Elena Mitrea

## **Doamna Elena Mitrea:**

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Declarația mea de astăzi se intitulează „Câte victime ale singurătății sunt necesare pentru a trezi la realitate guvernarea PDL-istă?”

Cu șase luni în urmă, adresam, de la această tribună a Senatului, o interpelare ministrului muncii, familiei și protecției sociale, intitulată „Copiii ai căror părinți sunt plecați la muncă în străinătate – victime ale singurătății”.

Apelul meu, tratat cu toată indiferența de conducătorii coaliției la putere, revine în actualitate cu o nouă dramă, cea de la Teremia Mare, a fetiței care a murit vineri într-un spital arădean, după ce s-a înfometat, pe fondul depresiei declanșate de plecarea mamei în străinătate.

Exodul românilor în străinătate în căutarea unei vieți mai bune naște uneori drame de neimaginat, o situație în care se află zeci de mii de copii, lăsați de părinți în grija bunicilor, prietenilor sau vecinilor. Acești copii, deși nu au un statut oficial de „abandonați”, fiind lăsați în grija rudelor, întâmpină grave probleme de ordin afectiv și emoțional.

Se gândesc oare autoritățile abilitate la multiplele traume suferite de acești copii rămași acasă? Cu certitudine, nu, astfel încât voi evidenția câteva: imediat după plecarea părintelui la muncă în străinătate, copilul suferă de o privare economică până ce părintele reușește să muncească și să trimită o sumă de bani; apoi, copilul suferă de o privare afectivă, și pentru copil cred că asta contează cel mai mult; se diminuează supravegherea, importantă pentru perioada de vârstă 10–17 ani, de preadolescență și adolescență, când copilul are tendințe naturale de a se îndepărta de adult, e clar că acesta va intra într-un anturaj, și de aici vulnerabilitatea la delincvență.

În țară au rămas copii care au nevoie de comunicare cu părinții și care, de cele mai multe ori, ajung ei înșiși să-și îngrijească bunicii în grija cărora au fost lăsați.

Am câteva statistici, peste care voi trece. Drama nu este singulară – cot la cot cu cei mici, și părinții celor plecați în

străinătate trec prin depresii și se simt singuri. Ei duc pe umeri grija zilei de mâine, dar și grija copiilor plecați prea departe.

În acest al 12-lea ceas, repet și trag un nou semnal de alarmă: copiii lăsați singuri, în grija rudelor sau a unui singur părinte, pentru ca celălalt părinte sau amândoi să poată pleca la muncă în străinătate, au devenit un fenomen social pe care nu ne putem preface că nu-l vedem sau că nu există.

Comisia Europeană a sesizat fenomenul și, împreună cu o serie de ONG-uri, a inițiat o campanie de sensibilizare și și-a arătat disponibilitatea de a sprijini acțiuni ale societății civile. Astfel, sub sloganul „Nimeni nu poate crește singur”, Comisia Europeană și o serie de asociații românești intervin, și este, iată, un exemplu concret de proiect care se desfășoară în prezent, cu domenii de intervenții, din punct de vedere geografic, la Milano, Roma, Brașov și Râmnicu Vâlcea, care are ca scop promovarea și susținerea drepturilor copiilor și adolescenților de a crește în interiorul propriilor familii și de a fi integrați pe deplin în comunitățile locale.