Robert Marius Cazanciuc

Distinși invitați,

## Doamnelor și domnilor,

Am deosebita plăcere și onoare să prezidez această ședință solemnă, în cadrul căreia marcăm 30 de ani de existență postdecembristă a Senatului României, alături de foști și actuali membri ai Camerei superioare a Parlamentului*. Dați-mi voie să mă adresez distinsei audiențe.

Este un privilegiu și o deosebită onoare să deschid această ședință solemnă, consacrată marcării a 30 de ani de existență postdecembristă a Senatului României, și să mă adresez dumneavoastră, președinți ai Senatului, președinți de comisii, foști și actuali senatori.

Cele trei decenii pe care le sărbătorim astăzi au trecut, parcă, într-o clipă – sunt convins că spuneți mulți dintre dumneavoastră acest lucru.

Acum trei decenii, Senatul își relua activitatea după întreruperea cauzată de comunism. Tânăra democrație românească a trebuit să-și construiască și să-și consolideze instituțiile.

Nu a fost ușor, dar în cazul Senatului nici foarte greu, pentru că aveam în spate un trecut fabulos la care ne-am putut raporta. De la Corpul Ponderator, instituit de Alexandru Ioan Cuza ca factor de echilibru între puterile statului, Senatul avea să devină un reper de bază al statalității românești odată cu actul fundamental din 1866, consolidat apoi în urma schimbărilor constituționale din perioada interbelică. După Revoluția din 1989, noi – și cei de aici – am avut șansa să continuăm această istorie. E clipa celor 30 de ani pe care îi sărbătorim astăzi.

## Stimați invitați,

Trăim vremuri în care, de multe ori, speranțele oamenilor sunt înlocuite de teamă și neîncredere. Avem de multe ori sentimentul că trebuie să ne ponderăm visele și năzuințele. Cred că acest lucru nu trebuie să se întâmple. La 30 de ani de la Revoluția română, nu trebuie să abandonăm nimic din libertatea pe care românii au câștigat-o în urmă cu 30 de ani. Avem libertatea inclusiv de a da contur speranței în ziua de astăzi.