Dan Claudiu Tănăsescu

Vă mulțumesc.

Tocmai asta voiam să-i spuneți colegului meu, pentru că dânsul stă greu cu înțelegerea.

Domnule președinte,

Vă mulțumesc că mi-ați dat cuvântul.

Și eu ar trebui, de fapt, să pun o întrebare domnului ministru. Dânsul știe care este cel mai important lucru în existența, în viața unui om? Îi răspund eu: sănătatea, domnule ministru.

Noi avem o populație care a cam luat-o la vale cu sănătatea. Vă spun aceste lucruri pentru că sunt medic și cunosc ce se întâmplă și care este procesul de evoluție a sănătății populației noastre. Știți că avem mortalitate infantilă deosebit de mare, știți că avem mortalitate generală foarte mare, că natalitatea este scăzută, știți că peste 60% din oameni sunt bolnavi cronici? Dar nu se pune numai problema pensionarilor aici, se pune și problema tinerilor, se pune și problema celor cu vârsta de mijloc. Și ei sunt bolnavi. Știți cumva ce se întâmplă, de curiozitate, cu hepatita C? Știți cum se obține interferonul? Știți că nu se dă interferon și că sunt tineri de 20–24–30 de ani care sunt condamnați la moarte dacă nu primesc acest medicament? Stau la cozi și îl primesc după câte un an, un an și jumătate, când ciroza poate deveni activă. Și așa mai departe.

Și dumneavoastră vă opuneți întotdeauna la orice, pentru că nu aveți bani, pentru că nu se poate. Dar realizați-vă programele așa cum trebuie, așa cum le-ați promis în cărțulia aceea galbenă. Noi cum să trăim bine? Un coleg îmi șoptește: „Să trăiți bine și să muriți repede!” Nu știu dacă aceasta este o idee.

Să nu ținem cont de faptul că acești pensionari au muncit zeci de ani de zile și și-au plătit dreptul la viață, dreptul de a avea o sănătate cât de cât asistată? Și atunci, haideți să ne gândim puțin, să găsim niște soluții! Mereu nu sunt bani. Bani mai sunt. Se fac tot felul de vizite, aiurea în tramvai, se cumpără avioane când trebuie și când nu trebuie. Avem tot felul de bani pe care îi împrăștiem în toată lumea ca să facem, chipurile, imaginea României. Ce imagine își face România cu niște oameni bolnavi care stau la marginea gropii și așteaptă să fie îngropați?

Problema este că va trebui să le dăm ajutoare tuturor, pentru că oamenii nu mai au posibilitatea să-și cumpere nici măcar o cruce, pe care, de regulă, și-o cumpără înainte.

Deci ideea este să ne schimbăm puțin optica acum, la sfârșit, și rog foarte mult colegii să se gândească bine, să nu

fie de acord cu părerea Guvernului, ci să fie de acord cu părerea noastră, cu ceea ce vor să facă ei pentru oamenii care i-au votat: și pentru bătrâni, și pentru pensionari, și pentru tineri, și pentru toți.

Domnule președinte, vă mulțumesc. Am vorbit cam mult.

Să trăiți!