Ecaterina Andronescu

## **Doamna Ecaterina Andronescu:**

## Domnule președinte, Doamnelor senator,

## Domnilor senatori,

Din start aș vrea să spun că regret enorm situația aceasta extrem de nefericită pentru mine, că ocup timpul Senatului cu acest eveniment. În același timp, din start aș vrea să vă spun că nu vă cer să mă apărați prin votul dumneavoastră, pentru că am gândit, în toată activitatea mea profesională, în modul în care mi-am condus această activitate profesională și am răspuns responsabilităților cu care am fost însărcinată în anumite perioade de timp, cu onestitate și cred că justiția din România trebuie să facă dreptate celor care nu pot fi dovediți faptic că sunt vinovați de infracțiunile menționate în referatul pe care DNA-ul l-a trimis către Comisia juridică.

Dosarul, așa cum vă este cunoscut, se numește „Microsoft” și el se referă la cumpărarea licențelor Microsoft pentru computerele din educație sau din alte ministere care aveau asemenea computere.

Aș vrea să fac următoarele precizări în legătură cu dosarul Microsoft. Licențele s-au cumpărat în anii 2004, noiembrie 2009 și 2011, adică în perioadele în care eu nu eram ministrul educației. Ca urmare, nu există niciun document pe care eu să fi pus un aviz favorabil sau pe care eu să-l fi aprobat. Ca urmare, cred că numele meu nu avea ce căuta în dosarul numit „Licențele Microsoft”.

În acest referat al Direcției Naționale Anticorupție se face referire la proiectul educațional informatizat, care a fost demarat în anul 2001 și a fost continuat până în anul 2008, în șase etape. Primele două etape, adică proiectul-pilot și următoarea etapă, au fost derulate atunci când eu mă aflam la conducerea ministerului. Cea de-a treia și cea de-a patra etapă au fost derulate atunci când la minister era domnul ministru Alexandru Athanasiu; cea de-a cincea etapă, atunci când ministru era domnul Miclea, iar cea de-a șasea etapă, atunci când miniștri erau domnii Mihail Hărdău și, respectiv, Cristian Adomniței.

Vreau să fac mențiunea că niciuna dintre etape nu condiționa etapa următoare. Ca urmare, evident că îmi pun întrebarea: dacă proiectul era greșit croit, de ce miniștrii care m-au urmat n-au oprit acest proiect? De ce n-au schimbat modul în care el a fost derulat până în anul 2008? Și, evident, de ce doar eu mă fac vinovată pentru demararea acestui proiect?

Aș vrea, de asemenea, să fac precizarea în fața dumneavoastră că proiectul de informatizare nu a fost inițiativa ministrului educației, adică a subsemnatei. Am pornit acest proiect, în 2001, pe baza unor documente pe care eu aveam obligația de ministru să le aplic.

Primul dintre ele – Programul de guvernare, care era aprobat de Parlament și care prevedea informatizarea sistemului de învățământ.

Al doilea document era Programul de aderare la Uniunea Europeană, program în care, la capitolul 4.18, intitulat „Educație, formare profesională și tineret”, erau prevăzute, pe termen scurt și mediu..., era prevăzută informatizarea sistemului de învățământ.