Adrian Pãunescu

Din toate partidele veniserã ei acolo, dar toþi gândeau la fel. Oameni deºtepþi, oameni drãguþi, oameni care luptaserã cu cenzura, oameni care îºi puteau aduce aminte cã au existat ºi cã existã încã exponate vii, în vitrina naþionalã, ale luptei cu cenzura ºi ce înseamnã aceastã luptã cu cenzura, ce criminalã este aceastã luptã a cenzurii împotriva presei, luptã în care unul interzice fãrã argumente ºi tu trebuie sã asculþi.

Ei, nu. Au decis cã nu e voie, cã nu e voie, cã nu e voie! Aproape nimic nu e voie! Nu ºtiu ce se poateÉ Vã rog sã nu mã îngânaþi domnule Vadim, cã am impresia cã am ecou ºi mã iluzionez. Aceastã problemã trebuie spusã ºi vã spun cu sinceritate ºi cu durere: nu e moral sã o luãm în fiecare an de la capãt, cuceririle societãþii capitaliste, cum e ea, trebuie pãstrate, pentru cã, între timp, ele sunt plãtite cu vârf ºi îndesat prin pierderile de altã naturã pe care le-a adus societatea capitalistã, pierderi naturale la nivel de mase, în favoarea iniþiativei fiecãruia. Pãi, dacã este vorba de iniþiativa fiecãruia, nu ºtiu dacã nu devine inutilã prezenþa acestui C.N.A. în fruntea bucatelor Audiovizualului. Nu se poate, la nesfârºit, sã o luãm de la capãt.

Constat cã Sisif este nepotul Parlamentului României, nepot de sorã. Refuz sã cred cã mama lui este inutilitatea. Este oare posibil? Deci, vorbim cu ei, vorbim omeneºte, suntem ºi noi cineva, am avut ºi noi, acolo, un vot popular, ne-au delegat partidele noastre sã facem ceea ce facem ºi le spunem: ”Fraþilor, nu este bine, exageraþi!Ò Dânºii: ”Nu, nu, cã aºa e bine!Ò ªi argumentele pe care le aduc nu sunt argumentele raþionale, ci argumente de autoritate: ”Aºa este în Europa!Ò Ei, bine, m-am sãturat de acest fel de argument de autoritate. Eu vreau sã fie ca în Europa în toate, nu numai la impozite, ci ºi la beneficii. Nu numai la restricþii, ci ºi la libertãþi.

Domnul Pãcurariu de la P.D. ºtie dumnealui, întotdeauna, mai bine ce trebuie sã spun eu, deºi, deocamdatã, nu l-am remarcat în vreo mare acþiune naþionalã, dar sã mã îngâne pe mine de câte ori vorbesc ºtie. Este foarte uºor, domnule Pãcurariu, ºi sã ºtiþi cã nu veþi primi dreptul la replicã, pentru cã nu mã refeream la dumneavoastrã, ci la alt pãcurar, pe care îl cunosc eu, de la Bistriþa. E un pãcurar care mã îngânã de la Bistriþa.