Alexe Costache Ivanov

Discuþiile se poartã în sensul dacã un agent al forþei publice, care îl avertizeazã pe cel care se gãseºte într-o încãpere, într-o clãdire cã se aflã în exerciþiul funcþiunii primeºteÉ, iar acest agent acþioneazã fãrã depãºirea atribuþiilor sale, primeºte o ripostã violentã, disproporþionatã din partea celui care se gãseºte în interiorul încãperii. Dupã opinia noastrã, în asemenea ipotezã, cel din interiorul clãdirii nu poate invoca legitima apãrare. Pentru cã a fost avertizat, iar agentul forþei publice nu ºi-a depãºit atribuþiunile, nu ºi-a depãºit mandatul. Pentru cã dacã acesta îºi depãºeºte atribuþiunile, este cert cã cel din interior poate invoca în favoarea sa legitima apãrare. Asta e o chestiune de probã. Din aceastã cauzã, în textul care a fost formulat existã sintagma ”pânã la proba contrarieÒ, deci te gãseºti în legitimã apãrare pânã în momentul în care prin probe se dovedeºte cã nu poþi beneficia de prevederile acestui text.

Deci noi în principiu n-am fi împotriva sintagmei ”fãrã dreptÒ, care a fost introdusã de cãtre Comisia juridicã, însã asta e o chestiune pe care dumneavoastrã o veþi stabili.

Pe de altã parte, textul aºa cum a fost formulat de Ministerul de Justiþie se aliniazã textelor din codurile penale ale statelor membre ale Uniunii Europene ºi, din aceastã cauzã, noi am considerat cã e suficient de inteligibil textul ºi fãrã sintagma ”fãrã dreptÒ, pentru cã printr-o interpretare se poate deduce cã poate beneficia, printr-o interpretare logicã se poate înþelege cã pot beneficia de legitima apãrare acele persoane care nu se opun unor pãtrunderi în incinta încãperilor în care se aflã ale unor persoane care acþioneazã pe baza unui drept legitim, pe baza unei împuterniciri legale.