Anca Daniela Boagiu

## **Doamna Anca Daniela Boagiu:**

Da. Farmecul domnului Hașotti este, indiscutabil, irelevant pentru acest subiect, dar îi mulțumesc că a invocat sănătatea. Sănătatea cred că trebuie să constea și în sănătatea dezbaterii parlamentare. Și, dacă vrem în mod real să înțelegem ce facem, ar trebui să discutăm nu cu două unități de măsură.

Prima unitate de măsură sau primul element – apreciez poziția doamnei senator – este legat, până la urmă, de interesul pe care tu, ca stat, îl ai. Discutând despre subsidiaritate și proporționalitate, dacă vreți, eu vă citesc textul din regulament, aprobat de plenul Senatului, unde atribuțiile de a se pronunța pe subsidiaritate și proporționalitate revin Comisiei pentru afaceri europene. Nu este vina comisiei, deși am scris la Biroul permanent că distribuirea documentului s-a făcut altfel.

Doar pentru cei care vor să vadă unde e, discutăm despre art. 5 din capitolul II din Regulamentul de organizare și funcționare al Comisiei pentru afaceri europene.

Tot discutând despre sănătate până la urmă – și aici nu vă vorbește președintele Comisiei pentru afaceri europene, ci vă vorbește un senator, spun eu, responsabil al Senatului României, cum sunt foarte mulți senatori în această sală –, sumele care vin în bugetul statului român, ca urmare a activităților desfășurate prin producerea, prelucrarea, vânzarea tutunului – suma cuantificată până în acest moment și transmisă oficial de Ministerul Finanțelor Publice, deci, domnule președinte, vedeți că opoziția ajută și ea, la rândul său, puterea – sunt, aș spune, importante. Depinde cum le privești și unde vrei să ajungi. Dacă 3 miliarde anual sunt taxe și impozite, 2 miliarde sunt încasări din accize, sunt 3.000 de locuri de muncă create direct de către această industrie, cred că nu este un lucru de lepădat, dar putem să-l lepădăm, pentru că e foarte clar pentru toată lumea că avem suficient de mulți bani la bugetul de stat în așa fel încât să acoperim cheltuielile pe care le avem antamate pentru anul 2013, chiar subdimensionate față de nevoile pe care le avem.

Cel de al doilea este aspectul politicianist.

Păi, dragi colegi, nimeni... nimeni într-o țară democratică nu stă cu sabia în mână, cu toporul și cuțitul sau stiletul. Întotdeauna, într-o țară europeană, lucrezi cu instrumentele pe care le ai: tratate, directive, regulamente și așa mai departe. Parlamentarii, adică noi, senatorii, avem acest instrument legislativ – da? – pe care avem dreptul să-l folosim și îl putem folosi, dacă avem o opinie atunci când Uniunea Europeană, prin instituțiile ei, ne face o propunere.

Păi, azi dimineață, auzeam că „stăm capră” în fața Uniunii Europene... _(Rumoare, discuții.),_ și că ne bubuie pe Schengen, și ne leagă de MCV, și nu știu ce nu facem, iar

acum aud un coleg care se supără că trebuie să avem o poziție care să spună: „Domnule, nu sunt de acord cu ce-mi propui tu, Uniune Europeană.”