Monitorul Oficial·Partea II·Camera Deputaților·23 martie 2010
other · Trimis la votul final
Grațiela Leocadia Gavrilescu
Discurs
Doamnelor și domnilor colegi,
Doamnelor și domnilor invitați, Domnule ministru,
Moțiunea simplă depusă de PNL privind politica falimentară a sănătății nu este primul și, din păcate, cred că nici ultimul demers pe care-l facem pentru trezirea la realitate a Guvernului Boc în legătură cu acest subiect.
Personal, în calitate de membru al Comisiei de specialitate, am avut câteva intervenții politice cu referire la coplată, la programarea obligatorie a consultului la medicul de familie, pe tema vaccinului BCG cu termen de valabilitate depășit, pe cea a medicamentelor compensate, pe cea a descentralizării, intervenții în urma cărora Ministerul Sănătății și-a continuat netulburat drumul în aceeași direcție: distrugerea sistemului sanitar și împiedicarea accesului liber la serviciile de sănătate pentru cât mai mulți dintre români.
Inițial, am suspectat Guvernul doar de lipsă de profesionalism. De câtva timp încoace, însă, încep să mă gândesc că este vorba despre ceva mai mult și mai grav decât atât. Încep să cred că, de fapt, noi avem un Guvern vizionar, cu un plan cinic bine pus la punct, de aparentă economisire a banilor pentru sănătate, un plan cu bătaie lungă, având ca orizont real cât mai puțini români pensionari, cât mai puține pensii încasate și, de ce nu, cât mai puțini români.
Încep să cred că nu lipsa de profesionalism, ci acesta este motivul real pentru care Guvernul Boc nu investește în programe de prevenție, nici în cele de depistare precoce a bolilor, programe care ar putea crește speranța de viață a românilor. Sau, dacă afișează câteva așa-zise programe de prevenție, ele sunt doar pe hârtie. Guvernul investește, doamnelor și domnilor, în schimb, în măsuri polițienești: verificarea medicilor de familie și a pacienților care își iau concedii medicale.
Cu alte cuvinte, domnul Boc dorește să ne sune noaptea la ușă, cu poliția, să vadă dacă avem sau nu gâtul umflat, dacă ne doare burta sau nu, dacă avem piciorul în gips sau nu. Mă întreb: de ce nu roagă Domnia Sa, domnul primministru, pe șeful Casei Naționale de Asigurări de Sănătate să elaboreze norme metodologice prin care să abiliteze poliția să efectueze și verificarea numărului de medicamente achiziționate? Și dacă săracul cetățean are mai mult de două cutii în casă, una să fie returnată fondului, conform principiului solidarității. Nu de alta, dar stimabilul președinte al Casei Naționale de Asigurări de Sănătate vede în cetățean și în doctor principalii fraudaci ai sistemului de sănătate românesc.
Nu, cu firimiturile din concediile medicale nu se rezolvă problemele majore ale sănătății, nici cu măsuri sinistre pentru un an de colaps economic, cum ar fi coplata, reanimezi un sistem de sănătate. Nici măcar lipsa fondurilor nu-și găsește rezolvarea în așa ceva. Singura cale eficientă este susținerea mediului de afaceri, a IMM-urilor, cele care alimentează inclusiv pușculița CAS și stimularea creșterii economice prin metode sănătoase, reglate de mecanismul cerere-oferă ale pieței libere, nedirijate politic.