Viorica Cherecheș

„Discriminarea transformă persoanele cu dizabilități în persoane cu handicap”

La data de 31 decembrie 2016, în România erau înregistrate 786.546 de persoane cu dizabilități, ceea ce reprezintă un procent de 3,45% din populația țării.

Printre aceștia sunt numeroase persoane cu un handicap fizic sau somatic care ar putea să lucreze și chiar își doresc acest lucru, numai că prejudecățile și lipsa rigurozității în aplicarea legii îi transformă din persoane cu dizabilități în persoane cu handicap. România este membru cu drepturi depline al Uniunii Europene de 10 ani și la noi în țară se aplică legislația europeană de incluziune și protecție a persoanelor cu dizabilități. Din păcate însă, doar declarativ aplicăm această lege, pentru că angajatorii se feresc de această categorie a populației și refuză să o angajeze.

La nivel național nu există date statistice clare și, mai ales, reale ale numărului de persoane cu dizabilități care sunt angajate. În România există o falsă implicare a autorităților în ceea ce privește integrarea persoanelor cu dizabilități și acest lucru se vede chiar de la intrarea într-o societate. Prin lege, doar instituțiile de stat sunt obligate să fie dotate cu rampe pentru accesul persoanelor cu dizabilități motorii, dar dați-mi voie să vă spun că există și persoane cu alt tip de dizabilități, de exemplu auditive sau vizuale. Prin simpla montare a unui covor tactil și a unor plăcuțe le-am ușura acestora viața și accesul în instituțiile publice.

Deși handicapul nu este cauzat de boala în sine, ci de interacțiunea dintre individ și societate, deficiența sau dizabilitatea sunt cele care contează în cea mai mare măsură. Cunoștințele sau experiența candidaților nu mai contează și nu pot influența decât într-un procent nesemnificativ opinia angajatorului.

Autoritățile și instituțiile publice, persoanele juridice, publice sau private care au cel puțin 50 de angajați au obligația de a încadra persoane cu handicap într-un procent de cel puțin 4% din numărul total de salariați.

Legea nr. 448 din 2006, republicată în 2008, se rezumă la două posibilități, în cazul în care angajatorul nu face acest lucru: plata lunară către bugetul de stat a unei sume reprezentând 50% din salariul de bază minim brut pe țară înmulțit cu numărul de locuri de muncă în care nu au angajate persoane cu handicap; cea de-a doua opțiune este achiziționarea de produse sau servicii de la unități protejate autorizate, pe bază de parteneriat, în sumă echivalentă cu suma datorată la bugetul de stat, în condițiile prevăzute

de lege. Prin urmare, legislația în vigoare favorizează angajatorii care refuză încadrarea unor persoane cu dizabilități, prin oferirea de opțiuni.

Țin să vă reamintesc că acestor angajatori li se oferă legal o portiță de scăpare și, astfel, persoanele care au o dizabilitate sunt transformate în persoane cu handicap chiar din cauza „scăpărilor legale”. Cunosc persoane care s-au născut cu o dizabilitate de ordin fizic, dar acest lucru nu le-a împiedicat să învețe mai multe limbi străine și să devină absolvenți ai unei universități. Cu toate acestea, le-a împiedicat să se integreze în societate, să obțină un loc de muncă decent și să se întrețină din punct de vedere material, degrevând astfel statul de importante cheltuieli anuale. Prin atitudinea de care dau dovadă o mare parte dintre angajatorii din România, persoanele cu dizabilități sunt transformate în persoane cu handicap.