Monitorul Oficial·Partea II·Camera Deputaților·23 martie 2010
other · Trimis la votul final
Ion Burnei
Discurs
Doamnelor și domnilor deputați, Domnule ministru al sănătății,
Lipsit de viziune și de politici coerente în domeniul sănătății, Guvernul Boc va rămâne în istoria României ca cel care a îngropat sănătatea. Acesta este, de altfel, singurul merit al unui Guvern de dreapta, care este întotdeauna insensibil la problemele reale de sănătate ale românilor, cât timp nu poate face din sănătate o afacere rentabilă. Tocmai de aceea susținem moțiunea simplă privind sănătatea, fără însă a fi de acord cu modul în care, timp de șase ani, guvernările de dreapta au făcut politică sanitară în România.
Promisiunile electorale au trecut și cu ce ne confruntăm? Cu incompetența factorilor de decizie din sistemul sanitar, cu lipsa de viziune și de politici sanitare coerente, cu faptul că viața și sănătatea omului sunt tratate ca o afacere, în care primează avantajele care ar putea fi obținute din eventuale privatizări ale spitalelor publice.
Problemele reale ale sistemului sanitar, la care guvernanții nu au răspuns pe termen scurt și mediu, dar cu
implicații majore în starea de sănătate a unei populații și așa lovite de politicile economice dezastruoase sunt:
1. Dezinteresul actualei guvernări față de exodul masiv de medici și cadre medicale cu care se confruntă România.
Nu vedem din partea ministrului sănătății nicio strategie credibilă care să poată opri acest exod și care în următorii trei-patru ani va atinge cote alarmante, ducând cu certitudine la apariția unor zone geografice în care populația va fi lipsită total de asistența medicală.
2. Specialități medicale deficitare, cum ar fi: anestezia și terapia intensivă, specialități chirurgicale de laborator etc., fac ca unele spitale publice să nu poată funcționa la întreaga lor capacitate. Deși se confruntă cu această problemă, Guvernul a interzis angajările în sistemul sanitar, menținând aceeași condiție ca pentru orice alt domeniu, și anume: pleacă șapte persoane, se angajează numai una. În aceste condiții, responsabil pentru fiecare caz medical care nu poate fi rezolvat în timp util este unul singur, și anume Guvernul Boc.
3. Lipsa unei analize și a unei dezbateri publice cu toți factorii din sistem ar fi trebuit inițiată de mult de Guvernul Boc, prin Ministerul Sănătății. Numai astfel s-ar fi putut determina necesarul real de servicii medicale, s-ar fi putut stabili un pachet de servicii de bază care să poată fi acordat asiguraților și, nu în ultimul rând, s-ar fi putut dezvolta un plan strategic privind organizarea și funcționarea rețelei sanitare.
Orice decizie luată arbitrar privind desființarea sau reorganizarea unor unități sanitare va genera numai convulsii sociale și disfuncționalități într-un sistem sanitar și așa compromis în acest moment și care este la un pas de colaps.
4. Abordarea de către actualul Guvern a sănătății ca un domeniu lipsit de importanță, și nu ca o prioritate națională capătă certitudine prin bugetul alocat în anul 2010.