Angela Mihaela Bãlan

## **Doamna Angela Mihaela Bãlan:**

## Vã mulþumesc.

Ieri forþele militare ale Statelor Unite ale Americii, împreunã cu acelea ale unora dintre aliaþii lor, au întreprins o durã acþiune punitivã ºi justiþiarã contra acelora care sunt bãnuiþi cã s-ar afla la originea criminalului atac din 11 septembrie.

Fãrã îndoialã, datã fiind diferenþa evidentã a forþelor aflate în conflict, biruinþa va fi de partea occidentalilor. Osama ben Laden ºi complicii sãi vor primi ceea ce meritã, iar opinia publicã din þãrile democrate va saluta acest act de justiþie.

Dar ce va urma dupã ce aceºti teroriºti vor ieºi de pe scenã?!

Ne vom putea întoarce la aceeaºi stare de liniºte de dinainte de 11 septembrie 2001? Fireºte cã nu!

Deja unii analiºti politici s-au grãbit sã vorbeascã despre un aºa-numit ”al Treilea Rãzboi MondialÒ, un rãzboi purtat contra unui inamic nevãzut ºi faþã de care se impune o rãsgândire, o regândire a întregii strategii, a principalei forþe militare pe care a cunoscut-o vreodatã istoria, Alianþa Nord-Atlanticã, forþã din care mai devreme sau mai târziu vom face ºi noi parte.

Din pãcate, ca de multe ori în istoria noastrã, România se aflã într-o situaþie în care conjunctura internaþionalã este determinantã pentru evoluþia ei ca stat ºi ca societate în general.

Considerând Alianþa Nord-Atlanticã mediul cel mai firesc în care poate evolua, România întreprinde de peste

un deceniu eforturi, câteodatã disperate, pentru a trece membru ºi a ajunge membru al N.A.T.O.

Rezultatele le cunoaºteþi ºi nu este momentul pentru a le comenta.

Voi aminti doar cã dupã un deceniu de la cãderea regimului comunist aºa-numitele avantaje derivate din poziþia geopoliticã a României au dispãrut aproape cu totul astfel încât acum, la început de mileniu, ne aflãm în situaþia, deloc rozã, în care singurul prieten din apropiere pare sã fi redevenit Marea Neagrã.

ªi, totuºi, existã ceva care ne poate face sã sperãm în revenirea României cu fruntea sus în marea familie a statelor europene cãreia i-a aparþinut, de altfel, demult cu sufletul, dar nu ºi cu acte în regulã.

Un prim pas important a fost tocmai fãcut de autoritãþile de la Bucureºti prin adeziunea fermã la acþiunea întreprinsã ieri împotriva cuiburilor teroriste din Afganistan de cãtre americani ºi britanici.

Mai mult ca sigur cã Guvernul român va continua pe aceeaºi linie ºi dupã cum ne asigura ministrul apãrãrii naþionale, România va participa ºi din punct de vedere militar la restabilirea unui climat de pace ºi de încredere în arena internaþionalã. Nu avem decât cuvinte de laudã pentru acesta, dar trebuie sã avertizãm cã nu trebuie confundat rãzboiul cu pacea ce urmeazã acestui rãzboi, nu trebuie sã uitãm cã experienþa noastrã istoricã este din acest punct de vedere destul de neplãcutã.

Am învins în câteva rãzboaie în ultimii 150 de ani, biruinþe care au fost scump plãtite, poate prea scump plãtite cu sânge românesc, dar singura pace pe care am reuºit sã o câºtigãm este aceea din 1913, care venea dupã un rãzboi în care armatele române au consumat mai puþinã muniþie decât manevrele anuale.