Diana Iovanovici-Șoșoacă

Vă mulțumesc frumos.

În primul rând, bine ne-am regăsit și în această sesiune și vă urez un an bun, mult mai bun!

În al doilea rând, cu tot respectul, doamna președintă, după un discurs atât de emoționant, nu cred că mai era cazul să mai vorbim și noi*, mai ales că declarațiile n-au avut nicio legătură cu această ședință festivă. Nu suntem nici la ora de limba română, să facem observații pe text, nu suntem nici la ora de politică, nici la ora de declarații politice, mai ales că toți faceți parte din Biroul permanent și aveați tot timpul să modificați declarația cum o considerați dumneavoastră.

Cu tot respectul, am stat și am ascultat cumplita poveste a vieții dumneavoastră. Ce m-a frapat și m-a emoționat profund este faptul că nu am simțit ură. Ați fost capabil de iertare, cel puțin asta am sesizat eu. Un om care poate vorbi atât de cald și atât de frumos despre fapte oribile nu poate decât să fie împăcat cu el însuși și, în credința sa în Dumnezeu, să ierte. Și vă mulțumesc pentru lecția pe care ne-ați dat-o tuturor, pentru că după dumneavoastră discursurile au fost pline de ură și extremism*.

Cea mai importantă mi s-a părut încheierea: „Prețuiți libertatea!” Este cel mai de preț lucru pe care trebuie să-l avem noi în vedere, mai ales Legislativul României.