Ioan Vulpescu

Dispariția recentă a lui Mihail Gorbaciov a fost tratată mai mult ca un fapt divers, fără o dezbatere onestă a rolului său în istoria sfârșitului de secol XX în Europa și în lume. Dincolo de laudele de serviciu, inevitabile în astfel de cazuri, așa cum este și cazul dispariției Majestății Sale regina Elisabeta a II-a a Marii Britanii, rămân niște realități geopolitice pe care nu suntem pregătiți să le gestionăm cum se cuvine. Prima lecție pe care trebuie să o învățăm este aceea că imperiile sunt extrem de complicate și au propria lor dinamică, de care trebuie să ținem cont în politica urmată de actorii geopolitici. Ele nu dispar peste noapte, iar demontarea lor poate dura mai mult decât credem noi.

Prăbușirea URSS a însemnat nașterea unor state democrate, dar, în egală măsură, a însemnat dezvoltarea unor diferențe ideologice, orgolii naționale și neconsolări politice, care, în timp, au complicat scena Europei de Est. Lucru valabil și pentru destrămarea fostei Iugoslavii, care continuă să producă probleme și conflicte la 3 decenii de la destrămare. Iar fostele republici iugoslave aveau o altă perspectivă în relația cu Europa decât fostele republici sovietice.

Apartenența unora dintre țările fostei Iugoslavii la UE și la NATO nu a temperat tensiunile dintre statele fostului bloc, tot așa cum apartenența unora dintre fostele republici sovietice la UE și la NATO a fost necesară, dar nu suficientă pentru a transforma frontul de est într-o regiune lipsită de animozități, așa cum arată războiul din Ucraina sau conflictele înghețate din Georgia, Moldova, Armenia și Azerbaidjan, pentru a nu le aminti decât pe cele mai cunoscute.

Lecția destrămării URSS, ca urmare a deciziilor lui Gorbaciov, este una pe care *Rusia de astăzi