Cristiana Irina Anghel

## **Doamna Cristiana Irina Anghel:**

Păi, vreau și eu, că eu atâta iau într-un mandat. Asta este! Chestiunea este că aș vrea să mă lăsați să mă extind puțin, ca să puteți să înțelegeți, pentru că, în primă fază, am avut o reacție de respingere de la comisie doar pentru că de la Guvern a plecat un punct de vedere negativ, domnii din Guvern înțelegând că e bine să citească o frază până la mijloc și partea următoare să n-o mai citească. Și, uite așa, mint – iertați-mi termenul, dar acesta este adevărul – prin omisiune și schimbă total sensul unui articol de lege doar pentru faptul că uită să citeze și partea a doua a propoziției, care este condițional-optativă.

Avem exemplu de la Curtea de Justiție a Uniunii Europene, care a stabilit că debitorii care sunt executați silit de către bănci ar trebui să aibă dreptul să atace cu apel decizia de încuviințare a instanței, dacă în contractul de credit există posibile clauze abuzive. Este îndeobște cunoscut că la noi instanțele nu mai prididesc de procese. Au ajuns să facă și procese colective, iar Protecția Consumatorului nu mai știe ce să mai facă în privința aceasta.

Poate că am omis să spun de la început despre ce este vorba în articol și în inițiativă. Inițiativa mea spune că aceste contracte bancare nu trebuie să mai fie executorii de drept, ci trebuie respectiva bancă să se ducă într-o instanță, obține o hotărâre judecătorească și, în momentul în care hotărârea judecătorească spune dreptul, atunci, da, se aplică. N-o mai aplicăm după ureche, astfel încât omul respectiv nu mai ajunge, cum a ajuns cineva într-un proces susținut de Protecția Consumatorului, să aibă rată zero, pentru că îi luaseră de 10 ori mai mult.

În momentul în care, în 2013, noi am votat în acest Senat o lege prin care spuneam că executorii pot să pună în executare titlurile executorii care sunt date de lege ca executorii, am dat, pur și simplu, liber la abuzuri. Și am să vă explic ce se întâmplă. Cineva are un contract de credit. În momentul în care a pornit cu o rată, era rata mai micuță, cresc dobânzile și poate că omul a amânat o rată, două, trei sau nu a mai putut să plătească. Ce se întâmplă în respectivul caz? Fie creditul este vândut unei firme de recuperare și omul respectiv nu mai are nicio șansă, fie îl execută direct, dar îl execută pe suma pe care o spune banca. Or, este absurd ca doi particulari să nu fie pe picior de egalitate. Și, particular... unul e profesionist, unul știe legea, celălalt poate că a avut sau n-a avut ochelarii buni la el, poate că a înțeles sau n-a înțeles clauzele scrise cu 10%... cu 10 puncte, deși Protecția Consumatorului spune că trebuie să le scrii ca să le înțeleagă clientul. I-a băgat sub nas omului respectiv un contract adițional, omul n-a știut ce semnează.

Ideea este aceasta, că s-a ajuns ca, pentru – să zicem – 5.000 de lei luați de la bancă, omul respectiv n-a putut să mai plătească nu știu câte rate. Îl execută silit și ce face? Pentru că n-are ce să-i ia din casă, că-n casă n-are decât o masă și un pat ca vai de capul lor, îi scoate casa la licitație. Casa la licitație i-o scoate și cine vine s-o cumpere? Mafia! Mafia