Ana Florea

## **Doamna Ana Florea:**

Domnule preºedinte, Doamnelor ºi domnilor deputaþi,

Învãþãmântul dintr-o þarã este investiþia cea mai importantã pe termen lung: investiþia în tineret. Aceastã instituþie presupune resurse umane, materiale ºi financiare consistente. Rezultatele se obþin relativ târziu ºi sunt greu cuantificabile.

În România mereu s-a vorbit ºi se vorbeºte cã învãþãmântul este o prioritate, dar aplicarea în practicã a acestor afirmaþii a fost ºi este deficitarã. Mã refer în special la învãþãmântul din comunitãþile cehe din judeþul Caraº-Severin, deºi aceastã problemã nu este specificã acestei minoritãþi, fiind comunã toturor ºcolilor din mediul rural românesc.

În ultimii ani, absolvenþii claselor a VIII-a din aceste ºcoli cu predare în limba românã ºi având limba cehã ca limbã maternã nu ºi-au luat examenul de capacitate în prima sesiune. Aceºti copii n-au mai avut ºansa de a urma un liceu, mulþi dintre ei renunþând la ºcoalã.

Problema este complexã. Satele cehe sunt relativ izolate, la 15-20 de kilometri de o ºosea naþionalã, iarna putând rãmâne pentru anumite perioade de timp complet izolate. Existã dotare materialã, ºcoli, manuale. Existã cadre didactice, dar aceºtia în cea mai mare parte sunt suplinitori ºi predau mai multe materii.

La începutul acestui an ºcolar, în unele sate, la ºcoalã s-au prezentat doar elevii ºi pãrinþii, cãci profesorii suplinitori nu erau încã stabiliþi. Un început de an ºcolar descurajant atât pentru elevi cât ºi pentru pãrinþi. În acest context, este greu sã-i convingi pe copii de importanþa educaþiei ºi pe pãrinþi sã-i capacitezi sã facã eforturi financiare, când cei care sunt responsabili cu acest lucru îl trateazã cu superficialiate. Pierdem generaþii, pierdem încrederea în educaþie. Aceºti tineri sunt tinerii noºtri, mulþi dintre ei maculeazã imaginea României peste hotare. Ei emigreazã ºi, prin nivelul lor de pregãtire, noi toþi primim o notã proastã la învãþãmânt ºi educaþie.

Din pãcate, rar ni se contorizeazã ºi valorile ºi tinerii de excepþie. ªtiu cã Guvernul ºi Ministerul Educaþiei ºi Cercetãrii depun eforturi considerabile pentru rezolvarea problemelor din învãþãmântul rural. Mã întreb ce vom face cu aceste generaþii de tineri ai tranziþiei care în viitor vor costa societatea româneascã foarte mult. Ei vor fi cei care nu-ºi vor gãsi loc de muncã ºi mereu vor apela la ajutor din partea societãþii.

Sunt proiecte care se referã la învãþãmântul rural, în unele zone, uºor de aplicat. Dar ce vom face cu comunitãþile izolate unde distanþa, dar mai ales accesibilitatea în perioada iernii este o problemã. Va fi ca o glumã. O datã nu va fi combustibil, altã datã se stricã microbuzul, se îmbolnãveºte ºoferul sau se înzãpezeºte drumul. Dacã problemele învãþãmântului rural sunt complexe ºi particulare, soluþiile ar trebui sã fie particularizate.

În comunitãþile izolate ar fi mult mai eficiente pãstrarea ºcolilor existente ºi atragerea profesorilor calificaþi în aceste zone. Existenþa unui intelectual în comunitate este beneficã nu doar pentru educaþia copiilor, dar ºi a întregii comunitãþi. Cadrele didactice trebuie motivate pentru a se stabili în aceste comunitãþi, oferindu-le un salariu de douã-trei ori mai mare ºi alte facilitãþi la nivel local, de exemplu, locuinþã. În acest fel se rezolvã ºi problema multor absolvenþi care nu-ºi gãsesc un loc de muncã corespunzãtor pregãtirii lor ºi problema educaþiei în comunitãþile izolate.