Leonida Lari-Iorga

Doamn„ pre∫edint„, Stima˛i colegi,

A Ónceput, ca de obicei, Ón fiece an, Luna Basarabiei Ón Rom‚nia, cu slujbe Ón biserici, cu manifest„ri la casele de cultur„, cu peregrin„ri pe locurile reunirii ˛„rii din 1918.

E bine c„ Ón Óntreaga ˛ar„-mam„ se d„ aten˛ia cuvenit„ marilor patrio˛i reunificatori, dar era ∫i mai bine dac„ ˛ara-mam„ ar fi fost pe faz„ Ón anii de foc — ’88, ’91 —, anii marii mi∫c„ri de eliberare na˛ional„ din Basarabia, c‚nd s-au pierdut dou„ ∫anse de reÓntregire.

Am spus ∫i o mai repet: de-ar lupta rom‚nii basarabeni Ónc„ 100 de ani, tot una, nu ar fi Ón stare s„ Ónving„ mastodontul din est, cu Armata a 14-a Ón coast„, f„r„ ajutorul rom‚nilor din ˛ara-mam„.

Iat„ de ce am venit aici: pentru a sensibiliza opinia public„. ™i ce-am g„sit? O clas„ politic„ amorf„, pornit„ pe Ónavu˛ire, din care un mic segment se dovede∫te a o constitui patrio˛ii.

Trebuie neap„rat s„ v„ prezint c‚teva cr‚mpeie din istoricul luptei pentru eliberare ∫i reÓntregire, lupt„ la care au participat genera˛ii, Óncep‚nd cu ’40 p‚n„ acum; genera˛ii Óntregi, dintre care unele trimise Ón gulagul siberian, sem„n‚nd drumul cu oase p‚n„ Ón Siberia, altele Ón pu∫c„rii. Iar genera˛ia mea, a rom‚nilor din anii ’48-’49, a vrut o altfel de via˛„, a vrut a se bucura de o via˛„ normal„ Ón Basarabia, dar nu a fost cu putin˛„. De ce? Pentru c„ au fost lideri ∫i solda˛i Ón conducerea mi∫c„rii de liberare na˛ional„. ™i s-a Ónt‚mplat s„ apuce c„i str„ine!

Eu personal, Ón ˛ar„, primesc ni∫te modalit„˛i de a fi r„spl„tit„ pentru sacrificiile aduse ∫i serviciile aduse ˛„rii rom‚ne∫ti Ónc‚t pur ∫i simplu este jenant pentru to˛i colegii mei de lupt„ ∫i de breasl„ din Basarabia natal„.

Se ∫tie — mai cu seam„ de c„tre istoricii de pe ambele maluri ale Prutului — c„ p‚n„ Ón anii ’88-’89 rom‚nii basarabeni au Óndurat suferin˛a de a nu vorbi Ón limba matern„, de a nu cunoa∫te istoria neamului rom‚nesc, de a nu g‚ndi, pur ∫i simplu, ca ni∫te fiin˛e libere.

Genera˛iile colonizate decenii la r‚nd Óns„ au avut parte nu numai de moarte moral„, ci de moarte fizic„; Ón sf‚rtecata Basarabie veneau de pe aiurea, chiar ∫i din Afganistan, zeci, sute, mii de sicrie de plumb; plumb, plumb, plumb — à la Bacovia. Sicrie de plumb sigilate, Ón care nu se ∫tia ce se con˛inea din fiin˛ele copiilor no∫tri. ™i, atunci, un duh mai puternic dec‚t al oamenilor se izbi de sufletele noastre, ne cuprinse Óntr-at‚t, Ónc‚t chiar pe 8 martie 1988, noi, femeile de la Liga Cre∫tinDemocrat„ a Femeilor din Moldova, am organizat primul miting neautorizat de autorit„˛i, cu cerin˛e clare: copiii no∫tri s„-∫i satisfac„ serviciul militar acas„; copiii no∫tri nu sunt carne de tun pentru al˛ii.

Din c‚te-mi amintesc, acea imens„ coloan„ de femei, sute de mii de femei din toat„ Basarabia, se Óntindea de la gar„ p‚n„ la Comitetul Central al Partidului Comunist al Moldovei. ™i atunci au c„zut multe capete de conduc„tori, v‚ndu˛i intereselor str„ine.