Gabriela Firea

## **Doamna Gabriela Firea:**

Mulțumesc, domnule președinte al Senatului. Dragi colegi,

Domnule prim-ministru,

Am avut, acum mai bine de 30 de minute, o declarație politică în plenul Senatului în care am explicat pe larg cât de importantă este în România respectarea dreptului la liberă exprimare. De aceea, nu voi repeta aceste idei.

În schimb, domnule prim-ministru, discursul dumneavoastră de la începutul acestei sesiuni m-a provocat, m-a incitat și mi-am adus aminte de ceea ce ne-ați afirmat în plenul Parlamentului atunci când v-am votat. Și ați subliniat că veți fi preocupat în acest scurt mandat de reorganizarea administrației statului, care să lucreze în beneficiul cetățeanului, și, la loc de cinste, v-ați referit la investiții, atât la cele autohtone, cât și la investițiile străine, subliniind – ceea ce am apreciat și a cântărit atunci când am dat votul – grija pentru locurile de muncă actuale ale românilor și atragerea de investiții pentru crearea de noi locuri de muncă.

## Domnule prim-ministru,

În acest context, permiteți-mi să vă citesc un mesaj: „Soarta locului meu de muncă se discută în Senat. Ar trebui să fiu flatat, nu?! Sincer, sunt înspăimântat! Știu, e bine că măcar asta se întâmplă, dar nu pot să nu văd că ăsta este rezultatul a 26 de ani de trăit într-o țară croită strâmb și vândută, mai ales în ultimii 11 ani, ca smoching.”

Cred că acest mesaj transmis de un angajat al unui trust care se află acum într-o dificultate și pentru care încercăm să găsim răspunsuri, sper, oneste, atât din punct de vedere juridic, economic, financiar... Iar noi putem să exprimăm opinii politice. Avem datoria și umană, și ca responsabilitate să nu uităm că nu vorbim despre cifre, nu vorbim doar despre lege, cum a spus profesorul Barbu. Dar unde e spiritul legii? Spiritul legii este cel care face diferența dintre atitudine și indiferență.

Ați spus în intervenția dumneavoastră – cu siguranță, de bună-credință, nu vreau s-o iau altfel și să fac altfel de aprecieri – că acțiunea a fost justificată de o ordonanță care prevede faptul că respectivele bunuri pot să fie doar valorificate, nu pot să intre într-o altă discuție, creând soluția chiriei. Dar, probabil, cei care v-au sprijinit să realizați această intervenție au uitat de o altă ordonanță, care prevede explicit că se pot găsi și alte soluții pentru bunul care a devenit și a fost intabulat în proprietatea statului, cum ar fi soluția chiriei. Iar acea ordonanță a fost ulterioară ordonanței și documentului din care dumneavoastră ați citat.

Tocmai pentru că vă consider un om de bună-credință, vă rog foarte mult să apelați la consilierii dumneavoastră și să vă pună la dispoziție, în cronologie, întreaga documentație referitoare la cazul pe care ajungem să-l discutăm astăzi.

Și, în final, domnule prim-ministru, nu aș fi vrut să ajungem aici, dar colegii mei, care au lucrat în presă sau care au avut o mai mare atenție față de acest domeniu, își aduc aminte de anii 2005–2006, când presa scrisă a trecut printr-un colaps care poate fi asemănat cu ceea ce se întâmplă acum. De ce? A fost și atunci un pumn în gura presei. A fost și atunci o îngrădire brutală a libertății de exprimare, tot invocându-se legi, tot invocându-se ordonanțe. Și știți de ce? Pentru că o companie a refuzat să mai plătească entităților publice banii pe care-i datora. Mă refer la Rodipet.