Cristian Gabriel Seidler

Discutăm despre o modificare a Legii salarizării. A fost adoptată la mijlocul anului 2017. În peste doi ani această lege a fost nu modificată de multe ori, ci ciuruită, efectiv ciuruită. Nici până în momentul de față nu știm care ar fi fost impactul bugetar al acestei legi, pentru că în continuare ea își produce efectele și presupune o creștere cu o pătrime, anul viitor, a tuturor salariilor, o pătrime din diferența a ceea ce au reprezentat salariile la sfârșitul anului 2018 față de valoarea maximă prevăzută în lege.

De atunci, vă spuneam, această lege a fost ciuruită de nenumărate ori, pentru că ea a fost prost concepută de la bun început*. Și am avertizat asupra acestui lucru în comisie și mi s-au dat asigurări că este cea mai bună variantă pe care putea să o aibă România. De atunci o tot modificăm. O tot modificăm, ca să avem următoarea cea mai bună variantă, susținută de exact aceleași persoane care spuneau că varianta inițială era cea mai bună*. Dacă nici asta nu este proastă legiferare și dacă nici asta nu este iresponsabilitate, cu una dintre cele mai mari cheltuieli pe care le are statul român, atunci nu știu ce va fi.