Tinel Gheorghe

Deci mă așteptam ca o eventuală moțiune de cenzură să se refere exclusiv la acea perioadă și să aibă, eventual, titlul „Cine a tras în noi după 22?”. Bineînțeles că ar fi trebuit apoi să înceapă o adevărată dezbatere parlamentară, cu argumente pro și contra, privind evoluția acelor evenimente.

Din păcate însă, aflarea adevărului despre tragicele evenimente petrecute atunci, în decembrie ’89, se amână până când actuala opoziție va conștientiza faptul că minciuna, tăinuirea, manipularea, obstrucționarea nu pot face

casă bună cu democrația sau, mai bine zis, sunt dușmanii de moarte ai democrației.

Stimați colegi din opoziție,

Vă înșelați dacă considerați că România poate merge înainte pe drumul consolidării democrației până nu lămurește definitiv problematica acelui decembrie însângerat din 1989.

Vă întreb și mă întreb: dacă ar învia acum cei peste o mie de morți din decembrie ’89, ce credeți că ne-ar întreba prima dată, intrând pe ușile acestei aule parlamentare: unu, în ce mod organizăm alegerile locale și parlamentare în toamna anului 2012 sau, doi, dacă am aflat cine i-a împușcat pe ei și ce pedepse au primit criminalii?

Vă răspund eu. Ne-ar pune sigur a doua întrebare și tare mi-e teamă că unii dintre noi am avea mari emoții în a da explicații.

Aș fi vrut, deci, să începeți textul moțiunii cu un omagiu pios adus acelor morți și dispăruți în decembrie 1989. Aș fi vrut, de asemenea, să înțelegeți că în această perioadă, de regulă, nu se pot face moțiuni de cenzură. Ele au menirea de a divide, de a învrăjbi. Or, spiritul lui decembrie 1989 a fost de unitate, de fraternitate.

Ziceți dumneavoastră în textul moțiunii: „Jucați popice cu democrația românească” sau „Nu vă interesează nici cât negru sub unghie destinul acestei țări și soarta românilor, ci doar cum să vă asigurați mai bine propriul destin pentru următorii patru ani”.

Oare așa să fie? Oare așa vor fi percepute, peste un an, de majoritatea românilor, toate măsurile de reformă luate în acești ultimi trei ani de Guvernul Boc: Legea educației naționale, Legea pensiilor, Legea salarizării unitare, Codul muncii, Legea asistenței sociale, codurile civil, penal și cele de procedură civilă și penală, și toate celelalte măsuri, care, iată, acum încep să-și arate roadele?

V-a prezentat domnul prim-ministru rațiunile economice și politice pentru care am luat această măsură de comasare a alegerilor locale cu cele parlamentare.

Oare chiar să nu înțeleagă românii că a fost o perioadă în care ne-a trecut glonțul pe lângă ureche și, fără aceste măsuri dure, dar necesare, nu am fi supraviețuit?

Care politician nu-și dorește să-și treacă în contul lui, la rubrica realizări, o suită întreagă de creșteri salariale, ale pensiilor, ale diferitelor forme și categorii de sprijin social? Din păcate însă, puțini sunt politicienii care își asumă și responsabilitatea unor măsuri dure de reformă, dar absolut necesare pentru buna funcționare a statului în întregul său, iar dumneavoastră, cei din opoziție, nu vă puteți gândi că faceți parte din această ultimă categorie. Dumneavoastră, cei din opoziție, rămâneți niște populiști și excelenți demagogi nu pentru că nu ați realiza și conștientiza faptul că măsurile luate de Guvernul Boc au fost cele corecte, ci pentru că, „genetic” vorbind, vă trageți din cei care au practicat minciuna, populismul și demagogia ca politică de stat.