Ana-Loredana Predescu

## **Doamna Ana-Loredana Predescu:**

Vă mulțumesc, domnule președinte. Stimați colegi*,

Astăzi, în calitate de parlamentar de Brașov, aduc în atenția dumneavoastră o filă de istorie brașoveană și națională totodată, un moment ce avea să surprindă în sufletele tuturor românilor speranța de libertate.

An de an, în decembrie, românii care n-au uitat cui datorează libertatea plătită cu sânge îi celebrează pe eroii Revoluției din 1989, însă semințele acelui eveniment care a

schimbat cursul istoriei țării au început să germineze mai devreme, la Brașov.

În urmă cu 34 de ani, pe 15 noiembrie 1987, într-o zi la fel de mohorâtă ca cea de astăzi, a avut loc prima revoltă muncitorească anticomunistă, pe fondul unei nemulțumiri generale față de regimul draconic pe care soții Ceaușescu îl impuseseră în întreaga țară.

Într-o zi de duminică, când orașul se pregătea de vot pentru deputații Marii Adunări Naționale, la Uzina de Autocamioane „Steagul Roșu” muncitorii au ales să înceteze lucrul, în semn de nemulțumire pentru că nu le fuseseră plătite salariile deloc sau integral. Erau vremuri tulburi, iar măsurile draconice impuse de regimul comunist implicau reducerea consumului energetic și alimentar, precum și scăderea veniturilor muncitorilor. Toată România îndura condiții vitrege de trai, dar Brașovul, oraș mândru și cu tradiție, unul dintre cele mai dezvoltate centre industriale urbane, cu mai mult de 61% din forța de muncă angajată în industrie, s-a ridicat într-o revoltă spontană. Când au încercat să obțină răspunsuri de la conducerea întreprinderii, muncitorii de la Uzina „Steagul Roșu” au fost tratați cu dispreț. Protestul a devenit unul politic, în care s-au strigat pentru prima dată liber sloganuri.

Revolta muncitorilor din Brașov, numită și „Revolta Șubelor”, după îmbrăcămintea muncitorilor care au ieșit pe stradă să-și strige nemulțumirile, s-a încheiat prin condamnarea și deportarea grupului de 61 de vinovați, după 17 zile de anchetă dură.