Horia Cristian

Domnule președinte, Domnilor miniștri, Stimați colegi,

Domnule ministru, ați pus o întrebare, cum s-a ajuns aici? Întrebarea, bănuiesc că era retorică, dar această întrebare are un răspuns. S-a ajuns aici pentru că la ora actuală sistemul de sănătate din România are 3,2 miliarde de euro, în timp ce în 2008 avea 5,2 miliarde de euro. Cum s-a ajuns aici? Foarte simplu, prin devalorizarea leului. Dar asta este o altă discuție.

Problema pentru care ne aflăm cu toții aici, în această sală, și motivul pentru care s-a depus această moțiune sunt acelea nu de a atrage atenția asupra problemelor sistemului sanitar, pe care le știm cu toții, ci pentru a primi un răspuns din partea dumneavoastră, dar mai ales din partea domnului prim-ministru Boc despre modul în care înțelege să acopere cele 1,8 miliarde de euro de care sistemul sanitar are nevoie în acest an. Credem că este datoria morală și politică a acestui Guvern să acopere acest deficit de finanțare, pentru că, în mod evident, este clar că acești bani nu pot fi găsiți la cele 5 milioane de oameni care mai muncesc în România, dacă mai sunt 5 milioane.

Coplata este bună, nimic de zis, dar vă rog să fiți atenți la modul în care veți introduce această coplată, și vreau să vă atrag atenția asupra a două aspecte: în primul rând, propuneți un sistem în care medicii de urgență și medicii de salvare nu mai au dreptul să scrie rețete medicale și nu mai au dreptul să scrie concedii medicale, un drept care le este dat prin documentele medicale, prin studiile pe care le au și prin dreptul de liberă practică.

În al doilea rând, introducerea unei coplăți de 50 de lei pentru fiecare spitalizare, indiferent de lungimea ei, nu va reduce numărul de zile de spitalizare. Din contră, pacienții

vor solicita un număr mai mare de zile de spitalizare, pentru că ei deja au plătit aceste zile de spitalizare.

Vreau să vă atrag atenția asupra unui subiect care este definit în medicina modernă ca fiind standardul de aur. Ce înseamnă standardul de aur? Înseamnă că în medicina bazată pe dovezi avem standarde de tratament în diverse boli.

Din păcate, în România, medicina este bazată pe tradiții, superstiții și autoritate. Pe tradiții, pentru că așa se face la noi, pe superstiții, pentru că credem că este cel mai bun tratament pentru pacient, și pe autoritate, pentru că vine cineva să ne spună cum să tratăm pacienții.

Din păcate, acest lucru se întâmplă astăzi, aici, în România, prin modul de compensare a medicamentelor gratuite și compensate. Și vă dau doar două exemple: veți compensa doar medicamentele cele mai ieftine dintr-o clasă terapeutică. Asta înseamnă că, de exemplu, în hipertensiunea arterială, veți compensa doar hidroclorotiazida, care, într-adevăr, este un standard de aur, este medicamentul indicat în toate ghidurile terapeutice din lume, ca fiind prima intenție. În schimb, tot în hipertensiunea arterială, veți compensa doar propranololul, un medicament vechi din 1959, care nu poate rezolva problemele complexe ale controlului tensiunii arteriale. Poate că la un pacient în vârstă de 70 de ani, propranololul este suficient, pentru că speranța de viață a acestui pacient este redusă. Dar, în mod evident, la un pacient de 40 de ani sau de 45 de ani, compensarea numai a propranololului va duce la scăderea drastică a speranței de viață și a calității vieții acestor pacienți.