## **Domnul Radu Mircea Berceanu** – _ministrul transporturilor și infrastructurii_ **:**
Vă mulțumesc. Domnule președinte al Senatului, Doamnelor și domnilor senatori,
Din păcate, astăzi nu este nici aniversarea domnului senator Miron Mitrea, fost ministru al transporturilor, nu este nici aniversarea domnului deputat Ludovic Orban, fost
ministru al transporturilor, așa că eu nu pot să încep atât de frumos cum a început, săptămâna trecută, colegul meu Funeriu, oferind un buchet de flori unuia dintre cei care mai înainte s-au ocupat de Ministerul Transporturilor. Aș fi făcut-o cu plăcere.
În orice caz, doresc să vă mulțumesc tuturor măcar pentru posibilitatea de a avea o discuție la un nivel înalt, în Parlamentul României, în Senatul României, referitoare la problemele foarte multe și foarte grele cu care se confruntă sectorul transporturilor în România.
Chiar dacă în textul moțiunii, după părerea mea, unele lucruri sunt confuze sau abordate superficial sau chiar incorect, voi face referire atât cât pot la cele mai multe dintre ele, tocmai pentru a încerca împreună să lămurim cum stă România cu acest sector și, mai ales, poate, împreună, în viitor, să găsim soluții pentru ca lucrurile să se îndrepte și să fie mai bine pentru noi toți, pentru că toți suntem utilizatori de transport, fie el rutier, feroviar, naval sau, iată, aeronautic.
În legătură cu transportul rutier, autorii moțiunii fac în mai multe rânduri referire la o strategie elaborată de conducerea PSD la sfârșitul anului 2004, care se referea la anumite promisiuni pe care Domniile Lor le-ar fi făcut în cadrul negocierilor privind aderarea la Uniunea Europeană. Am verificat aceste documente. De altfel, le avem, putem să le consultăm – cei care doresc să le consulte – și această strategie nu se referă la toate modurile de transport. Este referitoare numai la transportul rutier și, de fapt, este o colecție de dorințe, care, dacă vreți, unele dintre ele sunt valabile în continuare, dar la nivel de dorințe. Nimic însă din acea strategie nu arată și cum se pot ele transforma în realități. În cele mai multe locuri, la sursa de finanțare chiar scrie: „neidentificată”. Citez din moțiune: „La finele anului 2010 ar fi trebuit să avem modernizați încă 6.742 de kilometri de drum național și 1.671 de kilometri de drum național în lucru”. La autostrăzi ar fi trebuit să avem în exploatare, în 2010, 890 de kilometri și 907 kilometri de autostradă în lucru.
Dacă aș fi fost în locul celor care au scris textul moțiunii, cred că aș fi formulat altfel, pentru că, din aceste cifre, oricine poate să pună imediat o întrebare foarte simplă: Cum de în patru ani, între anii 2001 și 2004, PSD, care s-a aflat la conducerea țării și, bineînțeles, la conducerea acestui minister, a dat în lucru vreo sută și ceva de kilometri de autostradă și avea în lucru, să zicem, în diverse stadii – începând de la proiectare și până la realizare – alți vreo sută de kilometri de autostradă – deci 25 de kilometri pe an –, dar dorea ca în următorii cinci ani, 2005–2010, să se realizeze de opt ori mai mult? Adică să se realizeze o medie de aproape 200 de kilometri de autostradă pe an în loc de 25 de kilometri – o sută optzeci și ceva de kilometri.
Dacă ne referim la cei 6.742 de kilometri de drum național despre care PSD spune în această strategie sau în acest document că ar fi trebuit modernizați în acești cinci ani, din 2005 în 2010, asta înseamnă că ar fi trebuit să se modernizeze 1.350 de kilometri anual, mult mai mult, de vreo șapte ori mai mult decât a reușit să se modernizeze în perioada în care PSD a fost la guvernare. Deci cred că lucrurile acestea nu trebuie puse doar așa, pentru deliciul spectatorilor, eventual neavizați, ci cred că trebuie să ne aplecăm, poate împreună, mai ales asupra surselor de finanțare, pentru că, probabil, având surse corespunzătoare și avându-le cunoscute pe o perioadă ceva mai mare de timp, pentru ca să se poată pregăti proiectele, chiar că se pot face modernizări, undeva, la cifrele acestea, dar, altfel, rămân dorințe foarte departe de putințe.
În legătură cu Pactul național „Autostrăzile României”, este o chestiune pe care am lansat-o, am pus-o și în Programul de guvernare. S-a menținut și sunt bucuros că PSD are cam aceleași gânduri. În mod evident, un pact național privind autostrăzile României nu va fi posibil decât dacă noi, PDL, împreună cu UDMR și în discuții cu cei de la PSD+PC și oricare altă formațiune politică, vom găsi o soluție comună, astfel încât autostrăzile care nu se pot realiza nici într-un an, nici în doi ani – este vorba de perioade extrem de lungi – să fie considerate o prioritate națională, iar traseele, programele și mai ales finanțările să treacă de la o guvernare la alta, de la un partid la altul, de la dreapta la stânga, având în vedere că până la urmă autostrăzile nu sunt nici de dreapta, nici de stânga – este adevărat că dacă mergi pe un sens ești pe partea stângă, dacă mergi pe celălalt sens, ești pe partea dreaptă.
Nu sunt lămurit, din textul moțiunii, exact ce dorește PSD să realizeze. În unele locuri apare o lege, în altele Pactul național, citez „care va reglementa contractele dintre antreprenori și subantreprenori. Prețul lucrărilor să fie fix sau aproape fix, adică să poată fi modificat cu maximum 10%”.
Îmi pare rău că în text s-au strecurat astfel de chestiuni. Poate că cei care l-au semnat și care, în mod evident, unii dintre ei știau mai bine decât cei care l-au scris despre ce este vorba, Pactul național nu este o lege. De altfel, Guvernatorul Băncii Naționale a României, care, de asemenea, apare în text, a înțeles exact despre ce este vorba, și anume despre o înțelegere națională care a fost realizată și pentru învățământ, în așa fel încât proiectele acestea, care sunt de lungă durată și de mare încărcătură financiară, să fie convenite odată și, măcar într-un deceniu, să nu schimbăm permanent ideile.
Nu cred că pot fi reglementate printr-un astfel de document relații între antreprenori și subantreprenori sau alte aspecte care țin de derularea contractelor. Dacă se dorea reglementarea relațiilor dintre antreprenori și subantreprenori, cred că PSD ar fi putut să prevadă astfel de lucruri în contracte atunci când au avut conducerea ministerului, sau PNL atunci când au avut Domniile Lor conducerea ministerului, pentru că aceasta este o chestiune de trecut în contract. De când sunt eu ministru sau în cealaltă perioadă cât am fost, toate contractele care s-au încheiat, repet, care s-au încheiat, nu cele pe care le am acolo și fiind contracte trebuie să le derulez, toate au prevederi referitoare la subantreprenori. Contractantul este obligat să declare subantreprenorii, noi putem verifica și să nu acceptăm subantreprenori și așa mai departe.
Dacă tot suntem la așa ceva, mă întreb de ce PSD nu a pus o astfel de clauză în contractul cu Bechtel pentru Autostrada Transilvania? Bănuiesc că și-au închipuit că americanii nu vor folosi subantreprenori, că vor veni cu muncitori americani, cu utilaje americane și vor lucra singuri, până la cele mai mici lucrări, fără subantreprenori. Cred că astfel de lucruri nu trebuie tratate așa superficial sau simplist. Pentru că am ajuns la Autostrada Transilvania, un contract despre care eu cred că PSD ar fi trebuit să spună un singur lucru, anume să tacă. Acest contract, în afară de faptul că împotriva sugestiilor venite din destul de multe locuri, a fost dat prin încredințare directă, mai întâi s-a numit, „Contractul de proiectare, construire și finanțare a Autostrăzii Brașov–Cluj–Borș”. Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 120/18.11.2003 pentru aprobarea demarării de către Compania de Autostrăzi a procedurii de negociere cu o singură sursă și așa mai departe era pentru proiectare,
construire și finanțare în 18.11.2003. Foarte interesant este că, peste o lună, în 18.12.2003, contractul se numește „Contract de proiectare și construire a Autostrăzii Brașov–Cluj–Borș”, între timp s-a pierdut finanțarea, ea a rămas să fie de la guvernele viitoare cum or putea, de unde or putea. Aceasta este Hotărârea nr. 13 din 18.12.2003 privind mandatarea Companiei de Autostrăzi să semneze contractul de proiectare și construire a autostrăzii.
Dacă tot ați vrut să discutăm despre această autostradă, unul dintre semnatari, domnul senator Bota, care este semnatar al acestui faimos contract, la nr. 6, ar putea să explice de ce contractul de servicii juridice cu cabinetul individual, repet, Cabinet individual de avocatură Simona Neagu, de pe strada Alexandru Bălășanu nr. 6, un măreț cabinet de avocatură, a fost încheiat în 11 noiembrie 2003, când ordonanța de urgență a Guvernului privind demararea, am subliniat cuvântul demararea, este din 18 noiembrie, adică după 7 zile.
Eventual, tot domnul senator Bota, fiind semnatar al contractului, ar putea să ne explice cum de pe un contract de patru pagini, cu un cabinet individual de avocatură, s-au încasat 5.200.000 de euro. 150.000 de euro pentru etapa de inițiere, ce să inițiezi la un contract care era cu o singură sursă și care conform documentelor a fost negociat timp de 6 zile, în care au mai fost și niște sâmbete și duminici, după varianta în limba engleză propusă de cei de la Bechtel.
Vă las pe dumneavoastră să verificați cam câtă limbă engleză știe domnul senator Bota, care este semnatar al contractului. Bănuiesc că, oricum, contractul, care are 400 de pagini, în limba engleză, îi va fi greu să-l citească în cele 6-7 zile, după care, în etapa de negociere, repet – așa cum avem documentele la minister, nu a fost nicio negociere –, se încasează 500.000 de euro și după care există un onorariu de succes de 0,2% din valoarea contractului care a reprezentat 4,8 milioane de euro – succes înseamnă dacă se încheie contractul. Din moment ce se dăduseră o ordonanță și o hotărâre de guvern să se încheie, bineînțeles că urma să aibă succes, nu succesul contractului, ci succesul încheierii contractului, ceea ce s-a și întâmplat. Nu am plătit această ultimă sumă care era neplătită data trecută când am fost ministru în cele 8 luni, dar sigur că, fiind un contract, până la urmă, suma a fost plătită și cabinetul de avocatură Simona Neagu, bănuiesc că, între timp, nu mai este individual și nici nu mai este pe străduța respectivă, este pe undeva mai bine. Ați dorit să discutăm despre Bechtel, discutăm despre Bechtel. Dacă vor mai fi întrebări, voi fi bucuros să răspund.
Aici ar mai fi multe de spus. De exemplu, de ce s-a început Autostrada Brașov–Borș fix de la mijloc, adică de la Cluj, pentru că atunci candida domnul Rus la primărie și a dorit să transmită clujenilor mesajul, votați-mă că facem autostradă de jur împrejur. Până la urmă nu s-a mai făcut autostradă acolo, dar am rămas cu începerea acestei autostrăzi de la mijloc. Nu știm dacă acum să o luăm spre Oradea, pentru că și acolo s-a început ceva, sau să o luăm înspre Brașov, pentru că, dacă tot s-a vorbit aici de o strategie, în acea strategie nu scrie nimic, ce abordare strategică a fost să începem autostrada de la mijlocul ei și dacă tot am început-o, încotro o luăm, înspre Brașov sau înspre Oradea.
În legătură cu Pactul național privind autostrăzile și programele privind autostrăzile, eu aduc aminte, pentru că suntem în Parlament, că în toamna anului 2006 am venit cu un Proiect de lege pentru amenajarea teritoriului. Legea nr. 363/2006 s-a și aprobat la un moment dat și, cu acea
ocazie, mi-am dat seama că în Parlament, în acest fel, va fi foarte dificil să facem un program coerent privind autostrăzile, și nu numai autostrăzile, și alte lucruri, pentru că toți parlamentarii doresc să aibă pe la ei prin circumscripție autostradă. Am intrat cu un program care avea o anumită coerență, vă rog să luați această lege, ea există în Monitorul Oficial al României, este o hartă plină de autostrăzi peste tot, pentru că pe acea vreme erau circumscripții județene, deputații și senatorii din fiecare județ au dorit să traseze autostradă și pe la ei prin județ, și am plecat cu un plan privind amenajarea teritoriului, care cuprinde mii și mii de kilometri de autostradă, prin toate colțurile patriei. De aceea, la sfârșitul anului 2006, am prezentat în Guvernul Tăriceanu, ceea ce a și fost aprobat, am prezentat și opiniei publice, și nu a fost contestat până acum, un program, nu un pact național, un program privind traseele de autostrăzi care trebuie abordate cu o anumită defalcare posibilă în timp și, foarte important, și cu sumele necesare, pentru ca acele trasee cu acea defalcare – pentru că erau niște hărți pentru fiecare an – să fie posibile. M-am uitat acum, cu ocazia acestei moțiuni, și bineînțeles că suntem în cu totul altă parte decât conform acelui plan, pentru că am fost în cu totul altă parte și în privința finanțărilor.
Eu am spus de mai multe ori în Parlament, de cele mai multe ori la audierile pentru învestirea în funcția de ministru, pentru a fi demis din funcția de ministru, diverse variante prin care am trecut, că pentru a avea o coerență în ceea ce înseamnă realizarea de autostrăzi în România avem nevoie, pentru autostrăzi, de 1,5% din PIB, adică de 1,5 miliarde de euro, 1,6 miliarde de euro, 1,7 miliarde de euro anual, așa cum alte țări mult mai mici, care au deja foarte mulți kilometri de autostradă, alocă. Pot să vă spun că în Republica Cehă se alocă 4,5% din PIB, 4,7% din PIB, 4,8% din PIB pentru Ministerul Transporturilor, și nu au transport naval. Au deja vreo șapte sute și ceva de kilometri de autostradă. În Ungaria se alocă anual în jur de 4% din PIB, de 20 de ani, nu sporadic, într-un an sau altul. Noi totdeauna am alocat sub 2% din PIB Ministerului Transporturilor și Infrastructurii, în totalitate, cu toate modurile de transport. Totuși, Ungaria este o țară de câmpie, nu are nici ea, aproape deloc, transport naval. Cam acestea sunt lucrurile concrete pe care doresc ca dumneavoastră să le știți și, poate împreună, să le găsim și soluții.
Pentru a rămâne în domeniul autostrăzilor constat că în textul moțiunii s-au făcut referiri și la Autostrada Comarnic–Brașov, un alt proiect care, după părerea mea, cred că ar fi trebuit să se facă. În primul rând, și aici a fost o formă mult criticată de Uniunea Europeană la momentul respectiv, de încredințare directă, dar dacă tot trebuie să vorbim, avem documentele, oricând putem discuta cu ele pe masă, proiectul avea 58 de kilometri, dintre care, atenție!, 12 kilometri erau ca un fel de autostradă, adică aveau două benzi pe sens, ceilalți 46 de kilometri aveau o bandă pe sens, urmând ca, după aceea, pe măsura creșterii traficului și așa mai departe să se realizeze și cealaltă bandă, să devină autostradă.
S-a făcut o afirmație aici – nu vreau să mă refer la stil – despre „contractul golănesc Comarnic–Brașov negociat sub coordonarea dumneavoastră”.
A plecat domnul senator Puiu Hașotti?
## **Domnul Frunda György**
Acest discurs nu este încă acoperit de analiza de discurs (acoperire curentă: 2020 →). Vezi metodologia.
Radu Mircea Berceanu · 12 aprilie 2010 · monitorul.ai