Nicolae Georgescu

„Diversitatea culturală – provocare și resursă în secolul XXI” În ultima perioadă, societatea tinde tot mai mult să depășească granițele impuse de frontiere, se mondializează. La aceasta se adaugă fenomenul imigrației, ce impune creșterea demografică în unele zone ale lumii, precum și fenomenul de polarizare a sărăciei/bogăției. Globalizarea nu poate avea loc în afara unei structuri culturale performante, care să aibă capacitatea de adaptare, permițând transferul cultural, schimbul valorilor materiale și spirituale. Doar o asemenea societate poate evolua rapid, în scopul valorificării modelului cultural, în forme ale unei permanente schimbări.

Prin adoptarea, în anul 2001, a Declarației UNESCO privind diversitatea culturală, aceasta capătă o dimensiune simbolică importantă și o însemnătate remarcabilă. Considerată, anterior acestui moment, o frână pusă în calea dezvoltării, un obstacol în calea modernității, progresului ori a democrației, diversitatea culturală a devenit în acel moment resursă și sursă a dezvoltării, a democrației, a științei și păcii.

Conceptul de diversitate culturală admite existența unei varietăți de culturi diferite care nu sunt izolate, ci interacționează și se intersectează în permanență. În acest sens, în 2005, la art. 4 pct. 1 din Convenția UNESCO privind protecția și promovarea diversității de expresie culturală se prevede că diversitatea culturală se referă la multiplele moduri în care se exprimă culturile grupurilor și ale societăților.

Ca urmare a percepțiilor exprimate la nivel internațional, diversitatea culturală a devenit la nivelul Uniunii Europene atât un subiect politic, cât și unul juridic și de politică externă, fiind legată de identitatea culturală și de conceptul de demnitate umană. Prin deviza promovată de Uniunea Europeană – „Unitate în diversitate” se evidențiază tocmai faptul că diversitatea nu reprezintă o piedică în calea cooperării și unității statelor, ci, dimpotrivă, un element important, ce duce la unitate, progres, desăvârșire, este o sursă de bogăție și creație, poate chiar un atu pentru Europa. Dimensiunile comune și cunoașterea reciprocă a culturilor din Europa, într-o societate bazată pe libertate, democrație, solidaritate și respect pentru diversitate, sunt componente esențiale pentru integrarea europeană.

Armonizarea diferitelor sisteme de cultură în cadrul Uniunii Europene conferă fenomenului în sine o perspectivă pe termen lung. Acest proces implică cunoașterea și respectarea culturilor și conștientizarea fenomenului de interdependență globală, bazate pe elementele și specificitățile pluralităților culturale, excluzând impunerea unui model unic. Specialiștii din domeniu recunosc importanța respectului față de valorile altor culturi, în spiritul cultivării valorilor universale, precum și necesitatea acordării unui rol mai mare schimburilor internaționale, pentru ca persoanele să se poată deplasa în spațiul european.