Ioan Ghișe

Domnule președinte de ședință,

Stimate doamne și stimați domni colegi senatori,

Vă voi spune câteva cuvinte legate de această lege dintr-o perspectivă puțin diferită.

Există un proverb care spune că „Pe afară e vopsit gardul și înăuntru este leopardul”.

Plecând de la Directiva nr. 8/2003 a Uniunii Europene, care este bine transpusă în inițiativa legislativă, în privința ajutorului public judiciar, s-a venit și s-a umblat la o problemă de fond care privește exercitarea profesiei de avocat. Vreau să vă sensibilizez asupra pericolului care se dezvoltă începând cu această promovare a modificărilor la legea privind profesia de avocat, și anume: Constituția României definește în capitolul V, la „Autoritățile publice de specialitate”, necesitatea de a exista astfel de autorități în subordinea Guvernului, ministerelor sau ca autorități autonome aprobate prin lege organică, cu avizul Curții de Conturi. Pe diferite domenii profesionale, printre care, în particular, și acesta, nu există definite autorități publice de specialitate. Pe cale de consecință, începând cu Ordonanța Guvernului nr. 65/1994 privind organizarea activității de expertiză contabilă și a contabililor autorizați, în România s-a generat, în clipa de față, pe un număr de 28 de profesii reglementate astfel ca anumite corpuri profesionale definite prin lege ca atare, cu diferite specificități, „Uniunea națională a barourilor” sau „Uniunea națională a profesioniștilor în insolvență” și așa mai departe, aceste corpuri profesionale au confiscat din funcțiile statului și, în anumite cazuri, precizez, în anumite cazuri, sunt adevărate generatoare de corupție, pentru că ele exercită și interese specifice structurii asociative de tip privat și exercită și funcții publice ale statului.

Eu sesizez faptul că în România este necesară o lege-cadru privind profesiile reglementate, pentru că așa cum sunt acum reglementate 28 de profesii, sunt alte cinci care așteaptă să aibă legi speciale, și pentru fiecare domeniu în parte trebuie stabilită modalitatea de acces în profesie, corespunzător unor standarde și criterii convenite, bineînțeles, de Guvern cu structurile asociative profesionale și în baza legii, precum și dreptul de sancționare pentru suspendarea, respectiv anularea dreptului prin decizia instanței, și nu prin decizia corpului profesional care în unele cazuri reprezintă concurenții pe piața practicării respectivelor profesii reglementate.

Eu vă spun acum un lucru, și încerc să-mi limitez intervenția la cuvânt, anume că, începând din acest moment, când noi aprobăm modificări la legea pentru organizarea și exercitarea profesiei de avocat în sensul celor care s-au adăugat la inițiativa de constituire a instituției ajutorului judiciar, prin precedentul pe care îl creăm acum, se va deschide o cutie a Pandorei prin care astfel de reglementări vor fi cerute de toate celelalte profesii.

Am pus distinșilor colegi – la prima ședință unde am fost prezent, că la a doua nu m-am dus, ca să le protejez liniștea și armonia – următoarea întrebare: Dacă astăzi facem societate profesională cu răspundere limitată pentru avocați, nu este normal ca mâine să facem societatea profesională cu răspundere limitată pentru medici, poimâine să facem societatea profesională cu răspundere limitată pentru arhitecți și răspoimâine pentru altă profesie reglementată și așa mai departe? Eu vă sesizez că – și cu aceasta îmi închei cuvântul –, în această clipă, pe lângă faptul că este bine să se introducă instituția ajutorului judiciar, a veni cu completări la legea pentru organizarea și exercitarea profesiei de avocat, în sensul creării societății profesionale cu răspundere limitată, pentru că așa este la insolvență, unde este o lipsă de principialitate pe care nu o dezbatem acum, creăm un precedent foarte periculos despre care ne vom da seama în timp, peste câțiva ani. Vă mulțumesc pentru atenție.