Cristiana Irina Anghel

## **Doamna Cristiana Irina Anghel:**

Îi întreb pe cei de la Guvern: știu ce înseamnă dumnealor să te saturi numai în vis? Știu ce înseamnă să închizi ochii, să încerci să adormi și să nu poți de foame? Vă spun eu, care am lucrat și am avut în clasă și copii de genul acesta.

Știți ce înseamnă să ai copil care merge la minus 20 de grade în cizme de cauciuc, dar nu din acestea de fițe, cu picioarele goale, pentru că n-au părinții bani să cumpere nici măcar șosete?

Știți ce înseamnă să fiți într-o clasă de elevi și să nu poți să-ți permiți, tu, cadru didactic, să mănânci un pachet, pentru că respectivii copii poftesc la tine?

Știți ce înseamnă și ce simte un cadru didactic când îl întreabă pe un copil „Ce ai mâncat la prânz?” și-i răspunde „ciorbă de roșii”? Nu... „Ciorbă.” „Ce ai mâncat de dimineață?” „Ciorbă.” „Ce-ai mâncat aseară?” „Ciorbă.” Și, în nebunia lui, cel de la clasă – eu fiind – crede că o fi ciorbă de aia în care îți bagi toată găina și ai terminat povestea și nu mai ai nevoie de felul doi. Și-l întreabă pe copil: „Ce fel de ciorbă?” „Ciorbă de roșii.”

Știți că sunt copii care trăiesc cu ciorbă de roșii și cu pâine, dimineață, la prânz și seara?

N-aveți bani pentru lucrurile astea, dar pentru „furăciuni” întotdeauna sunt bani. Pentru palate sunt bani, pentru mașini de sute de milioane sunt bani. Pentru avioane, pentru heliporturi, pentru de toate sunt bani.

Când e vorba de amărâții acestei țări, nu sunt bani. De

ce?

E tânăra generație. Vorbim de pachete pentru copiii noștri. Ne văităm că nu se fac copii în țara aceasta. Logic că nu se fac, că n-au cu ce să-i crească!

Ce mare lucru e! Nu puteți să rupeți din altă parte? 280 de milioane în șapte ani de zile date pentru serviciile secrete de ascultare... la STS. Nu puteați să luați 2-3 milioane de acolo să le dați la amărâții de copii?