Cristiana Irina Anghel

## **Doamna Cristiana Irina Anghel:**

Mulțumesc, domnule președinte. Doamnelor și domnilor, Stimați colegi,

Declarația mea politică poartă titlul „Monitorul Oficial al României – stat în stat?!”.

Monitorul Oficial al României s-a pus stăpân pe legislația României, și-a înregistrat produsul la OSIM și face plângeri pentru încălcarea drepturilor de autor împotriva celor care publică pe site-uri monitoare oficiale, deși articolele 1 și 19 din Legea nr. 202/1998 prevăd că „Monitorul Oficial al României este publicația oficială a statului român, în care se publică actele prevăzute de Constituție, de prezenta lege și de alte acte normative”, deși art. 1 alin. (5) din Constituție prevede că, „în România, respectarea Constituției, a supremației sale și a legilor este obligatorie”, iar art. 78 că „legea se publică în Monitorul Oficial al României și intră în vigoare la trei zile de la data publicării sau la o dată ulterioară prevăzută în textul ei”, rezultând că aducerea la cunoștința cetățenilor a legilor și a celorlalte acte normative reprezintă o obligație a statului, în sensul respectării obligației, astfel cum a fost asumată prin aderarea la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, ca legea să fie accesibilă și previzibilă.

Deși cetățenii români sunt obligați prin lege să cunoască legile care se emit și sunt pedepsiți dacă le încalcă, legislația României, a cărei publicare este asigurată de Regia Autonomă „Monitorul Oficial”, a devenit obiect de protecție a drepturilor de autor. Cum anume? Prin înregistrarea drepturilor asupra produsului „publicația Monitorul Oficial” la Oficiul de Stat pentru Invenții și Mărci, pentru care s-a eliberat certificatul de înregistrare a mărcii nr. 552220/2003.

În fapt, în practică, Monitorul Oficial al României asigură gratuit publicarea legilor pe ultimele 10 zile, după care oricine dorește să acceseze un monitor oficial cu vreun act normativ anume trebuie să plătească pentru a-l obține. Cei care lucrează cu legile sunt nevoiți să se aboneze la Monitorul Oficial, numai că acest produs, chiar dacă Monitorul Oficial este regie autonomă, este asigurat de instituțiile statului prin procesul legislativ, care obligă Parlamentul, Guvernul și orice instituție cu drept de a emite un act normativ să trimită actul la Monitorul Oficial spre publicare, aceasta fiind condiția stabilită prin Constituție ca un asemenea act oficial să intre în vigoare.

Pe orice logică a bunului-simț, dată fiind existența Monitorului Oficial ca instrument unic de publicare și atestare a autenticității unei legi și a momentului intrării ei în vigoare, raportat la Constituție, raportat la obligația cetățenilor de a respecta legile emise de reprezentanții statului, rezultă că accesul la Monitorul Oficial nu poate fi protejat în baza Legii privind protecția drepturilor de autor și nici măcar să se pretindă bani pentru accesul la aceste legi.

Aceasta înseamnă că cine nu are bani nu poate cunoaște legea, deși este obligat să o știe și, în același timp, poate fi tras la răspundere pentru încălcarea ei, după cum nu Monitorul Oficial este cel care creează legile, ci doar le publică. Chiar dacă Legea nr. 202/1998 privind organizarea regiei dispune, la art. 3, că imaginea și formatul, consacrate, ale publicației „Monitorul Oficial al României” sunt protejate de lege, această prevedere apare în contradicție flagrantă cu Constituția și dreptul cetățenilor de a avea acces neîngrădit la legislația țării.