare, trimițându-ne după aceea nouă, iar noi am fost de acord exact cu ceea ce Camera Deputaților a aprobat, adică o aprobare parțială a cererii de reexaminare. Raportul este pozitiv, în unanimitate adoptat de către comisia de specialitate.

Noi acum trebuie să dăm un vot asupra raportului de adoptare și, după aceea, să dăm asupra legii finale, cu toate modificările care au fost operate la Camera Deputaților și, după aceea, însușite și de noi. Este necesar și un vot final pe forma finală a legii.

Deci raportul este de adoptare, scrie foarte clar.