Anca Dana Dragu

## **Doamna Anca Dana Dragu:**

Invit la tribună pe Excelența Sa domnul David Saranga, ambasadorul Statului Israel în România.

## **Domnul David Saranga** – _ambasadorul Statului Israel în România_ _**:**_

Doamnă președintă a Senatului Anca Dragu,

Domnule președinte al Camerei Deputaților Ludovic Orban,

Domnule prim-ministru Florin Cîțu,

Stimați senatori și deputați, Excelențele Voastre, Distinși invitați,

Suntem astăzi aici pentru a ne aminti de cei peste 13.000 de evrei care au fost uciși în timpul Pogromului de la Iași. Povestea lor a fost dusă mai departe de supraviețuitorii acestor orori, care zi de zi rămân tot mai puțini.

În doar câteva zile, un oraș marcat de spiritul toleranței, în care au coexistat oameni de diferite credințe și etnii, a devenit locul în care evreii au cunoscut tot ce e mai rău pe lume: tortură, umilință, dispreț și indiferență. Un masacru la care au participat soldați, polițiști și civili români. În mijlocul nopții, mii de evrei au fost scoși din casă și torturați. Lor li s-au luat libertatea, demnitatea, familiile și chiar viața. Cei care au supraviețuit gloanțelor au fost duși la gară și urcați în trenurile morții.

Printre ei s-a aflat și dragul meu prieten Iancu Zuckerman, care s-a stins din viață anul acesta. Într-un vagon pentru vite, închis ermetic, au fost înghesuiți el și alți 137 de evrei. Au fost lăsați fără apă, fără aer. După cum și Iancu își amintea, micile obloane ale vagonului au fost astupate cu scânduri, situația devenise infernală și halucinantă. De sete, mulți au început să-și bea propria urină, unii au înnebunit, aruncându-se de la un capăt la altul al vagonului, în disperare și delir, după un strop de apă sau o gură de aer. Din acel vagon doar opt evrei, printre care și Iancu, au mai ajuns în viață la Podu Iloaiei. Ceilalți au murit în chinuri, sufocați sau de sete.

Cu o dorință de viață incredibilă, Iancu Zuckerman a ales să se ridice peste tot acest rău. Mereu un om cald, el și-a transformat propria experiență într-o lecție pentru generațiile viitoare. Mesajul său a fost lipsit de ură, iar, prin vocea sa blândă, sute de tineri i-au ascultat povestea și au aflat despre ororile Holocaustului din România. A fost o onoare pentru mine să-l cunosc și am dorit să-i aduc acest omagiu, pentru ca memoria lui să nu fie uitată.