Rãzvan Theodorescu

Doamna deputat Mona Muscã are douã întrebãri ºi o interpelare ºi îi voi rãspunde pe rând.

Rãspunsul privind interpelarea privitoare la conflicte în domeniul cultelor. În esenþã, aºa-zisele conflicte care se manifestã în domeniul vieþii religioase pot fi clasificate în douã categorii: 1 Ñ conflictele dintre unele grupuri de credincioºi ortodocºi ºi misionari evangheliºti neoprotestanþi sau iehoviºti; 2 Ñ conflicte patrimoniale dintre Biserica Ortodoxã Românã ºi Biserica Românã Unitã cu Roma, Greco-Catolicã.

La primul punct. Cu privire la prima categorie, în anii 2001-2002, în þara noastrã nu au fost conflicte religioase în adevãratul sens al cuvântului; dimpotrivã, se poate afirma cã relaþiile interconfesionale din România au fost marcate de spiritul înþelegerii ºi al toleranþei. Au fost, e drept, ºi câteva incidente de micã importanþã între grupãri de credincioºi ortodocºi ºi evangheliºti neoprotestanþi sau iehoviºti. Uneori au fost antrenaþi în aceste incidente ºi preoþi ortodocºi. Acestea au fost reflectate ºi în raportul Departamentului de Stat al Statelor Unite ale Americii privind libertatea religioasã.

În ceea ce priveºte implicarea noastrã, trebuie subliniat faptul cã ministerul, pornind de la principiul constituþional al libertãþii religioase, a avut, credem, un rol important în menþinerea unei atmosfere de armonie spiritualã, reportându-se în mod echilibrat ºi echidistant faþã de toate organizaþiile religioase.

Pe aceastã bazã, prin cunoaºterea adecvatã a situaþiei existente ºi printr-un dialog permanent cu reprezentanþii vieþii religioase, s-a reuºit gestionarea eficientã a celor câteva situaþii de neînþelegeri, astfel încât echilibrul confesional nu a fost perturbat.

În privinþa problemei prozelitismului, acest concept nu este definit din punct de vedere juridic, astfel cã activitatea unei organizaþii religioase de atragere de noi adepþi poate intra sub incidenþa art. 30 alin. 7 din Constituþie numai în momentul în care prin acþiunile sale îndeamnã la ura religioasã, sau a art. 318 din Codul penal dacã împiedicã sau tulburã libertatea de exercitare a vreunui cult religios.

La a doua chestiune, în ceea ce priveºte conflictul patrimonial dintre Biserica Românã Unitã ºi Biserica Ortodoxã Românã, acesta este cauzat de faptul cã în 1948, cum se ºtie, autoritãþile vremii au interzis Cultul greco-catolic ºi au dat în folosinþã bisericile ºi casele parohiale greco-catolice parohiilor ortodoxe. Dupã cum se ºtie, dupã 1989, Biserica Românã Unitã cu Roma a fost relegalizatã, iar pentru clarificarea situaþiei juridice a

bunurilor imobile care aparþinuse înainte de 1948 acestei biserici a fost emis Decretul-lege nr. 126 din 1990. Acest act normativ prevede restituirea bunurilor imobile aflate în proprietatea statului, iar pentru stabilirea situaþiei juridice a bisericilor ºi a caselor parohiale care au aparþinut Bisericii Române Unite ºi au fost preluate de Biserica Ortodoxã Românã s-a stabilit o comisie mixtã formatã din reprezentanþi clericali ai celor douã culte religioase. Conform acestor reglementãri, comisia s-a creat la nivel înalt, iar pe plan local s-au creat comisii mixte de dialog la nivel eparhial. Pânã în prezent, comisia la nivel înalt s-a întrunit de 7 ori, ultima oarã la Arad, la 1 octombrie 2002, iar comisiile locale de câte ori a fost nevoie. În urma acestor întâlniri ºi pe alte cãi, înþelegeri pe plan local, acþiuni judecãtoreºti º.a.m.d., Biserica Ortodoxã Românã a retrocedat Bisericii Române Unite 160 de biserici, inclusiv 3 din cele 5 catedrale episcopale: Blaj, Cluj ºi Lugoj. Pot sã vã anunþ, dupã ce am redactat acest rãspuns, cã sper cã suntem pe cale a realiza aceeaºi situaþie foarte curând ºi în cazul Oradea, deci, a patra catedralã.