Călin Constantin Anton Popescu-Tăriceanu

Stimați colegi din majoritate și opoziție,

Am avut privilegiul să pot să-i ascult pe toți cei care au intervenit astăzi la microfon și, sincer să vă spun, am un gust amar, pentru că am senzația, ceea ce am spus și mai devreme, că prea puțină disponibilitate există din ambele părți, și de partea majorității, dar și de partea opoziției, de a asculta argumente, de a discuta rațional și logic.

Așadar mă adresez tuturor celor prezenți, stimați colegi din opoziție și din majoritate, spunându-vă că mi-ar fi plăcut să încep prin a vă spune că ne pregătim astăzi în Senat să dezbatem și, eventual, să validăm o reformă profundă și dreaptă a sistemului judiciar românesc.

Din păcate, nici comisia specială comună și nici colegii din Camera Deputaților nu au procedat însă la o modificare substanțială a legilor justiției, așa cum sunt cunoscute ele în limbajul comun.

Lucrând într-un climat pe care îl cunoașteți cu toții, îndeobște ostil, marcat, inclusiv în Parlament, de tonalități agresive și iraționale, colegii noștri din comisia specială au făcut o operă mult mai modestă, dar aș spune totuși nu mai puțin prețioasă și necesară. În termeni juridici, ei s-au comportat mai degrabă ca niște glosatori. Au lămurit în cuvinte clare și precise înțelesul pe care legiuitorul l-a atribuit

inițial, atunci când le-a redactat și adoptat, prevederilor cuprinse în legile nr. 303, 304 și 317 din 2004. Și, în al doilea rând, nu mai puțin important, au pus în acord articolele de lege pe care au lucrat cu numeroasele hotărâri succesive ale Curții Constituționale. Aceasta este realitatea, și nu cea pe care unii, încercând să dezinformeze, au prezentat-o.

Prin urmare nu avem deci a ne pronunța asupra unei piese de legislație complet noi, mai europene, mai respectuoase față de drepturile și libertățile cetățenești decât cea care a precedat-o. Ne-a lipsit, poate, îndrăzneala să facem un pas hotărât înainte.

Paradoxal, unora li s-a părut totuși că schimbările aduse de proiectele legislative pe care le vom lua în dezbatere sunt insuportabil de ample. Cine sunt cei care ne suspectează, ne acuză chiar de o răscolire radicală a cadrului normativ în care funcționează justiția?

Ei bine, în primul rând, șefii marilor parchete și magistrații, care se încolonează, de regulă, în urma lor. Apoi, o parte din opinia publică, ce se manifestă în spațiul virtual sau care ocupă cu repetiție străzile Capitalei și ale altor orașe. În sfârșit, nu în ultimul rând, unele voci, uneori regretabil de stridente și ridicol de necredibile, din băncile partidelor de opoziție. Cum să ne obișnuim totuși cu acest neobișnuit paradox?

Cine aruncă o privire lucidă și obiectivă asupra textelor pe care le vom lua în discuție este imediat izbit de caracterul tehnic, uneori de-a dreptul banal, al modificărilor și al completărilor care sunt introduse. În cele mai multe cazuri, aceste modificări și completări nu fac altceva decât să aducă un plus de claritate prevederilor legale, așa cum au fost formulate în urmă cu 13 ani, să le înrădăcinăm mai bine în litera și spiritul Constituției, să le aliniem dreptului european și să eliminăm orice fel de echivoc, ce ar putea da naștere unor interpretări controversate în practica judiciară.