Alexandru Athanasiu

Distinºi colegi,

Cred cã, ani de zile, aceastã problemã a tulburat, mult mai mult decât ar fi cazul, voinþa organismelor legiuitoare româneºti. Eu cred cã aici lucrurile trebuie puse în matca lor exactã ºi în lumina cea mai adevãratã. Avem de-a face, pe de o parte, cu un progres evident în fundamentarea dreptului la libertate, la libertatea de exprimare, la libertatea de miºcare, la dreptul de a dispune de propriul tãu corp, aºa cum ordinea constituþionalã româneascã o prevede, aºa cum reglementãrile internaþionale o prevãd. A spune cã noi, astãzi, eventual, adoptând acest proiect de lege, slugãrnicim necondiþionat o ordine juridicã ce nu ne aparþine este fundamental greºit.

Aºa cum s-a arãtat de la aceastã tribunã, ordinea constituþionalã româneascã este cea, în primã ordine, respectatã ºi, abia astãzi, prin votul nostru putem sã concretizãm un principiu de drept constituþional printr-o reglementare specialã, într-o materie aplicatã.

În al doilea rând, acest progres în exerciþiul drepturilor persoanei individuale explicã, astãzi, de ce foarte multe state Ñ ºi, vai! România rãmâne încã în urmã Ñ au progresat în legislaþia lor punitivã penalã privitor la aceastã infracþiune. Cercetând coduri penale ale foarte multor þãri europene de acum 20, 30, 50 de ani, vom vedea cã aceastã infracþiune era incriminatã ºi, ca atare, sancþionatã. Astãzi, aceste þãri ºi-au modificat Codul penal. De ce au fãcut-o? Pentru cã oamenii nu sunt atât de diferiþi pe cât credem noi cã sunt. Sunt foarte asemãnãtori, pentru cã a progresat viziunea asupra exerciþiului drepturilor persoanei. Astãzi nu mai putem judeca cu unitãþile de mãsurã de acum 100 de ani sau chiar de acum 50. Oamenii vor libertate. Unde este graniþa libertãþii? Unde se opreºte aceastã libertate, pentru ca ea sã nu devinã dãunãtoare? La apãrarea libertãþii celuilalt, deci la neproducerea de daune. Aceasta este filozofia primã ºi fundamentalã a acestui proiect, ºi anume, ca acest drept la libertatea vieþii sexuale nu trebuie sã dãuneze unei alte persoane. Aici trebuie sã tragem noi linia corectã, lucidã ºi raþionalã, în modul de incriminare sau de dezincriminare a acestei fapte.

Al doilea argument: argumentul ordinii juridice. Nu mai reiterez, s-a spus, cu multã dezvoltare juridicã inteligentã, de ce Constituþia ne obligã. Dar vreau sã mai spun un lucru pentru care, o datã ºi o datã, corpul legiuitor românesc trebuie sã fie foarte ferm: noi avem niºte angajamente internaþionale, facem parte din niºte organisme internaþionale, care au niºte reguli de funcþionare. Noi nu mai putem sta în intersecþia indeciziilor. Vrem sã fim cu capul în Uniunea Europeanã, dar cu picioarele sã alergãm pe alte meridiane. Acest lucru nu este posibil. Dacã dorim sã facem parte dintr-o lume a cãrei ordine juridicã este una ºi aceeaºi pentru toþi membrii acelei organizaþii, trebuie sã îi respectãm regulile. ªi nu o facem printr-un abandon necondiþionat, printr-o lipsire de demnitate, ci într-un parteneriat de participare la un organism. Noi trebuie sã înþelegem cã nu acceptarea unor reguli înseamnã un abandon, ci înseamnã înþelegerea unei reguli de parteneriat.