Stenogramă plen

Vă mulțumesc, domnule senator.

Îl invit la microfon pe domnul senator Nelu Tătaru. Se pregătește domnul Ghișe Ioan, dacă a terminat de scris acum.

Ați terminat, da? Sunteți pregătit. Aveți cuvântul, domnule senator.

Mulțumesc, domnule președinte de ședință.

Titlul declarației politice: „Prevenția este medicina viitorului”.

Stimați colegi,

De zile bune se discută despre legea prevenției sau, mai bine spus, se critică Propunerea legislativă privind activitatea de prevenție în sănătate. Bineînțeles că și criticile sunt bune, dacă sunt constructive. Dar, în acest caz, PSD, deși e foarte vocal și i-a instigat și pe alții să condamne acest demers, a făcut numai comentarii și critici sterile. Nu trebuie să uităm că această propunere nu a fost adoptată. Este încă în dezbatere publică și se pot face propuneri și sugestii astfel încât prevederile sale să fie îmbunătățite. Legea nu este perfectă, nicio lege nu este, dar este perfectibilă. Toți cei interesați pot face încă propuneri și vă asigur că, dacă aduc plusvaloare legii, vor fi luate în considerare.

În lipsa unei strategii, România va continua să alimenteze statisticile negative privind starea de sănătate a populației și mortalitatea. Așa cum apare în expunerea de motive a propunerii legislative, mortalitatea infantilă este de trei ori mai mare decât media Uniunii Europene, iar incidența și prevalența cancerelor care pot fi prevenite sunt în creștere, comparativ cu tendința de scădere constantă în marea majoritate a statelor europene. Sunt boli cronice cu impact major în sănătatea publică, care au tendința constant crescătoare, cu consecințe foarte grave pentru productivitatea și bunăstarea populației și pentru bugetul sănătății.

La nivelul județului pe care eu îl reprezint sunt peste 7.500 de bolnavi de cancer, în 2015 fiind descoperite în urma controalelor medicale 1.100 de noi cazuri. Aceasta este realitatea pe care eu o văd în fiecare zi în spitale. Dacă în urmă cu 5–10 ani am fi implementat un program național de prevenție, realitatea de astăzi ar fi fost alta și nu am mai fi depistat, doar în județul Vaslui, peste 1.000 de cazuri noi de cancer, de cele mai multe ori în stadii avansate, când tratamentele, deși agresive și mai scumpe, nu mai au aceeași eficiență.

Tot de la această tribună spuneam că statul cheltuiește cu oamenii bolnavi, dar nu și cu cei sănătoși, ce pot genera PIB, deci și venituri la bugetul de stat. Nu aș vrea să fiu înțeles greșit. Este normal ca statul să cheltuiască bani cu cei bolnavi, întrucât statul nu este o societate comercială care urmărește obținerea unui profit și diminuarea cu orice preț a cheltuielilor. Una dintre funcțiile statului este cea socială, dar statul, care trebuie să aibă grijă de toți cetățenii săi, trebuie să fie și eficient.

O activitate de prevenție coerentă și bine implementată poate nu doar să îmbunătățească starea de sănătate a populației, ci să și reducă semnificativ costurile cu boli cronice. Este drept că educația pentru sănătate și prevenția sunt investiții pe termen lung. Abia peste 5–10 ani vom putea observa o ameliorare a stării generale de sănătate publică. Medicina este un domeniu viu, mereu apar terapii, soluții și abordări noi. De ceva timp, deja, se vorbește despre un concept nou – medicina celor patru „P”: predictivă, preventivă, personalizată și participativă. Sistemul de sănătate trebuie să-și înnoiască metodele și să educe populația în spiritul prevenției. Un prim pas pe care îl poate face statul în acest sens este crearea unui cadru în care să se dezvolte această prevenție pentru sănătate în România. Mulțumesc.

Vă mulțumesc, domnule senator.

Îl invit la microfon pe domnul senator Ghișe Ioan. Se pregătește domnul senator Bujor Marcel.

Mulțumesc, domnule președinte de ședință. Stimate doamne și stimați domni senatori,

Stimați colegi,

Declarația politică se intitulează „Există soluții legale pentru stoparea abuzului ANAF față de cinci posturi de televiziune”.

Ceea ce s-a petrecut în ultimele zile prin acțiunea unor inspectori ANAF, foști ofițeri de servicii de informații, este cunoscut. Abuzul comis este probat de numeroase fapte anterioare. Rămâne, așadar, ca prim-ministrul să ia la cunoștință și să acționeze potrivit legii pentru a se aplica una dintre soluțiile legale.

Prezentăm aici două: închirierea către chiriași a imobilelor, cei care aveau contract de închiriere valabil la data confiscării acelor imobile, respectiv 8 august 2014. Soluția este ca statul român, prin Regia Administrației Patrimoniului Protocolului de Stat, să poată închiria imobilele, proprietatea sa, conform, precizez, art. 6 alin. (2) din Hotărârea Guvernului nr. 60/2005 privind organizarea și funcționarea Regiei, care prevede expres și explicit posibilitatea închirierii imobilelor aflate în proprietatea privată a statului către „unități din domeniul presei”.

Pentru a se aplica o astfel de soluție, ar trebui ca Guvernul să dea o hotărâre de guvern prin care să treacă aceste imobile la Regia Protocolului de Stat. Așa a procedat Guvernul României în cazul altor posturi de televiziune, cum este cazul „B1 TV” și „România TV”.

A doua soluție legală este vânzarea imobilelor. În cazul în care statul va considera că măsura închirierii nu este cea potrivită, va trebui să recurgă la vânzarea acestor imobile, cu respectarea dreptului de preempțiune al chiriașilor existenți la momentul confiscării.

Cadrul legal este dat de o altă hotărâre de guvern, și anume, potrivit art. 22 alin. (2) lit. d) și alin. (8) din Hotărârea Guvernului nr. 731/2007 privind aprobarea normelor metodologice de aplicare a Ordonanței Guvernului nr. 14/2007, bunurile imobile pentru care exista un contract de închiriere în vigoare în momentul intrării acestora în proprietatea privată a statului „pot fi valorificate prin vânzarea directă către chiriași, dacă oferă cel puțin prețul stabilit de comisia de evaluare pe baza raportului de expertiză tehnică sau de evaluare”.

Concluzia este că statul, în cazul în care vrea să vândă, cu respectarea legii, trebuie să stopeze acum evacuarea și să ofere dreptul de preempțiune, conform legii, actualilor chiriași, abia ulterior, eventual, în anumite situații, punându-se vreo problemă a evacuării.

Dacă este să analizăm cazul, măsura evacuării..., aceasta ar putea fi discutată doar în cazul relei-credințe a chiriașilor după rezilierea contractului existent între proprietar și chiriaș. Care sunt prevederile legale care impun statului acum evacuarea chiriașilor? Răspuns: nu există.

În orice executare, valorificarea se face către chiriașii existenți, abia ulterior vânzării punându-se problema evacuării. Cu atât mai mult cu cât este vorba despre imobile cu destinație de birouri, măsura evacuării este ilogică, valoarea de vânzare a imobilelor fiind ridicată, datorită

existenței certitudinii închirierii unor contracte de locație pe termen lung. Care ar fi logica și legalitatea măsurii evacuării, în condițiile în care actualii chiriași au drept de preempțiune la cumpărarea acestor imobile? Răspuns: nu există.

Așadar, problema de fond este următoarea: prim-ministrul și Guvernul trebuie să opteze între a continua acest abuz, care înseamnă un abuz comis de către o autoritate subordonată Guvernului, prin Ministerul de Finanțe, mă refer la ANAF, împotriva unor agenți economici cu capital numai românesc și care au vărsat la bugetul de stat peste 326 de milioane de euro, având plățile către stat la zi... Așadar, întrebarea care apare: este logic să se procedeze la evacuare, pentru ca ulterior, dacă actualii chiriași își exercită dreptul de preempțiune și cumpără imobilele acestea, să revină în aceleași spații?

Precizez, domnule președinte și stimați colegi, că în ultimul an și jumătate, începând cu august 2014, Guvernului României, direcției finanțelor publice, Ministerului de Finanțe li s-au trimis repetate adrese, pe care vi le pot pune la dispoziție, le am în dosar, care au arătat buna-credință și intenția actualilor chiriași de a închiria sau de a cumpăra. Niciun răspuns.

Asta nu poate să însemne altceva decât să te ducă cu gândul că există o rea intenție a statului, prin Guvern și Ministerul de Finanțe, împotriva acestui trust de presă. De ce? Pentru că în adresele pe care le-a formulat, inclusiv în 23 noiembrie, către actuala ministră a finanțelor, a precizat trustul de presă că i-ar fi necesare între 9 și 12 luni pentru o mutare integrală și în bune condiții tehnice a aparaturii și a rețelelor de comunicații care funcționează acum acolo pentru cele cinci televiziuni.

Și-atunci, în calitate de oameni politici, ne întrebăm: dacă un an și jumătate statul, prin Guvern, Minister de Finanțe, nu a răspuns acestor solicitări și dacă actualii chiriași au spus că le-ar fi necesare nouă luni de zile, oare de ce tocmai acum, la început de an electoral, cu exact nouă luni înainte de alegeri parlamentare și cu cinci luni înainte de alegeri locale, de ce tocmai acum se acționează abuziv împotriva acestor trusturi de presă? Ca să împlinească voia fostului abuziv președinte, precedentului președinte al României, care de zece ani visează distrugerea posturilor de presă „Antena 3” și ale trustului „Intact”?

Stimați colegi și membri ai Guvernului,

Sper ca domnul premier să facă proba unei soluții legale de bună-credință și să nu dea curs abuzurilor, așa cum este pofta abuzivului Traian Băsescu.

Mulțumesc pentru atenție.

Vă mulțumesc, domnule senator.

Îl invit la microfon pe domnul senator Bujor Marcel. Se pregătește domnul senator Rogojan Ciprian. Aveți cuvântul, domnule senator.

Mulțumesc, domnule președinte.

Titlul declarației politice: „Importanța Congresului Românilor de Pretutindeni”.

Domnule președinte,

Românii de pretutindeni sunt parte integrantă a poporului și spiritualității române, activitatea în folosul acestora reprezentând o temă de misiune și vocație. Comunitățile românești din afara granițelor țării contribuie la promovarea imaginii României în lume și reprezintă o prioritate pentru politica externă a țării.

Românii care au decis să trăiască în afara granițelor țării au, de cele mai multe ori, o nevoie mai acută de sprijin instituționalizat în probleme precum accesul neîngrădit la identitatea culturală, recunoașterea lor ca minoritate națională, păstrarea și afirmarea identității lor etnice, lingvistice, culturale și religioase.

Statul român trebuie să acționeze eficient pentru întărirea cooperării bilaterale cu statele unde există comunități de români, să apere și să promoveze activ drepturile persoanelor care aparțin comunităților românești și în conformitate strictă cu standardele internaționale în materie și cu principiul reciprocității.

Legea nr. 299/2007 privind sprijinul acordat românilor de pretutindeni stabilește, la art. 8 și 9, organizarea, sub egida Parlamentului României, a Congresului Românilor de Pretutindeni în fiecare an, ca organism reprezentativ al comunităților românești care trăiesc în afara granițelor țării.

Congresul, care va avea rolul de a stabili mecanismele instituționale cele mai eficiente pentru identificarea și rezolvarea problemelor comunităților, va crea totodată un cadru de dialog activ și direct, care să conducă la elaborarea politicilor publice și stabilirea strategiilor destinate românilor de pretutindeni.

Una dintre prioritățile Comisiei românilor de pretutindeni este definitivarea organizării congresului, întocmirea unui nou calendar de desfășurare a etapelor de pregătire a primului congres, care să stabilească un nou termen pentru convocarea acestuia, dar nu mai târziu de sfârșitul lunii iunie 2016, precum și definitivarea metodologiei privind organizarea procesului de desemnare a delegaților la Congresul Românilor de Pretutindeni.

Comisia românilor de pretutindeni și Comisia pentru comunitățile de români din afara granițelor țării din Camera Deputaților au propus ca primul congres al românilor de pretutindeni să fie organizat în data de 25 martie 2016. Din cauza nerespectării etapelor procedurale de pregătire a primei ediții a congresului, organizarea acestuia în data de 25 martie 2016 este imposibilă.

Congresul Românilor de Pretutindeni va reprezenta un mod de dialogare a instituțiilor statului român cu reprezentanții emigrației sau originarilor din România, cu scopul de a cunoaște mai bine problemele cu care aceștia se confruntă.

Trebuie prioritizată relația cu românii de peste hotare prin consolidarea comunicării cu aceștia în cadrul acestui for reprezentativ. În calitate de președinte al Comisiei românilor de pretutindeni, consider că Departamentul Politici pentru Relația cu Românii de Pretutindeni și Camera Deputaților trebuie să-și unească forțele pentru organizarea primei ediții a Congresului Românilor de Pretutindeni în această legislatură, varianta cea mai viabilă fiind perioada 24–25 iunie, variantă pe care chiar ieri cele două comisii ale românilor de pretutindeni din cele două Camere au înaintat-o birourilor reunite spre aprobare. Să sperăm că, după aproximativ nouă ani, în sfârșit se va respecta legea și se va organiza acest așa de mult dorit congres al românilor de pretutindeni.

Vă mulțumesc.

Vă mulțumesc, domnule senator.

Îl invit la microfon pe domnul senator Ciprian Rogojan. Se pregătește domnul senator Georgică Severin. Aveți cuvântul, domnule senator.

Vă mulțumesc, domnule președinte. Doamnelor și domnilor,

Declarația politică de astăzi se intitulează „Copiii noștri au dreptul la un sistem performant în care să învețe”.

Domnule președinte de ședință, Doamnelor și domnilor senatori, Stimați colegi,

Trăim într-o perioadă minunată din istoria mondială, într-un punct în care omenirea a ajuns la un grad de unitate și cooperare nemaiîntâlnite în istorie, un punct în care în fiecare zi suntem surprinși de noi descoperiri și de noi progrese care vor oferi generațiilor următoare o viață mai bună decât noi ne putem închipui.

De aceea, cu o imensă tristețe constat că în România nu se fac eforturi pentru a ne asigura că și tinerii noștri se vor bucura de aceste lucruri.

Dacă în secolele trecute fiecare stat putea să se mândrească și să prospere cu importurile și exporturile industriale, în secolul al XXI-lea nu poți să te afirmi ca stat decât cu importurile și exporturile de minți. S-au dus zilele în care conta cât cărbune și oțel aveai. Acum, singurul lucru important este cât de mult poți să asiguri progresul omenirii.

De aceea, mă uimește faptul că în România investim 2.600 de lei pentru un deținut în fiecare lună, 405 lei pentru o magnolie din parc, în timp ce statul acordă doar 3.321 de lei pe an pentru un singur elev.

Nu vreau să fiu înțeles greșit. Reabilitarea unui deținut și integrarea sa ca un membru activ al societății sunt priorități în fiecare stat de drept. Însă este teribil modul în care alegem să tratăm cea mai de preț resursă pe care o avem la dispoziție: tinerii.

Desigur, problema creșterii alocațiilor a fost îndelung dezbătută și, din motive mai mult sau mai puțin temeinice, nu s-a ajuns la un consens. Însă, fără să investim, România nu va putea fi decât un ținut dezolant, un deșert intelectual care nu numai că va stagna în anumite locuri, dar chiar va regresa, posibil iremediabil.

Este datoria noastră să investim nu numai în alocații, ci și în școli moderne, în mijloace și tehnici de predare, în procesul de formare a cadrelor didactice și în tratarea lor, atât a cadrelor, cât și a elevilor, cu demnitatea pe care o merită.

O investiție nu înseamnă să arunci cu bani, înseamnă să fii dispus să îi cheltuiești în moduri în care știi că vor da rezultate.

Trebuie să modernizăm școlile. Trebuie să plătim ca să avem cadre didactice performante. Trebuie să investim în cercetare. Trebuie să oferim toate mijloacele curriculare și extracurriculare tinerilor, astfel încât să nu renunțe la studii și să își împlinească adevăratul potențial.

Mulțumesc.

Și eu vă mulțumesc, domnule senator.

Nu am vrut să vă întrerup, că am văzut că ați venit cu domnișoara, dar vă informez că nu au dreptul să stea în sală. Pentru viitor. Iar dacă vreți să aveți o poză frumoasă, puteți să-i cumpărați un aparat performant, să stea de acolo să vă pozeze, mai bine decât cu telefonul mobil.

Să aveți o zi frumoasă!

Îl invit la microfon pe domnul senator Severin Georgică. Se pregătește – în sfârșit avem și noi o doamnă printre noi – doamna Doina Federovici.

Aveți cuvântul, domnule senator.

„Atentat la libertatea presei comis de ANAF”

Domnule președinte de ședință,

Doamnelor – mă bucur că a sosit doamna – și domnilor senatori,

În data de 15 februarie anul curent s-a petrecut un fapt fără precedent în România ultimilor ani. La sediile a cinci posturi de televiziune ale grupului „Intact”, unul dintre cele mai importante grupuri media din România, a avut loc un adevărat desant de mașini și de funcționari agresivi ai unei instituții a statului, ANAF, care, comportându-se precum polițiștii cu infractorii prinși în flagrant delict, i-au somat pe jurnaliști să evacueze birourile redacțiilor și studiourile în termen de cinci zile lucrătoare.

Dincolo de temeiurile juridice invocate de reprezentanții ANAF, modul în care s-a procedat pentru aducerea la cunoștință a somației de evacuare ne aduce aminte în mod frapant de un stat polițienesc, care caută să îi intimideze prin forță și prin teroare pe cei care ridică glasul împotriva sa.

Totul a îmbrăcat forma unei acțiuni de răzbunare, o tentativă de a desființa, împotriva prevederilor art. 30 din Constituție, sau de a controla – de ce nu? – niște instituții de presă incomode, dificile, cu care poți sau nu să fii de acord, dar care sunt niște voci puternice, care au tot dreptul să continue să existe fără piedici și presiuni.

În acest context, confuzia pe care o face ANAF între o persoană fizică condamnată definitiv de instanță și ale cărei bunuri trebuie confiscate pentru recuperarea unui prejudiciu și o instituție de presă, societate comercială cu mii de angajați și cu o situație financiară absolut legală, este total răuvoitoare.

Se ridică, în mod legitim, niște uriașe semne de întrebare. În primul rând, în condițiile în care există instituții de presă cu datorii uriașe la bugetul statului, cum de atenția ANAF s-a îndreptat întâi și întâi asupra unor posturi de televiziune cu toate taxele și impozitele achitate la zi?

Apoi, atunci când aceleași grupuri media cu datorii neplătite la stat sunt găzduite în clădiri ale statului, de ce nu ar putea și posturile de televiziune ale grupului „Intact” să plătească chirie în niște clădiri trecute în proprietatea statului?

Nu în ultimul rând, fiind la mintea oricărui copil, chiar atehnic, faptul că niște posturi de televiziune cu toate dotările tehnice aferente, cu mii de kilometri de cabluri întinse, este imposibil să fie mutate, indiferent unde, într-un răstimp atât de scurt, de ce nu a propus ANAF un interval rezonabil de timp pentru evacuarea clădirilor?

Refuzul ANAF de a încerca găsirea unor soluții împreună cu reprezentanții grupului „Intact”, soluții care ar fi presupus fie posibilitatea de cumpărare a sediilor, fie închirierea lor de la stat, fie, în ultimă instanță, evacuarea lor într-un termen rezonabil, indică un abuz evident, o tentativă brutală de încălcare a interesului public, un atentat la libertatea de exprimare, la independența presei. Este inadmisibil

ca un stat de drept să se comporte astfel prin intermediul instituțiilor sale.

În calitate de parlamentar al României, de președinte al Comisiei pentru cultură și media a Senatului, dar și de simplu cetățean al unui stat – cred, încă, democratic –, protestez cu vehemență la adresa acestei stări de lucruri și le cer celor însărcinați vremelnic cu conducerea acestui stat să respecte drepturile și libertățile fundamentale înscrise în Constituție, precum și în convenții internaționale la care România este parte.

Respectați libertatea de exprimare, respectați libertatea și independența presei!

Vă mulțumesc.

Vă mulțumesc, domnule senator.

O invit la microfon pe doamna senator Doina Federovici. Se pregătește doamna senator Doina Silistru.

Bună dimineața!

Mulțumesc, domnule președinte de ședință.

Declarația mea politică de astăzi am intitulat-o, foarte sugestiv, „Fenomenul vânzării terenurilor către străini: nu se mai cumpără cu hectarul, ci cu ferma!”.

Distinși colegi,

În declarația mea politică de astăzi aș dori să mă refer la un subiect care în ultimele luni a captat atenția mass-mediei și a opiniei publice. Fără a mă referi la vreun caz particular, aș dori să vă vorbesc despre un fenomen imposibil de stopat, și anume cel al vânzării terenurilor către străini.

România a liberalizat piața funciară la 1 ianuarie 2014, conform obligațiilor incluse în Tratatul de aderare la Uniunea Europeană, ceea ce a permis persoanelor fizice din Uniunea Europeană să cumpere terenuri agricole în țară. Acest demers a modificat regimul existent până la finele anului 2013, când doar persoanele juridice aveau dreptul să cumpere terenuri agricole.

În ultimii zece ani, România a devenit un pol de atracție pentru investitorii italieni, nemți, olandezi, danezi sau britanici care vor să facă agricultură pe teritoriul țării noastre. Din totalul de 14,5 milioane de hectare, cât reprezintă suprafața agricolă a României, circa 65% sunt terenuri arabile, adică 9,5 milioane de hectare. Din această întindere destinată exploatării agricole, circa 10% sunt deținute astăzi de străini. Potrivit informațiilor care circulă în piață, investitorii străini dețin în proprietate circa un milion de hectare de teren arabil și lucrează în arendă sau în concesiune încă un milion de hectare.

Străinii își continuă extinderea prin achiziții de noi terenuri sau chiar de ferme. Cel mai recent exemplu este cel din județul Botoșani, unde, în doar o singură săptămână, un cetățean american a cumpărat 10.000 de hectare. Acest comportament este foarte mult încurajat de faptul că în prezent în România prețul unui hectar de teren agricol pleacă de la 2.000 de euro și poate ajunge până la 18.000 de euro, în vreme ce în țările Uniunii Europene depășește și 30.000 de euro.

Așadar, astăzi ne confruntăm deja cu un fenomen imposibil de stopat, dacă nu se face ceva urgent, iar semnalul de alarmă este tras de președintele Ligii Asociațiilor Producătorilor Agricoli din România, care a întreprins demersuri pentru a schimba legea care a liberalizat piața funciară. Săptămâna trecută au fost transmise adrese către Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, în care se solicita rediscutarea Legii nr. 17/2014, deoarece vânzarea terenurilor este o problemă a României, și nu a comunității europene.

Categoric, înțelegem faptul că nu putem refuza vânzarea terenurilor către cetățenii europeni, însă putem fi mai atenți cu condițiile referitoare la cei care cumpără teren, pentru a-l folosi în scop agricol, astfel încât să împiedicăm folosirea lor în scop speculativ. Comisia Europeană nu este împotriva unor restricții, câtă vreme acestea sunt înscrise în niște obiective prioritare ale statului membru.

Având în vedere gravitatea situației din prezent și luând în considerare cele expuse mai sus, cred că se impune reluarea discuției pe tema vânzării de terenuri către străini atât la nivel guvernamental, cât și parlamentar.

Vă mulțumesc.

Vă mulțumesc, doamna senator.

O invit la microfon pe doamna senator Doina Silistru și, în final, se pregătește domnul senator Ionel Agrigoroaei, care ne va îndulci, probabil, cu declarația politică. Aveți cuvântul.

Mulțumesc, domnule președinte de ședință.

Declarația politică de astăzi mi-am intitulat-o „Legea prevenției în sănătate – cade sau nu drobul de sare?!”.

Stimați colegi,

Din start trebuie să recunosc: sunt puțin confuză. PNL inițiază o lege – a prevenției în sănătate –, PSD solicită dezbatere pentru a pune în balanță opiniile, pro și contra, generate de acest act normativ, deja numeroase, și... pauză! Luni, puțin peste 80 de colegi au participat la așa-zisa dezbatere, ceilalți aproape 300, printre care și inițiatorii, absentând. Cum ar veni, consultare publică, dar fără... public!

Ce să înțelegem dintr-un astfel de comportament? Că legea prevenției în sănătate nu are nevoie de sprijinul doamnei Alina Gorghiu, spre exemplu, unul dintre inițiatori? Sau că dezbaterea se face doar la televizor?! Este, de ce să ne ferim de cuvinte, o mostră de neseriozitate și lipsă de angajament care aruncă în ridicol demersul legislativ, oricum neconstituțional, al unui întreg partid.

Criticile aduse de noi acestei inițiative sunt cunoscute. Un argument important – putea fi și singurul, în opinia mea – este dublarea legilor deja existente. În acest context, decât să dăm o lege nouă, de ce nu am crește finanțarea Ministerului Sănătății pentru continuarea programelor de prevenție și, de asemenea, pentru extinderea lor? Există deja structuri, există și specialiști care acționează pe linia prevenției. Tot ce mai lipsea era o „poteră” care să hăituiască bolnavii. Pentru că PNL dorește nu doar impunerea unor restricții, ci și o pedepsire a bolnavilor, băgându-le adânc mâna în buzunar. O astfel de optică nu este doar profund neconstituțională, ci de-a dreptul inumană.

Da, pentru a prelua și argumentul liberal pe care se întemeiază noua filosofie a prevenției în sănătate, suntem, fiecare dintre noi și toți în ansamblu, responsabili pentru sănătatea noastră. Însă viziunea PNL este una încărcată de cinism, o actualizare a „drobului de sare”. Descriem o națiune inconștientă de sine, a cărei angoasă primordială va fi, în scurt timp, spaima de boală, de fapt, spaima de costurile

pe care o boală nedescoperită la timp – se întâmplă și asta, trebuie să recunoaștem – le va genera. Fiecare afecțiune va avea un preț al ei, ca la piață. Stau și mă gândesc deja cu groază cât ar costa un reumatism sau, Doamne ferește, un cancer – pe care, de ce să nu recunosc, l-am avut și eu –, boli nedescoperite în faze incipiente.

Kafka ar avea multă treabă. La fel, Caragiale sau Creangă, cu al lui drob de sare. Ce noroc pe ei că nu au apucat vremuri ca acestea, în care grija omului să nu fie de a-și mări șansele de viață, ci cât l-ar costa această șansă la viață!

Vă mulțumesc.

Vă mulțumesc, doamna senator.

Îl invit la microfon pe domnul senator Ionel Agrigoroaei. Aveți cuvântul, domnule senator.

Vă mulțumesc, domnule președinte. Stimați colegi,

Declarație politică prezentată astăzi de senatorul de Iași Ionel Agrigoroaei; titlul declarației: „Alocație de 100 de euro pentru fiecare copil”.

Domnule președinte,

Domnule prim-ministru,

Stimați colegi,

Pentru a avea un copil sănătos, un stat responsabil trebuie să asigure o finanțare continuă și suficientă pentru trei capitole esențiale: sănătate, educație și asistență socială. Fiecare copil e important, fiecare copil trebuie să beneficieze de protecția statului și să aibă acces la toate resursele necesare pentru a deveni mai târziu un cetățean responsabil pentru stat. Din păcate, România are mari carențe în privința aceasta. Resursele bugetare alocate în acest sens sunt insuficiente, cu mult sub pragul minim.

La sfârșitul anului 2015, organizația „Salvați Copiii” a făcut publice o serie de date prin care a demonstrat insuficiența resurselor alocate de la nivel central pentru sănătatea, educația și asistența socială a copiilor. Iar acest lucru lovește, în primul rând, în copiii din zonele defavorizate și-i face extrem de vulnerabili. Mai mult, formula de finanțare face ca bugetele alocate pentru aceste domenii să fie influențate de bunăvoința autorităților locale sau de capacitatea financiară a acestora, și nu de nevoile resimțite în comunitate.

Și, pentru a fi și mai clar, am să vă dau patru seturi de date valabile la finalul anului 2015:

Punctul 1 – Ca bugetare a educației, România se află pe ultimele locuri în Europa. Investim în educație doar 3,7% din PIB, iar media europeană era de 5,5%. Dar state apropiate nouă ca dezvoltare, ca Portugalia, Cipru, alocau în jur de 7%. State care au probleme de sărăcie investesc mai mult în educație, pentru a preveni.

Punctul 2 – În 2015 erau 740 de medici școlari la un număr de două milioane de copii. Poate un medic să aibă grijă de atâția copii câți îi sunt în grijă? Un stat responsabil știe că e mai ieftin să previi decât să tratezi.

Punctul 3 – Suntem pe ultimele locuri în Europa în privința alocațiilor copiilor. Italia plătește 258 de euro, Marea Britanie – 100 de euro, Germania – 164 de euro. Deci noi suntem pe un loc destul de rușinos pentru România.

Punctul 4 – În România sunt 3,74 de milioane de copii, la o populație de 20 de milioane de locuitori, procentul copiilor în risc de sărăcie și excluziune socială fiind de 48,5%, pe locul doi în Uniunea Europeană, după Bulgaria, care înregistrează 51,5%, dar la mare distanță de media europeană, care este de 27,7%, conform Eurostat.

În aceste condiții, creșterea alocației la 100 de euro, condiționată de o prezență de 100% la cursuri, este o măsură ce trebuie aplicată imediat. Pentru cei ce-și pun întrebări legate de sursa banilor – deși un stat responsabil, ca și un părinte responsabil, trebuie să știe că îngrijirea copiilor trebuie să fie pe primul loc și nu ar trebui să existe astfel de întrebări –, le amintesc că doar cheltuielile iresponsabile și ilegale descoperite de Curtea de Conturi se ridică la 600 de milioane de euro pentru panseluțe și spații verzi numai în București și sunt convins că la nivel național sunt cazuri chiar mai grave. Punând această întrebare, nu dăm dovadă decât de o ipocrizie și o iresponsabilitate de a ne întreba de unde luăm banii, atât timp cât sume foarte mari de bani se sustrag pentru panseluțe și câțiva arbuști.

Domnule prim-ministru,

## Domnule președinte,

## Stimați colegi,

Dacă reducem drastic marea evaziune fiscală pentru importatorii care nu-și achită taxele la valoarea și cantitatea reale și pentru multinaționalele care transferă impozitarea profitului afară, vom avea fonduri mult mai multe pentru alocațiile pentru copii. Panseluțele se vor usca la prima toamnă sau la prima căldură mai puternică, dar copiii noștri vor rămâne fără educație și sănătate.

Vă mulțumesc mult.

## **Domnul Vasile Nistor:**

Vă mulțumesc, domnule senator.

Domnule Costoiu, aveți declarație?

Mai așteptăm colegi.

## PAUZĂ

## * * DUPĂ PAUZĂ

Aveți cuvântul, domnule senator Florian Bodog.

## Bună dimineața!

## Domnule președinte de ședință,

## Doamnelor și domnilor colegi,

Declarația mea politică de astăzi se intitulează „Prevenția în sănătate nu se face prin amenzi și birocratizare”.

## Stimați colegi,

În declarația mea de astăzi aș vrea să abordez un subiect despre care mi-a fost cerută părerea în repetate rânduri în ultimele zile de către pacienți, studenți sau cunoscuți preocupați de evoluția sistemului sanitar românesc. Și mă refer la controversata inițiativă legislativă a celor din PNL privind activitatea de prevenție în sănătate.

Putem fi de acord cu toții cu dezideratul prevenției în sănătate și cu faptul că prevenția costă mai puțin decât tratarea bolilor. Nu putem fi de acord însă cu maniera politicianistă în care au fost abordate aceste subiecte de către colegii din PNL, la fel cum nu putem fi de partea celor

care propun introducerea unor coerciții financiare pentru pacienții „indisciplinați” sau cu cei care doresc creșterea birocrației, prin înființarea unei agenții guvernamentale denumite pompos Agenția Națională de Prevenție în Sănătate.

Ca medic și ca om cu viziuni de stânga, nu mi se pare normal și uman să instituim prin lege coerciții financiare unor pacienți. Stau și mă întreb în ce țară trăim dacă principala grijă a autorităților este să umble după bolnavi ca să încaseze amenda neplătită. Mai mult, există multe patologii al căror tratament impune costuri ridicate, ce nu pot fi suportate de români. Oare de unde va putea plăti un bolnav sau familia acestuia amenda preconizată, când poate unii nu-și pot asigura nici măcar minimumul necesar pentru un trai decent?

Ca social-democrat, cred că s-a pornit din start cu o abordare greșită, lipsită de compasiune, ca să nu spun că ea contravine total intereselor pacienților. În loc să ne punem problema cum să asigurăm tratamente inovatoare, cât mai folositoare pacienților, unii se gândesc în mod mercantilist cum să mai facă rost de niște bani de pe spinarea unor semeni aflați în dificultate. Este dureros să constați că aceasta este viziunea dreptei pentru sistemul de sănătate din România!

În al doilea rând, nu mi se pare normal și nici eficient să mai înființăm o agenție guvernamentală, adică să creștem birocrația în sistemul de sănătate. Am numărat: din 28 de articole, cât are inițiativa legislativă, în 21 se face referire la Agenția Națională de Prevenție în Sănătate. Cred că mult mai corect ar fi fost ca propunerea să se cheme Legea privind Agenția Națională de Prevenție în Sănătate. Măcar așa era limpede pentru oricine care sunt intențiile reale ale celor care stau în spatele ei.

Pe scurt, propunerea PNL este neconstituțională, ambiguă și orientată împotriva pacienților.

Înainte de a crea sancțiuni pentru bolnavii care nu se prezintă la medic, trebuie să ne asigurăm că aceștia au la dispoziție infrastructura medicală dezvoltată în toată țara. Asta ar trebui să ne preocupe pe toți, inclusiv pe cei din PNL, nu să înființăm niște agenții și să mai punem pe funcții niște oameni de partid.

Nu susțin și nu voi vota această inițiativă legislativă, pentru că sunt convins că problema prevenției în sănătate nu se rezolvă prin amenzi sau prin înființarea vreunei agenții minune, care să cheltuiască banii contribuabilului. Nu așa vom rezolva problema, ci printr-o eficientizare a instituțiilor pe care le avem deja și care funcționează, prin corectarea disfuncționalităților și sancționarea abaterilor, precum și printr-o dezvoltare a infrastructurii medicale, prin continuarea investițiilor în spitale noi și modernizarea celor vechi, dotarea lor cu aparatură de ultimă generație, dar și printr-o finanțare adecvată a programelor de _screening_ și stimularea angajării medicilor în toate zonele țării, inclusiv în mediul rural.

Acestea trebuie să fie prioritățile noastre și despre aceste lucruri ar trebui să fie dezbaterea publică, nu despre invențiile celor din PNL. Tocmai de aceea, vă propun să încheiem aici aceste discuții sterile, să-i lăsăm pe domnii și doamnele din PNL să continue agenda lor privind amenzile date pacienților, iar noi să ne preocupăm de problemele cu adevărat importante pentru români.

Vă mulțumesc pentru timpul acordat.

## **Domnul Vasile Nistor:**

Vă mulțumesc, domnule senator.

Dacă dintre colegii veniți avem vreun domn senator care...

Să vă notăm, domnule senator.

Aveți cuvântul, domnule senator Florin Constantinescu.

Mulțumesc, domnule președinte.

Declarația mea de azi se intitulează „Autostrada est–vest, un pașaport al Republicii Moldova pentru Uniunea Europeană”.

Stimați colegi,

Doamnelor și domnilor,

Declarația politică pe care o adresez astăzi se intitulează „Autostrada est–vest, un pașaport al Republicii Moldova pentru Uniunea Europeană”.

Proiectul autostrăzii Târgu Mureș–Iași–Ungheni rămâne o prioritate pentru țara noastră. În ceea ce privește infrastructura, încă mai avem multe de făcut. În fiecare zi descoperim că unele proiecte nu au fost realizate așa cum trebuie sau că există deficiențe în relația stat-constructor. Sunt destul de multe probleme în transporturi și trebuie să recunoaștem că, în ceea ce privește drumurile, avem foarte multe de făcut.

Aș aminti două abordări importante referitoare la autostrada est–vest: pe cea a premierului și pe cea a președintelui. Premierul a afirmat că „în master plan este pe locul doi ca prioritate” și că vor fi lansate studiile de fezabilitate. Președintele României a afirmat că „Moldova suferă încă din cauza decalajelor economice. O autostradă care să lege Moldova de restul țării și al Europei ar trebui să aducă numeroase beneficii. Acest proiect ar trebui să devină prioritar”. Aș mai adăuga aici abordarea lui Dorin Chirtoacă, primarul Chișinăului, care a afirmat că autostrada care va traversa Moldova românească ar trebui să ajungă până la capitala celeilalte Moldove, de peste Prut.

Din aceste declarații putem deduce că, într-adevăr, s-a înțeles necesitatea unei autostrăzi, care, iată, reprezintă o prioritate națională. Mai mult, deducem interesul pe care îl au moldovenii, frații noștri de peste Prut, față de acest proiect al nostru. Și nu este greșit. Noi am tot spus că vrem să întindem mâna moldovenilor, pentru apropierea Republicii Moldova de valorile democratice și integrarea lor în Uniunea Europeană. Iată un proiect viabil prin care noi, românii, am putea scurta acest traseu. România ar putea intra cu drepturi depline... Republica Moldova ar putea intra cu drepturi depline în Uniunea Europeană, prin România.

Dezvoltarea infrastructurii și, mai cu seamă, autostrada est–vest vor ușura traficul de mărfuri, comercial și transportul de persoane. În plus, această autostradă reprezintă un pașaport al Republicii Moldova pentru Uniunea Europeană. Am declarat de nenumărate ori că susținem parcursul european al Republicii Moldova. Haideți să facem acest lucru prin legarea estului Europei de vestul Europei, dezvoltând astfel turismul, crescând exporturile și acordând atenția cuvenită investitorilor.

Autostrada „Moldova” nu ar trebui realizată sub presiune politică. Și am mai văzut în ultimele luni că proiectul este solicitat de toate forțele politice. Autostrada este o necesitate a zonei, care ar permite generarea unor noi locuri de muncă și creștere economică.

Vă mulțumesc.

## **Domnul Vasile Nistor:**

Vă mulțumesc, domnule senator. Mai așteptăm colegi.

Domnule senator, aveți declarație politică? Domnule Popescu, aveți declarație politică?

Bine, așteptăm.

Bună dimineața, doamna senator!

O invit la microfon pe doamna senator Gabriela Firea, să-și prezinte declarația politică.

Aveți cuvântul, doamna senator.

Mulțumesc, domnule președinte.

Declarația mea politică se intitulează „Domnule Dacian Cioloș, «Antena» vă aparține!”.

Am asistat cu toții, în urmă cu două zile, la o acțiune impetuoasă a unei instituții de forță a statului, Departamentul de executări silite al ANAF, menită să pună în aplicare o sentință judecătorească pronunțată în urmă cu un an și jumătate. Este vorba despre evacuarea televiziunilor trustului „Intact” din sediile în care funcționează și care au fost deja confiscate în baza sentinței respective, iar dreptul de proprietate al statului a fost intabulat.

Dincolo de chestiunile de ordin juridic, se nasc câteva întrebări de bun-simț, la care comunicatul sec al ANAF nu răspunde nici măcar în parte, dar care sunt esențiale pentru înțelegerea acestei chestiuni.

În primul rând, de ce timp de mai bine de un an „Antenele” nu au primit niciun răspuns la solicitarea de a-și păstra drepturile de chiriași și în raport cu noul proprietar sau de a-și exercita dreptul de preempțiune la cumpărarea imobilelor? „Antena 1” și „Antena 3” nu au fost condamnate în dosarul ICA și nu au nicio vină că proprietarul spațiilor în care funcționează a fost deposedat de ele.

Apoi, este limpede și pentru orice necunoscător într-ale televiziunii că nu poți muta una, cu atât mai mult cinci televiziuni, în doar cinci zile. Inclusiv argumentul că „Antenele” știau ce urmează să li se întâmple și chiar și-au pregătit mutarea nu justifică această iminență. Pentru că, atâta timp cât există, fie și teoretic, varianta continuării activității în vechile sedii, niciun manager nu ar lua decizia demarării unei operațiuni care ar costa compania sume de ordinul sutelor de mii sau chiar milioanelor de euro.

În plus, păstrarea televiziunilor în calitate de chiriași ai statului român i-ar fi asigurat acestuia venituri certe, față de o ipotetică valorificare prin vânzare, în condițiile în care respectivele clădiri nu se pretează la o gamă prea diversificată de activități.

Un lucru este cert, dragi colegi: indiferent de cât de legală ar fi acțiunea de evacuare a „Antenelor”, limitarea sau afectarea emisiei posturilor de televiziune, fără nicio îndoială, reprezintă o îngrădire flagrantă a dreptului de exprimare, garantat de Constituția României și de toate tratatele internaționale în care țara noastră este semnatară. Nu este nevoie ca CNA-ul să retragă licența unei televiziuni pentru ca aceasta să nu mai poată să emită. Există și alte metode, mult mai sofisticate.

În toată lumea civilizată, libertatea presei este un drept sacrosanct. Primul amendament la Constituția Statelor Unite prevede explicit că este interzis, sub orice formă, să se îngrădească libertatea de exprimare, în general, și libertatea presei, în mod particular.

Odată cu intrarea în vigoare a Tratatului de la Lisabona, Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene a căpătat forță juridică, fiind primul document internațional care proclamă în termeni expliciți, la art. 11 alin. (2), că „libertatea și pluralismul mijloacelor de informare în masă sunt respectate”.

Deși acest document este opozabil și României, constatăm nu numai că statul nu ia măsuri care să garanteze independența presei, ci, dimpotrivă, acționează brutal împotriva unuia dintre cele mai importante canale de informații.

Președintele Senatului l-a interpelat ieri pe prim-ministrul Dacian Cioloș în această chestiune și i-a cerut să vină în fața Senatului pentru a explica acțiunea unei instituții din subordinea sa.

Așadar, domnule prim-ministru, pentru că vă așteptăm în scurt timp să veniți aici, în plenul Senatului, „Antena” vă aparține! Dar asta nu vă dă dreptul să discutați în astfel de termeni viitorul unui post de televiziune și, mai ales, să nu aveți grijă de telespectatorii săi, care sunt români. Români care au încredere în dumneavoastră și așteaptă să fiți drept, să fiți corect.

Vă mulțumesc.

Vă mulțumesc, doamna senator. Mai așteptăm colegi.

Mai avem colegi care vor să-și prezinte declarația politică?

Mai așteptăm, atunci.

Colegii spun că în sală nu se aude nimic când se ia cuvântul. Umblați acolo, la aparate.

Îl invit la microfon pe domnul senator Marius Pașcan, să-și prezinte declarația politică.

Aveți cuvântul, domnule senator.

Mulțumesc, domnule președinte de ședință. Distinși colegi,

Declarația mea politică se intitulează „În privința agresiunilor cu caracter etnic separatist, România se manifestă precum ciobănașul din «Miorița»”.

Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei a adoptat, în aprilie 2014, o rezoluție privind drepturile minorităților în Europa, în care se arată că autonomia teritorială poate contribui la protejarea drepturilor minorităților, aceasta fiind doar una dintre modalitățile prin care se pot asigura aceste drepturi.

Rezoluția pritocită în urma presiunilor și a lobby-ului Budapestei stipula faptul că protecția drepturilor minorităților naționale trebuie să rămână „o prioritate pe agenda politică” și sublinia că beneficiile acestei protecții nu se limitează la minorități, ci „vor aduce stabilitate, dezvoltare economică și prosperitate pentru toți”. Erau invocate drept exemplu autonomia Tirolului de Sud, situația minorității suedeze din Finlanda și alte state unde sunt garantate drepturi colective.

Între timp, președintele Comisiei de la Veneția a evidențiat la Cluj-Napoca, cu ocazia Conferinței internaționale dedicate marcării a 20 de ani de la adoptarea de către Consiliul Europei, respectiv de la semnarea și ratificarea de către România a Convenției-cadru pentru protecția minorităților naționale, buna și fructuoasa colaborare pe care organismul a avut-o cu țara noastră și performanțele României în domeniu: „Comisia a putut observa că România a avut întotdeauna o abordare pozitivă și constructivă în ceea ce privește protecția minorităților naționale. De asemenea, a putut constata preocuparea reală a autorităților române pentru respectarea convenției-cadru și a standardelor aplicabile. (...) Mă bucur să observ că modelul românesc de protecție a drepturilor persoanelor aparținând minorităților naționale este astăzi unul bazat pe recunoașterea și aprecierea diversității, valorificând interculturalitatea drept mijloc de a dezvolta o societate diversă, dar unită și pașnică.” Imediat, în stilu-i consacrat belicos, Ungaria a reacționat prin intermediul Institutului de Cercetare pentru Politică Națională de la Budapesta, care a constatat faptul că modelul românesc nu poate fi calificat drept exemplar.

De câțiva ani, Consiliul Național Secuiesc face eforturi constante și se manifestă consecvent pentru forțarea unei autonomii teritoriale pe criterii etnice, prin desprinderea din trupul României a județelor Mureș, Harghita și Covasna. În acest sens, a cerut anul trecut celor 153 de consilii locale din cele trei județe să adopte o lege prin care să solicite crearea regiunii „Ținutul Secuiesc”, care să fie autonomă, iar această hotărâre să fie înaintată Guvernului și Parlamentului României, forurilor competente europene și internaționale.

Din fericire, înțelegând că deschide o cutie a Pandorei care poate risipi stabilitatea actuală a relațiilor interetnice în întreaga Uniune Europeană, Comisia de monitorizare a Congresului Puterilor Locale și Regionale din cadrul Consiliului Europei a respins săptămâna trecută cererea pentru autonomia așa-zisului „Ținut Secuiesc”, solicitată de 47 de consilii locale și județene din Covasna, Harghita și Mureș. Cele 47 de consilii locale din județele Covasna, Harghita și Mureș au fost reprezentate la Strasbourg de președintele Consiliului Județean Covasna, Tamás Sándor, și de primarul municipiului Sfântu Gheorghe, Antal Árpád.

Această cerere a fost respinsă, argumentându-se oficial că „nu este de competența Congresului și a Consiliului Europei”, potrivit președintei delegației României la acest congres, Ludmila Sfârloagă. Aceasta a mai transmis faptul că acest subiect trebuie discutat în țară și nu trebuie dezbătut în instanțele europene. Comisia a hotărât, cu această ocazie, respingerea atât a arbitrajului cerut de reprezentanții „Ținutului Secuiesc”, cât și a posibilității ca acest congres să trimită o misiune de monitorizare în România.

Este cât se poate de evident că Ungaria nu abdică de la pretențiile sale teritoriale extremiste, etnic separatiste, de amestec în problemele interne ale statelor învecinate și se folosește de prerogativele Uniunii Europene, forțând prin diferite canale diplomatice și presiuni politice obținerea, validarea normativă a autonomiei teritoriale pe criterii etnice. Săptămâna trecută, liderul Jobbik din Ungaria, Vona Gábor, într-un interviu acordat canalului „Digi24”, făcea apel și transmitea indicații pentru modificarea Constituției României, pentru a permite autonomia teritorială pe criterii etnice. De altfel, poziții similare a exprimat de-a lungul ultimilor ani și premierul Viktor Orbán, profitând de taberele de vară organizate frecvent în Transilvania, susținând așa-zisul drept la autodeterminare al minorității maghiare.

Din păcate, se vorbește oficial mult prea puțin despre reciprocitate și paritate, mai precis despre respectarea drepturilor elementare ale minorității române din Ungaria. În timp ce pe teritoriul României sunt autorizate să emită în limba maghiară zeci de posturi de televiziune și de radio locale, înființate de firme din România, după legislația audiovizuală din România, plus alte câteva zeci de posturi TV exclusiv în limba maghiară, nesubtitrate, retransmise prin cablu din Ungaria și care emit exclusiv în limba maghiară în întreaga Transilvanie, promovând adeseori o politică revizionistă, iredentistă, teritorial separatistă, prin comparație, românii din Ungaria nu au niciun fel de post TV sau de radio local care să emită emisiuni în limba română în zonele locuite de aceștia. Mai mult chiar, posturile publice de televiziune din România, „TVR 1” spre exemplu, nu se recepționează decât în anumite zone din Ungaria locuite de români, zone întregi în care românii au o pondere însemnată fiind complet lipsite de posturi TV din România. Cu alte cuvinte, românii care vor să aibă acces la posturi TV românești trebuie să-și achiziționeze în Ungaria antene parabolice din România.

Politica belicoasă și de încurajare a extremismului maghiar din partea Budapestei este vădită și prin acțiunile recente cu caracter terorist din Covasna, în urma cărora au fost arestați Beke István și Szőcs Zoltán, reprezentanți ai „Mișcării de Tineret 64 de Comitate”, care se pregăteau să detoneze un dispozitiv exploziv improvizat tocmai de Ziua Națională a României. Este evident că, încurajând politic extremismul, Ungaria va continua să militeze și să acționeze prin toate mijloacele pentru separatismul etnic și autonomia teritorială a Transilvaniei. De altfel, acest obiectiv este asumat oficial și de UDMR, prin programul său politic oficial.

Cu pași mărunți, dar semnificativi, de mai bine de un sfert de secol, în județele din Transilvania elevii deprind un sentiment cultivat cu bună știință, acela de handicap al minoritarului, și sunt separați etnic încă de pe băncile școlii, în timp ce, în continuare, unitățile de învățământ sunt divizate etnocentrist forțat. Elevilor maghiari li se predă o istorie eronată, trucată deliberat, care preamărește Ungaria imperialistă și condamnă Trianonul, învinovățind România de rapt teritorial. Îngăduitoare, autoritățile române se fac că nu văd. În această privință, filosofia implacabilului, a damnării prin acceptarea cu resemnare a fatalității, asumată de ciobănașul din „Miorița”, este mai actuală decât oricând pentru spiritul românesc.

Vă mulțumesc pentru atenție.

## **Domnul Vasile Nistor:**

Vă mulțumesc, domnule senator.

În sală mai sunt colegi care vor să-și prezinte declarația politică? Suntem în timp, mai avem exact șase minute.

Domnule Igaș, sunteți trecut aici. Prezentați declarația politică?

**Domnul Traian Constantin Igaș**

**:**

Nu o am.

Nu o aveți. Mai așteptăm.

PAUZĂ * * * DUPĂ PAUZĂ

În sală mai avem vreun coleg care dorește să-și prezinte declarația politică? Mai avem trei minute.

## **Domnul Vasile Nistor:**

Următorii colegi au depus declarațiile politice:

– Saghian Gheorghe, Butnaru Florinel, Frătean Petru, Cadăr Leonard, Chelaru Ioan, Mitu Augustin, Bădălău Nicolae – Grupul parlamentar al PSD;

– Tudor Doina Anca, Tișe Alin, Păran Dorin, Oprea Dumitru, Nicoară Marius, Igaș Traian Constantin, Ghilea Gavrilă, Florian Daniel Cristian – Grupul parlamentar al PNL;

– Popa Constantin, Vochițoiu Haralambie – Grupul parlamentar al UNPR;

– Durbacă Eugen, Nistor Vasile, Niță Mihai – Grupul parlamentar liberal-conservator;

– Biró Rozalia – Grupul parlamentar al UDMR. Declar sesiunea de declarații politice încheiată. O zi bună să avem!

Declarația politică se intitulează „Salarizarea în sistemul bugetar”.

Domnule președinte,

Stimați colegi,

Doamnelor și domnilor,

Proiectul de lege privind salarizarea în sistemul bugetar a fost discutat și analizat în nenumărate contexte și cu numeroase ocazii încă de anul trecut. Acesta a fost trimis la Ministerul Muncii și cred că, pentru binele sistemului bugetar românesc, ar fi nevoie de un răspuns prompt, care să ne permită să perfecționăm proiectul de lege și să îl aprobăm, pentru ca aplicarea sa să aducă beneficii bugetarilor și să ducă la modernizarea aparatului birocratic românesc, dar, mai ales, la dezvoltarea societății, prin impactul direct asupra unor categorii profesionale precum cadrele didactice sau medicale.

Cred că ar fi regretabil să se producă în continuare întârzieri, mai ales în condițiile în care proiectul de lege privind salarizarea unică există deja și este finalizat într-o proporție majoră. În plus, necesitatea unui proiect de lege pe o temă atât de importantă cred că depășește impedimente precum lipsa unei fundamentări ori a unui calcul de impact economic. Specialiștii din planul executiv, și nu numai, sunt cu siguranță dornici de a găsi cele mai bune variante pentru realizarea unui calcul de impact economic rapid în acest sens.

În definitiv, suntem cu toții de acord că legea salarizării publice trebuie să fie actualizată. Trebuie răspuns constrângerilor acestei legi, pentru că în acest moment avem 110 clase de salarizare și, dintre acestea, 24 sunt deja suprapuse, ca urmare a majorărilor salariului minim, din 2010 până acum, într-un ritm accelerat. Avem nivele de salarizare care nu mai diferă, pentru aceeași funcție, în ministere sau instituții diferite, dar care sunt, cel puțin la nivelul clasei de salarizare, în aceeași clasă, lipsesc criteriile de performanță și, mai ales, avem situații în care salariile de bază ale persoanelor cu vechime în muncă au ajuns să fie mai mici decât ale debutanților, ba chiar situații în care salariile celor cu studii superioare au ajuns să fie la nivelul celor ale salariaților cu studii medii.

Nu putem contesta că un subiect de o asemenea amploare necesită timp de analiză pentru evidențierea unui punct de vedere. Dar acest lucru nu justifică amânarea sa la nesfârșit. Nu vom dispune niciodată de suficient timp pentru niciunul dintre proiectele noastre. De aceea există termene limită și date clare de lucru.

Cel mai bine este ca toate schimbările dorite și necesare să fie prinse într-o lege a salarizării unitare în sistemul bugetar, echitabile și care să reflecte munca și importanța muncii fiecărei categorii sociale. Avem mare nevoie de o lege de salarizare construită plecând de la principii corecte, care presupun ca fiecare categorie socioprofesională să fie poziționată în grila de salarizare în funcție de rolul pe care-l are în dezvoltarea societății.

Să luăm doar un exemplu: învățământul românesc. Este o realitate faptul că învățământul este un domeniu strategic de care depinde viitorul unei țări. Din păcate, în România, acest sector de activitate a fost neglijat în ultimii 26 de ani, fiind constant subfinanțat, și consecințele se văd. O componentă fundamentală a acestui domeniu este resursa umană și, inevitabil, subfinanțarea a condus la degradarea alarmantă a statutului social al personalului din sistemul educațional. Din cauza salarizării umilitoare, calitatea profesională a dascălilor care au intrat în sistem în ultimii ani a scăzut constant, ceea ce a avut drept consecință scăderea calității actului instructiv-educativ.

Nu în ultimul rând, doresc să subliniez că proiectul de lege privind salarizarea în sistemul bugetar trebuie să aibă la bază conceptul de „performanță profesională”, criteriu în funcție de care să se stabilească nivelul salariilor. Pentru învățământ vor trebui elaborate standarde naționale de evaluare a competențelor, fapt ce va fi necesar pentru fiecare domeniu în parte, desigur.

Având în vedere timpul foarte scurt în care se intenționează să fie elaborat acest proiect de lege, soluția realistă ar fi ca punctul de plecare să îl reprezinte proiectul elaborat în toamna anului trecut și, eventual, să se introducă criterii suplimentare față de cele existente, pentru acordarea premiilor individuale. Vă invit să susținem elaborarea și finalizarea în sensul adoptării și aplicării acestui proiect privind salarizarea bugetară, fiind conștienți de importanța sa pentru modernizarea semnificativă a societății noastre.

Vă mulțumesc.

Cu deosebită stimă, senator Gheorghe Saghian.

Declarația politică este intitulată „Dezinfectarea spațiilor folosite de copii”.

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor senatori,

Stimați colegi,

Vacanța intersemestrială constituie un prilej de odihnă și de destindere pentru elevi și pentru cadre didactice la mijlocul unui an școlar. Eforturile ambelor părți sunt răsplătite prin această binemeritată pauză. Pentru școli însă, acest moment ar trebui să fie unul în care să întreprindă acțiuni folositoare pentru instituție, mai ales în sensul realizării acelor activități care necesită absența elevilor și a profesorilor.

Mai exact, consider că vacanța intersemestrială constituie prilejul ideal pentru realizarea dezinsecției în spațiile destinate activităților educaționale. Să nu uităm că dezinsecția este ansamblul mijloacelor și metodelor de prevenire și combatere a insectelor purtătoare și transmițătoare de boli infecto-contagioase. Dezinsecția poate fi profilactică, cu scopul de a împiedica înmulțirea și răspândirea dăunătorilor, prin crearea de condiții nefavorabile dezvoltării acestora. Dezinsecția preventivă trebuie să aibă caracter permanent, obligativitatea efectuării acesteia fiind trimestrială la ora actuală. Dezinsecția mai poate fi și curativă, urmărind distrugerea și îndepărtarea insectelor din unitatea asupra căreia se acționează.

Sănătatea copiilor noștri este foarte importantă pentru fiecare dintre noi. Ne dorim ca ei să se bucure de cele mai bune condiții pentru a învăța, pentru a se odihni sau pentru a se alimenta sănătos. Fără îndoială că bacteriile, microbii, insectele parazite și rozătoarele alterează spatiile în care copiii își desfășoară activitățile.

Dat fiind faptul că școlile sunt medii propice pentru răspândirea bolilor contagioase (gripa, guturaiul, varicela, rujeola, rubeola), iar la vârste fragede imunitatea este scăzută, epidemiile se pot răspândi rapid. Iată de ce dezinsecțiile regulate și bine programate pot fi un pas esențial către dezinfectarea spațiilor folosite de copii și de profesori în activitatea educațională.

Legislația în vigoare pe această temă trebuie adaptată provocărilor actuale din punct de vedere infecțios. Este de datoria statului să asigure cadrul necesar pentru a se efectua activități de prevenție și de combatere a infecțiilor cu regularitate. Vă invit să analizăm în profunzime schimbările actuale și să luăm măsuri împreună pentru a ne asigura că activități de dezinsecție vor fi efectuate în mod obligatoriu și recurent în timpul vacanțelor intersemestriale.

Vă mulțumesc.

Declarația politică se intitulează „Un popor fără istorie e un popor fără viitor!”.

Mă simt obligat să iau atitudine publică și să-mi exprim îngrijorarea, dar și dezacordul total față de propunerile de diminuare drastică a numărului de ore de istorie în învățământul gimnazial și eliminare a unei ore de limba și literatura română la clasele a V-a și a VI-a, propuneri formulate în cadrul celor trei variante ale Planului-cadru pentru învățământul gimnazial din România, aflate acum în dezbatere publică.

Aceste propuneri, care par să aibă girul ministrului tehnocrat al învățământului, sunt în contradicție cu adevăratele nevoi de educare și formare ale copiilor și tinerilor noștri, mai ales date fiind vremurile complicate pe care le trăim, în care supertehnologizarea, individualismul, societatea dominată de valorile materiale mai mult decât de cele spirituale ne îndepărtează de trecutul nostru și ne privează de o gândire personală și colectivă orientată spre viitor, fiind exacerbat preocupați doar de prezent. În plus, apare din ce în ce mai mult neîncrederea în identitatea națională și europeană, iar de multe ori chiar și principiile democrației sunt puse sub semnul întrebării.

În acest context, avem nevoie mai mult decât oricând de studiul istoriei și al limbii și culturii române, în niciun caz să le tăiem, să le limităm sau să le amestecăm într-un amalgam pluridisciplinar nestructurat, inconsistent și superficial. Avem nevoie de studiul sistematic, într-un număr suficient de ore, al istoriei naționale și universale, al culturii și limbii române, deoarece generațiile tinere trebuie să se formeze în spiritul valorilor acestora. Istoria națională, limba și cultura română sunt expresia identității noastre naționale românești, formată de-a lungul veacurilor și transmisă din generații în generații, din respect pentru trecutul nostru ca neam și țară, dar și din considerație pentru viitorul nostru ca popor, în care să ducem mai departe gloria înaintașilor noștri, idealurile de libertate, democrație și spirit autentic românesc exprimat în tradiții seculare. Cum ne construim viitorul ca națiune, dacă nu avem reperele istoriei și culturii române? De asemenea, prin studiul acestora, elevii au parte de o adevărată educație democratică și interculturală, în care gândirea critică, capacitatea de exprimare, înțelegerea integratoare în spiritul valorilor umaniste pot fi cultivate și dezvoltate.

Domnule ministru,

Aveți puțin curaj și dați acestor discipline locul pe care îl merită în programa școlară! Să nu uitați și să nu uităm cu toții că un popor fără istorie e un popor fără viitor!

Declarația politică este intitulată „Republica Moldova trebuie să aleagă Vestul”.

Cu toții ne bucurăm că instabilitatea din Republica Moldova s-a diminuat odată cu instalarea noului Guvern de la Chișinău. Avem exemplul Ucrainei, care a experimentat, din păcate, cu sacrificii umane, instabilitatea transformată în pierderi de teritorii și „omuleți verzi” invadatori. Un astfel de scenariu nu trebuie să aibă loc în Republica Moldova, iar acest aspect trebuie să îi intereseze la maximum pe guvernanții de la București.

M-am bucurat foarte mult când Alianța Nord-Atlantică a precizat de curând, prin Alexander Vershbow, adjunctul secretarului general al NATO, că susține integritatea teritorială a Republicii Moldova și dorește consolidarea parteneriatului cu această țară. NATO va continua să ofere asistență Republicii Moldova, în sensul înființării unei armate

moderne, dinamice și echipate corespunzător, interoperabilă cu armatele altor state membre. Acesta este răspunsul cel mai adecvat la amenințările tot mai grave ale Rusiei la adresa vecinilor săi.

În ceea ce privește România, tot dinspre Vest vine o analiză semnată de Janusz Bugajski și Peter B. Doran privind regiunea Mării Negre, unde Center for European Policy Analysis atrage atenția asupra campaniilor Moscovei de „propagandă și dezinformare”, care urmăresc „să discrediteze guvernele prooccidentale și liberale din întreaga regiune”. Astfel, Kremlinul poate depune eforturi pentru a manipula ideea latentă a „României Mari”, pentru a promova dispute regionale cu Moldova și Ucraina, poate să infiltreze sabotori, să orchestreze proteste și să susțină acțiuni separatiste, cum ar fi cele ale maghiarilor secui în Transilvania. Iată de ce statul român trebuie să se afle permanent în alertă, dar cât mai discret, astfel încât România să nu cadă în capcanele serviciilor secrete rusești.

Prin instalarea noului Guvern de la Chișinău, cetățenii moldoveni trebuie să aleagă clar direcția spre care vor să se îndrepte, astfel încât integritatea teritorială să le fie garantată. Prin reformă, eficiență administrativă și înlăturarea corupției, Republica Moldova mai are o șansă. De asemenea, prin îndeplinirea cât mai rapidă a criteriilor de aderare la Uniunea Europeană, frații de pe ambele maluri ale Prutului își pot vedea visul cu ochii deschiși, și anume dispariția granițelor ce îi separă, sub marea cupola a cetățeniei europene și a libertății europene de mișcare.

Acestea fiind spuse, de la această tribună parlamentară solemnă doresc să fac un apel la responsabilitate atât din partea Guvernului Republicii Moldova, cât și din partea Guvernului Cioloș, astfel încât să gestioneze cât mai bine relațiile dintre cele două state și să informeze cât mai bine cetățenii despre pericolul de la răsărit. România a ales vestul și acum este un oază de stabilitate în regiune. Tot astfel, cetățenii moldoveni trebuie să ia exemplul României, să adere la spațiul european, pentru că doar astfel ne putem regăsi cu toții ca frații sub același acoperiș.

Noi, românii, nu am uitat și sunt sigur că nici moldovenii nu au uitat testamentul sfântului domnitor al Moldovei: „Țineți minte cuvintele lui Ștefan, care v-a fost baci până la adânci bătrânețe... că Moldova n-a fost a strămoșilor mei, n-a fost a mea și nu e a voastră, ci a urmașilor voștri ș-a urmașilor urmașilor voștri în veacul vecilor...”

În mod sigur, marele domnitor, când pomenea de urmași, nu se referea la „invadatorii verzi”.

Declarația politică se intitulează „Credința creștină, într-o întâlnire istorică”.

Evenimentul trăit de Biserica Catolică, de Biserica Ortodoxă, dar și de societatea civilă, vineri, 12 februarie, nu poate lăsa indiferentă opinia publică, ci, din contră, atrage atenția lumii întregi. Fără îndoială, este cel mai important eveniment din sânul celor două biserici, totodată așteptat, dorit și chiar visat de lumea creștină.

Este prima întrevedere între un patriarh al Moscovei și Suveranul Pontif, după aproape o mie de ani de la Marea Schismă, urmare a înstrăinării treptate dintre Roma și Constantinopol. Ne aducem aminte că întoarcerea Bisericii Răsăritene la uniunea cu Roma, căutată de papi, a eșuat în totalitate la Conciliul Ecumenic de la Lyon din 1274, dar și la cel din Florența din anul 1439. Din păcate, anularea întâlnirii dintre Papa Ioan Paul al II-lea și Patriarhul Alexei al II-lea al Moscovei în anul 1997 a adus o adâncă întristare în sufletele noastre, care, dintru începutul plămădirii acestui neam, așa ne știm, români și creștini, fie că suntem ortodocși, fie catolici.

Sunt demne de amintit și astăzi câteva fraze celebre ale Sfântului Ioan Paul al II-lea – „Nu vă fie frică. Deschideți larg porțile în fața lui Cristos.” – din prima sa alocuțiune publică de după alegerea sa ca papă, în 1978, și cele din cadrul întrevederii din 13 ianuarie 2003, înaintea invaziei din Irak, cu mai mulți diplomați – „Spuneți «nu» războiului. Războiul nu este întotdeauna inevitabil. Este, în schimb, de fiecare dată o înfrângere pentru omenire.”

Iată că în 2016 avem privilegiul de a trăi, de a simți emoția și de a vedea întâlnirea istorică dintre Papa Francisc și Patriarhul Kiril, marcată de o îmbrățișare. O pagină importantă din istoria omenirii a fost scrisă din și pentru iubire de oameni și de Dumnezeu!

La fel ca în 1997, astăzi, cei doi lideri religioși manifestă îngrijorări, temeri față de conflictele existente în Siria, Irak, Orientul Mijlociu, Ucraina, față de acțiunile teroriste care afectează întreaga omenire și fac un apel la negociere, prudență, solidaritate socială și acțiune în favoarea păcii. Unitatea creștinilor, persecuția acestora, libertatea religioasă, familia, căsătoria, avortul și sfârșitul vieții sunt principalele puncte ale declarației comune a celor doi prelați, care s-au îmbrățișat pentru a da speranță, bucurie și un îndemn puternic către restabilirea unității între oameni.

Este greu să cuprinzi în puține fraze spectrul și impactul acestui eveniment asupra lumii. Cred însă că ceea ce impresionează fără excepție la acești doi giganți ai bisericii timpului nostru este pasiunea lor nemăsurată pentru om. Ei au fost și sunt slujitori ai lui Dumnezeu și slujitori ai omului, sunt în mod eminent slujitorii slujitorilor lui Dumnezeu. Iubesc omul oriunde l-ar întâlni, îl iubesc indiferent de apartenența lui religioasă, de culoarea sau de cultura sa, se apropie de el și îl îmbrățișează în complexitatea existenței lui. Îl prețuiesc fără să fie nevoie să coboare de sus cu privirea spre el, deoarece, din locul spiritual în care au ales să se situeze, și i-au făcut egali pe toți oamenii. Avem și noi nevoie de aceleași trăiri ca să simțim că suntem oameni.

Papa Francisc și Patriarhul Kiril, doi slujitori ai credinței, iubirii și adevărului, nu ne învață numai că Dumnezeu este Existența Absolută, că este Atotprezentul și Atotștiutorul, că este Ființa în care toate calitățile sunt la gradul perfecțiunii. În societatea de astăzi, poate că ne-ar fi sensibilizat prea puțin să auzim de la ei aceste lucruri, dar ne arătă că Dumnezeu este Milostivire imensă față de fiecare om, că ne deschide poarta iubirii Sale, indiferent de cât de multe au fost abaterile noastre de la calea Sa, că El este înțelegător cu slăbiciunile noastre, că ne vrea liberi și fericiți în adevăr și iubire, că adevăratul sens al vieții noastre Îl include pe Dumnezeu.

Declarația politică este intitulată „Ipocrizia ridicată la rang de principiu”.

## Stimați colegi,

În ultimele săptămâni ne aflăm în fața unui asalt al așa-ziselor principii democratice. Suntem puși la zid că nu acceptăm valorile și principiile democrației, că suntem împotriva alegerii primarilor în două tururi, care ar oferi acestora mai multă legitimitate, etc.

Colegii din opoziție au mers chiar mai departe, cerând Guvernului Cioloș să aprobe o ordonanță de urgență pentru modificarea sistemului electoral.

Ipocrizia celor care susțin sus și tare că ei se luptă pentru principii democratice nu poate rămâne fără răspuns.

Vreau să le reamintesc colegilor liberali că principalul fundament al unui stat de drept îl reprezintă respectarea legii și a principiilor constituționale. Constituția este garantul principiilor și valorilor democratice, reprezentând legea supremă.

Având în vedere aceste aspecte, sunt uimit că parlamentarii liberali au uitat de prevederile alin. (6) al art. 115 din Constituția României, care menționează următoarele: „Ordonanțele de urgență nu pot fi adoptate în domeniul legilor constituționale, nu pot afecta regimul instituțiilor fundamentale ale statului, drepturile, libertățile și îndatoririle prevăzute de Constituție, drepturile electorale și nu pot viza măsuri de trecere silită a unor bunuri în proprietate publică.”

Așa cum se poate observa, drepturile electorale nu pot face obiectul ordonanțelor de urgență și nici nu trebuie să facă parte. Legile electorale trebuie adoptate de Parlament, altfel nu ne-am mai putea numi stat democratic.

Dacă această prevedere constituțională nu este suficientă pentru a demonstra că propunerea colegilor liberali de modificare a legilor electorale nu are la bază principii democratice, voi corobora această prevedere cu deciziile Curții Constituționale a României.

Mai exact, mă voi referi la Decizia nr. 334/2013 a Curții Constituționale a României, în care se subliniază necesitatea adoptării legilor în materie electorală cu cel puțin un an înainte de aplicarea acestora, în caz contrar putând fi afectată democrația: „Curtea constată că Parlamentul poate (și, astfel cum rezultă din deciziile Curții, chiar trebuie) să intervină în această materie a legislației referendare, cu condiția de a nu o supune unor modificări strict conjuncturale, pe baza unor susțineri de oportunitate ori a înțelegerii politice, care avantajează una sau alta dintre forțele politice reprezentate în Parlament și care formează la un moment dat o majoritate parlamentară. Or, dacă o lege ce vizează substanța dreptului referendar adoptată de o majoritate parlamentară la un moment dat reușește să întrunească susținere parlamentară majoritară timp de un an, se poate presupune că ea reflectă în mod real o majoritate electorală și că democrația nu ar putea fi în niciun fel afectată, ca de altfel nici caracterul de stat de drept și democratic al României.”

Sigur, se face referire în decizia Curții la Legea referendumului, care era în acel moment în dezbatere, dar principiile, cele la care fac referire colegii liberali, rămân aceleași.

Decizia Curții se inspiră din Codul de bune practici în materie de referendum adoptat de Comisia pentru democrație prin drept, deci o instituție care e recunoscută la nivel internațional pentru promovarea principiilor democratice.

Mai mult, observ că domnul fost președinte Traian Băsescu susține puternic modificarea legii electorale pentru alegerea în două tururi a primarilor.

Este cel puțin bizar că domnul Băsescu dorește acum modificarea legii, după ce în 2012 a susținut că alegerea primarilor într-un singur tur este foarte bună, pentru că nu s-ar mai face tot felul de alianțe obscure între cele două tururi. Subliniez că legea privind alegerea primarilor într-un singur tur a fost promovată de PDL înainte de alegerile locale din 2012, iar acum PDL-iștii, vopsiți mai nou în PNL-iști, ne dau lecții cu privire la statul de drept și la principii. În 2012 nu erau aceleași principii? Primarii aleși în 2012 au avut mai puțină legitimitate?

Îmi amintesc că prin alegerea primarilor într-un singur tur PDL-ul și-a păstrat un număr important de primari, care ar fi pierdut dacă ar fi fost două tururi. Un exemplu elocvent ar fi domnul Emil Boc, primarul municipiului Cluj.

Stimați colegi din PNL,

V-aș ruga să fiți mai puțin ipocriți când ne dați lecții despre democrație și să nu mai ridicați la nivel de principiu democratic calculele dumneavoastră strict electorale, mai ales că o bună parte dintre dumneavoastră ați susținut puternic în 2012 alegerea primarilor într-un singur tur.

Vă mulțumesc.

Declarația politică se intitulează „Prin defăimare și intoleranță nu există progres în nicio societate”.

Nicio societate civilizată nu se construiește pe ură și intoleranță. Acestea sunt atitudini distructive, care pot fi arme redutabile împotriva progresului. Dimpotrivă, societatea modernă a evoluat și s-a dezvoltat tocmai pentru că astfel de comportamente au fost atenuate/diminuate/contracarate prin legi și norme sociale. Ura care poate pune în scenă un set de măsuri în acord cu natura ei este o capcană. Societatea care nu se eliberează de această capcană riscă falimentul politic, social și moral. Să ne gândim foarte bine ce vrem, căci potențialul distructiv al unui comportament bazat pe ură este imens.

Toleranța nu se învață, au spus unii în ultimele zile. Ba da, ea se învață, la fel cum se învață să dai „bună ziua” sau să respecți bătrânii sau să cedezi locul în tramvai unei gravide. „Cei șapte ani de acasă” nu este un comportament cu care ne naștem, ci este unul pe care îl învățăm. Iar educația este crucială.

Pare-mi-se că liberalii pun preț mult mai mare pe defăimare și intoleranță, decât pe limbaj civilizat și toleranță. Nimic nu este mai periculos decât să te ascunzi sub nobile idealuri și valori precum libertatea, în special libertatea de exprimare, pentru a spune într-un final că a profera injurii și a perpetua și tolera un comportament bazat pe ură sunt soluții pentru o societate civilizată.

Am văzut cum, zilele acestea, s-au dezlănțuit armate de oameni pentru a pune la punct o lege care are potențialul să înrădăcineze în spiritul și mintea oamenilor toleranța și antidefăimarea. Nu-i nimic; dacă putem considera că suntem atât de virtuoși încât să stăpânim pornirile rasiste, xenofobe, discriminatoare și intolerante doar prin forța exemplului propriu, atunci să mergem în direcția asta. Însă eu mă îndoiesc profund.

Libertatea înțeleasă în context social nu este echivalentul anarhiei, ci al respectului demnității celorlalte persoane. Adică ura și intoleranța nu trebuie să devină un comportament social acceptat pe scară largă, ci, dimpotrivă, o excepție ce trebuie să fie sancționată. Ne putem opri puțin din pornirea resentimentară și să ne gândim la copiii noștri? Cum pot fi ei feriți de oceanul de injurii și porniri anti? Cum pot fi ei educați în spiritul toleranței, dacă acestea nu sunt sancționate? Răspunsul cred că este mai mult decât evident.

Copiii noștri nu pot fi feriți în niciun fel, atâta timp cât un astfel de comportament și astfel de porniri umblă libere.

Îmi pare rău că tocmai legile care sunt foarte bune pentru societate devin ținta unor manipulări și dezinformări grosolane, politizate excesiv și puse la zidul infamiei, tocmai cu un comportament de tipul celui pe care însăși legea îl condamnă.

Declarația politică este intitulată „Legea antidefăimare a domnului Dragnea... o nouă întoarcere în timp”.

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor senatori,

Am analizat și eu, ca și alți colegi, Propunerea legislativă privind promovarea demnității umane și toleranței față de diferențele de grup, denumită și legea antidefăimare a domnului Dragnea.

Juridic, dar și moral, actul normativ al liderului PSD reduce din libertatea de exprimare a presei și îngrădește mediul on-line. Pentru a promova o asemenea lege, Liviu Dragnea a inventat o instituție europeană, care reprezintă însă o organizație neguvernamentală. În plus, legea are un caracter de neconstituționalitate, pentru că dublează, practic, legislația aflată deja în vigoare.

Acestea ar fi argumentele juridice, dar adevăratul scop al acestei legi nu îl reprezintă faptul ca ea va impune anumite criterii privind critica adusă imaginii publice a unui demnitar, ele fiind deja reglementate în Codul penal, ci că vom asista treptat-treptat la o cenzură publică și la restrângerea libertății de a te manifesta liber, de a-ți exprima atitudinea critică față de abuzurile unui lider politic... adică acele drepturi pentru care au murit sute de oameni la Revoluția din 1989. Să nu uităm că ceea ce critică domnul Dragnea, adică cuvântul, schimbă mentalitatea unor generații... iar domnul Dragnea cunoaște bine ce înseamnă puterea cuvântului.

Să nu uităm că și în Biblie (cartea sfântă a creștinismului nostru) se spune, la Geneză, că „la început a fost Cuvântul”. Tocmai, se pare ca acest „cuvânt” deranjează. Deranjează faptul că putem gândi și ne putem exprima altfel decât a fost obișnuit domnul Dragnea.

Tocmai aici este esența promovării Legii privind promovarea demnității umane și toleranței față de diferențele de grup _._ Electoratul se schimbă, iar liderul „maxim” al PSD-ului înțelege și îi este frică de această schimbare. În acest caz, el aplică o rețetă veche, utilizată de laboratoarele Securității comuniste, îmbrăcată într-o formă juridică actualizată, europeană și de falsă transparență: aceea a manipulării opiniei publice cu privire la mijloacele de limitare a calomniei și a altor forme de defăimare a unei persoane. Numai că mijloacele de limitare a defăimării sunt reglementate în legi penale și acte administrative. Dar, din păcate, aceste legi nu sunt puse în aplicare sau nu sunt norme metodologice concrete de aplicare a lor pentru a fi limitată defăimarea publică în limite democratice. Aici ar fi trebuit să lucreze domnul Dragnea, mai ales că a fost vicepremier și ministru, adică a avut pârghiile pentru a realiza aceste norme... dacă era interesat cu adevărat.

Din păcate, ce a înțeles și domnul Liviu Dragnea, ca și alții asemenea lui, este că în apropierea alegerilor trebuie eliminate critica, dovezile incriminatorii privind calitatea sa de politician, altfel spus, atitudinile care deranjează și care pot „lumina” modul de gândire al electoratului pro-Dragnea sau care s-a lăsat îndobitocit de politicieni de același tip timp de mai bine de 25 de ani.

Altfel spus, mai ușor este să realizăm o cenzură a opiniei publice pentru a avea rezultatele dorite la alegerile locale și parlamentare, iar electoratul să mai poarte „botnița” demagogiei și a vorbelor goale încă cel puțin 25 de ani, decât să venim cu măsuri de politici publice care să fie apreciate de cetățeni sau criticate pozitiv.

Vă mulțumesc.

Declarația politică se intitulează „4 ani pierduți pentru administrația publică!”.

## Distinși colegi,

În această vară începe nu doar un nou ciclu electoral de patru ani, ci și un nou ciclu administrativ.

Din păcate, în urma tratării acestui subiect de către guvernarea PSD nu doar superficial, ci și anacronic, în total dezinteres față de nevoile unei administrații moderne, europene și poate chiar interesat de o bulversare a acestui domeniu, din rațiuni electorale și interese de partid, prin emiterea unei legi, într-o succesiune de trei variante, care mai de care mai nepotrivită și neconstituțională, se vor fi pierdut alți patru ani în care România putea să se modernizeze și să avanseze din punct de vedere administrativ și birocratic.

Din păcate, tergiversarea pesedistă nu a adus nicio modificare pozitivă sistemului. Timpul a curs în defavoarea românilor. S-a tergiversat nu numai Legea administrației publice locale, ci și modificarea Constituției. Acest lucru nu e de bun augur într-o lume dinamică, ce evoluează de la o zi la alta.

Administrația publică o regăsim astăzi în același stadiu ca și acum patru ani. E tot o administrație greoaie, așezată tot pe vechile structuri, fiind păstrate aceleași metode învechite de lucru. Autonomia locală este la fel de îngrădită, descentralizarea a fost doar un cântec de sirenă fredonat de PSD în alegeri, lăsând lucrurile într-o zonă gri, de confort electoral pentru ei.

Este mai mult decât evident că e nevoie să reîncepem discuțiile cu privire la reformarea/restructurarea administrației publice, debirocratizarea și descentralizarea fiind principalii piloni pe care trebuie bine fundamentate noile decizii, respectiv noua formă de lucru.

Este momentul ca România să se adapteze la realitatea actuală, la noile moduri de lucru, să adapteze administrația la timpurile în care trăim, să avem o administrație eficientă, îndreptată spre cetățean și spre mediul de afaceri.

Declarația politică este intitulată „MCV – spre final”. Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor senatori,

Ceea ce până ieri părea o vizită obișnuită a unui oficial de la Bruxelles în Capitala României... astăzi putem spune că vizita lui Juncker, președintele Comisiei Europene, la București, ne dă noi speranțe în ceea ce privește ridicarea MCV.

Cred că și vremea splendidă din acest mijloc de februarie 2016 îi face pe oficialii europeni să fie mai onești față de noi, de români, iar declarația președintelui Juncker ne-a bucurat atât pe noi, cei de aici, din România, cât și pe cei din

diaspora, care, ca și noi, nu mai cred că se mai poate întâmpla acest lucru.

Astfel, progresele României în privința aspectelor ce intră sub incidența Mecanismului de Cooperare și Verificare (MCV) au convins, Juncker declarând următoarele: „În timpul acestui mandat, al acestei Comisii, vom pune capăt Mecanismului de Cooperare și Verificare care vizează România și Bulgaria (...), voi face tot ce pot pentru accelerarea acestui proces și sunt convins de progresele pe care România le-a făcut.”

Doamnelor și domnilor senatori,

Așa cum spunea Juncker, și noi trebuie să facem tot ce putem, iar prin mecanismele și prerogativele pe care Parlamentul, respectiv Senatul României, le are, să acționăm ca atare.

Sigur, ultimele voturi pentru ridicarea imunității unor colegi sau pentru trimiterea în vederea începerii urmăririi penale a unor miniștri sau foști miniștrii dovedesc clar că noi, senatorii, am înțeles acest lucru și că trebuie să continuăm în acest fel.

Nu trebuie să oprim justiția să-și facă treaba; iar colegii noștri să-și susțină nevinovăția în instanțele judecătorești, și nu în fața Senatului – care nu este instanță de judecată.

Continuarea luptei anticorupție trebuie să fie o prerogativă de prim rang în toate instituțiile statului, începând cu Guvernul, sistemul judiciar, Parlamentul României și așa mai departe.

Categoric, avem mult de muncit, iar ultimul raport MCV reliefează acest aspect.

Noi, ca politicieni în primul rând, trebuie să încetăm atacurile la adresa justiției și să ne canalizăm spre realizarea unor coduri de integritate pentru deputați și senatori, iar modificarea legilor care guvernează achizițiile publice trebuie să devină o prioritate zero a noastră. Anul 2016 este anul în care noi, clasa politică, partidele politice, trebuie să ne reformăm, iar integritatea candidaților noștri trebuie să fie impecabilă.

Noi, PNL, am început acest lucru în partid. Așteptăm să vedem ce se întâmplă și la celelalte partide. Sunt convins că cetățenii, alegătorii, în acest an vor ține cont de acest lucru. Vă mulțumesc.

Declarația politică se intitulează „PSD defăimează prin legea defăimării”.

Domnule președinte al Senatului, Doamnelor și domnilor colegi, Stimați invitați,

PSD a creat o adevărată tradiție a abuzului legislativ, pe care o observăm în formă continuată sub șefia lui Dragnea. Chiar dacă Executivul Ponta a fost înlăturat de la putere de furia străzii, stilul discreționar de a face politică, de a încălca orice regulă democratică, este readus la suprafață de socialiști. După câteva luni în care au mimat democrația și faptul că au învățat din lecțiile date de societatea civilă, iată că au început să-și facă simțită prezența intențiile lor de a împiedica orice formă de opoziție, inclusiv prin Proiectul legislativ privind promovarea demnității umane și toleranței față de diferențele de grup.

Pe lângă faptul că este, în sine, o încălcare a drepturilor la democrație, proiectul de lege a fost aprobat prin nerespectarea regulamentelor Senatului și Camerei Deputaților, conținând, în același timp, prevederi neconstituționale sau care vin în contradicție cu legile existente. Un exemplu al lipsei de dialog și de ignorare a intereselor societății este propunerea lui Dragnea de a înființa un organism în interiorul CNCD (Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării), deși acest lucru nici nu a fost discutat cu reprezentanții Consiliului. Nu s-a ținut cont de nicio recomandare a Consiliului, iar reacțiile societății civile și ale organizațiilor pentru apărarea drepturilor omului nu au avut niciun efect. În plus, în proiectul de lege există formulări ce arată lipsa spiritului de toleranță a inițiatorilor, care ar putea duce actul normativ în afara Constituției.

În fața unor astfel de abuzuri, devine tot mai clar că nu spiritul democratic îl împinge pe Dragnea să forțeze aprobarea acestei legi. În realitate, este o nouă acțiune de a pune lacăt opoziției și presei, de a sancționa insulta și calomnia adresate membrilor PSD, care abia au fost eliminate din Codul penal. În același timp, este o formă de a manipula atenția publică de la un alt abuz al PSD: alegerea primarilor într-un singur tur, o dovadă în plus că acest partid este campionul încălcării drepturilor civile.

Vă mulțumesc.

Declarația politică este intitulată „Primăvara alegerilor locale”.

## Domnule președinte,

## Doamnelor și domnilor senatori,

Încălzirea vremii din ultimele zile se pare că a adus și o creștere a temperaturii atitudinilor politice.

În ultima vreme observ o inflamare din ce în ce mai accentuată și mai populistă din partea domnului Liviu Dragnea, care mai nou dorește revocarea hotărârii de guvern privind data alegerilor locale. Dragnea îl amenință pe Cioloș cu o serie de prevederi din legislația penală, spunând practic că, dacă premierul nu abrogă acea hotărâre de guvern, înseamnă că este „parte a unei conivențe frauduloase” și poate fi acuzat că a constituit un „grup infracțional organizat”.

Se pare că liderul PSD, după proiectul ne-comunist al legii privind defăimarea (mai precis Propunerea legislativă privind promovarea demnității umane și toleranței față de diferențele de grup), continuă să se poarte ca un viitor stăpân al țării care crede că România va fi propria feudă după alegerile parlamentare din toamna acestui an.

Domnul Dragnea nu a înțeles nici acum rostul evenimentelor din toamna anului trecut, ca urmare a tragediei din „Colectiv”, și nici necesitatea reformării modului de gândire politică.

Președintele social-democraților a început să devină paranoic și vede în orice act al Guvernului un „complot” al liberalilor. Domnia Sa nu înțelege nici în acest moment că societatea este în schimbare, că nevoile României nu sunt acelea necesare unui asistat social, iar prin jocul alegerilor locale liderul PSD demonstrează încă o dată dorința de a-și păstra un bazin electoral de 35-40% cu care să controleze majoritatea populației.

Acuzele și șantajul PSD-ului la adresa Guvernului Cioloș demonstrează încă o dată că totul se rezumă la un singur cuvânt: frică. Mai precis, frica de a pierde controlul unei puteri pe care a gestionat-o, în diferite forme, timp de 25 de ani.

Stimați colegi,

În acest sens se pot explica atitudinea și gestul liderului PSD, domnul Liviu Dragnea, din ultimele zile.

Vă mulțumesc.

Declarația politică se intitulează „Este momentul identificării vulnerabilităților, nu a vinovaților”.

## Stimați colegi,

Ca parlamentari, suntem exponenții principali ai politicii. Îndatoririle noastre sunt bine delimitate de Constituție, de Statutul senatorilor și deputaților, dar așteptările și aprecierile românilor nu decurg neapărat din actele normative care ne reglementează activitatea.

Suntem membri ai Legislativului României, motiv pentru care vă invit, stimați colegi, să inițiem, fiecare pe domeniul său, o analiză sistemică a vulnerabilităților din legislația actuală și fixarea unui calendar legislativ de corectare a acestora. Este momentul identificării vulnerabilităților, nu a vinovaților. De identificarea vinovaților se ocupă alte instituții abilitate ale statului român. Un exemplu este legislația care reglementează apărarea împotriva incendiilor, o legislație stufoasă, complexă, modificată și completată până la refuz și care a început să dea rateuri.

Pe de altă parte, există legi care creează nedreptăți pentru că sunt în așa fel concepute încât apar fisuri la aplicarea lor.

## Stimați colegi,

Vă propun să nu mai așteptăm ca legislația să fie parte a unor dezastre sau nedreptăți în societatea românească. Vă propun să ne întoarcem la convingeri, să lăsăm opiniile celor care nu au un rol decizional în procesul legislativ.

O altă lege creează nedreptăți, și mă refer doar la o parte a Legii finanțelor publice, partea care definește cele două fonduri aflate la dispoziția Guvernului. Practica de administrare a fondurilor este discreționară. Este necesară o modificare a prevederilor legale, întrucât Consiliul Fiscal și Curtea de Conturi avertizează în fiecare an asupra faptului că legislația este deficitară. Avem două fonduri definite în lege, unul de rezervă bugetară și unul de intervenție, al doilea putând fi suplimentat din primul. Doar că în cazul Fondului de intervenție se definesc clar cheltuielile pentru care se pot face alocări. În cazul Fondului de rezervă bugetară, termenii nu sunt definiți, iar Guvernul uzează de această lacună. Astfel apar și nedreptățile, sume colosale cheltuite, dar subiectiv distribuite către autoritățile locale. Această meteahnă trebuie să dispară, pentru că afectează capacitatea de planificare a primarilor în ceea ce privește dezvoltarea localității pe care o reprezintă.

Ne lovim cu toții de blocaje generate de prevederi legale neconforme cu realitatea în care trăim. Sunt multe domenii care necesită o curățare bazată pe principii și continuată cu determinare. Guvernul și-a asumat răspunderea pe multe proiecte de lege care reglementează domenii majore, de-a lungul anilor. Însă Parlamentul are îndatorirea și pârghiile să legifereze.

## Stimați colegi,

Octavian Paler spunea că „politica nu are principii, are numai interese”. Să demontăm o percepție care s-a perpetuat an de an, deceniu de deceniu.

Vă mulțumesc.

Declarația politică este intitulată „Legea defăimării «defăimează» libertățile românilor!”.

Domnule președinte de ședință, Stimați colegi,

Născocită în laboratoarele PSD, sub coordonarea lui Liviu Dragnea, așa-numita lege a defăimării nu răspunde vreunei comenzi sociale, acest aspect fiind reglementat deja din punct de vedere normativ.

Mai mult, proiectul de lege introduce noțiunea de „defăimare socială”, reglementare ambiguă, confuză, interpretabilă, care deschide calea unor demersuri administrative și juridice menite să limiteze libertatea de exprimare.

Din acest punct de vedere, „defăimarea socială” nu este clarificată în raport cu definiția legală a discriminării, fiind vorba de o suprapunere cu normele în vigoare din Ordonanța Guvernului nr. 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare.

Specialiștii în drept au constatat că modul în care este reglementată „defăimarea socială” contravine Legii nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă, introducând paralelisme legislative, aspect reclamat chiar în avizul Guvernului – care mai semnalează că „noțiunea menționată nu este consacrată de reglementările comunitare” –, dar și în avizul Consiliului Legislativ, care subliniază că acest lucru este interzis.

Conform „Experimentului Dragnea”, la art. 1 lit. d), defăimarea socială este definită ca fiind „fapta sau afirmația prin care o persoană este pusă în situație de inferioritate pe temeiul apartenenței sale la un anumit grup social”.

Așadar, în viziunea strategului PSD, noțiunea de „defăimare socială” nu este definită ca o formă de discriminare, ci, dimpotrivă, este un concept nou, diferit și de noțiunile de insultă și calomnie, însă care privește și limitează atât libertatea de exprimare, cât și libertatea gândirii și a opiniilor.

Astfel, „defăimarea socială” reprezintă „fapta sau afirmația prin care o persoană este pusă în situație de inferioritate”; deci nu presupune un act de discriminare, insultă, calomnie, incitare la ură etc. (reglementări aflate deja în vigoare), ci punerea „în inferioritate” prin fapte sau afirmații.

Or, tocmai gradul extrem de mare de imprecizie al acestei reglementări, care stabilește o arie generală și evazivă a normei, amenință exercitarea libertății de exprimare, de opinie și de gândire.

Și asta pentru că, în accepțiunea autorului legii defăimării, „situație de inferioritate” poate fi considerată orice confruntare de idei și schimb de opinii, fără ca acestea să intre în sfera discriminării, calomniei, insultei, incitării la ură.

În concluzie, acest demers legislativ trebuie oprit, deoarece orice restrângere a libertății de exprimare, inviolabilă conform Constituției, este în același timp și o restrângere a libertății de gândire și a opiniilor.

Pe de altă parte, reglementarea incertă a noțiunii de „defăimare socială” riscă să deschidă o veritabilă cutie a Pandorei, cu acțiuni juridice și administrative care pot arunca în derizoriu drepturile și libertățile prevăzute de Constituție. Vă mulțumesc.

Declarația politică se intitulează „Decizia în cazul Vișinescu, o reparație morală necesară victimelor comunismului!”.

Stimate colege,

Stimați colegi,

În declarația de astăzi voi aborda un subiect care s-a petrecut săptămâna trecută, când a avut loc un eveniment istoric pentru România, unul care a venit cam târziu, și anume condamnarea în cazul Vișinescu. Avem o decizie a justiției de condamnare la 20 de ani pentru Alexandru Vișinescu, torționarul de la Râmnicu Sărat.

Se putea întâmpla și acum 10 ani, dar e bine că s-a întâmplat, pentru toți cei care au avut de suferit de pe urma unor astfel de oameni care-și chinuiau semenii cu sete, cu plăcere, cu pasiune. Cred că este bine că s-a întâmplat. Ar trebui să vedem cauzele și să nu mai permitem niciodată să apară. Acest sistem represiv, care a permis acestor oameni să funcționeze în felul acesta, trebuie să nu mai existe.

La 26 de ani de la Revoluție trebuiau să se întâmple mult mai multe lucruri, nu doar acum. Trebuia cu mult timp înainte să suporte și să îl facă cineva să conștientizeze gravitatea faptelor pe care le-a făcut.

Din păcate, în închisorile comuniste din România, inclusiv sub conducerea lui Vișinescu, dar nu numai a lui, au murit oameni care fie aveau o viață în față, fie aveau vârsta lui Vișinescu de acum. Torturați, în chinuri cumplite, umiliți, supuși la cele mai cumplite tratamente.

E o condamnare simbolică, care trebuia să vină mai devreme, dar e bine că a venit și acum. Aduce o reparație simbolică unei întregi generații de oameni care și-au pierdut averile, tinerețea, familiile și viața în închisorile comuniste, fără nicio vină.

Lucrurile nu trebuie să se oprească aici. Oriunde genul acesta de oameni sunt identificați ca fiind în viață și pot fi cercetați și judecați, trebuie să se facă treaba asta, pentru a închide definitiv, cu capul sus, această filă neagră a istoriei României.

Cert este că astăzi, la peste 26 de ani de la Revoluție, România a dovedit că se poate. Și România a venit cu un proces real, nu cu procese inventate, nu cu procese de fațadă, pentru a demonstra că cei care greșesc, cei care fac crime împotriva umanității, cei care își calcă în picioare semenii doar datorită unei ideologii în care au crezut la un moment dat sau unei puteri politice, ei bine, aceia vor plăti chiar și după foarte, foarte mulți ani. Cazul Vișinescu este simptomatic pentru modul în care toți cei care fac astfel de lucruri trebuie să se gândească înainte de două ori.

Câți domni Vișinescu mai sunt în acest moment pe străzile din România? S-au scris multe cărți, s-a vorbit mult despre regimul respectiv; consecințele întotdeauna sunt foarte puține, disproporționat de puține față de ce s-a întâmplat acolo.

Mai sunt încă 12 sesizări împotriva altor torționari. Așteptăm să vedem ce se întâmplă cu acestea. Există patru la care nu există încă răspunsuri oficiale, unul în stare de judecată – cazul Ficior –, o cauză clasată din cauza decesului făptuitorului și, de asemenea, încă una, neînceperea urmăririi penale în cazul Nicolae Pleșiță, tot din cauza decesului făptuitorului. Prescripție în cazul lui Gheorghe Enoiu și lipsă de elemente constituite ale infracțiunii.

Așteptăm, în același timp, și niște rezultate concrete și în celelalte anchete care au loc în legătură cu Revoluția, cu mineriadele și celelalte răni deschise pe care societatea română le mai are de vindecat.

Vă mulțumesc.

Declarația politică este intitulată „Reducerea orelor și materiilor în școala gimnazială nu reprezintă soluția pentru creșterea calității actului de educație”.

Domnule președinte,

Stimați colegi,

Adresez prezenta declarație politică la scurt timp după împlinirea a 165 de ani de la nașterea marelui reformator al școlii românești din secolul al XIX-lea, Spiru C. Haret. Acest dascăl de seamă ne-a lăsat următoarele însemnări: „Patria nu este numai pământul din care scoatem rente. Patria o face și limba, și istoria, și religia, și tradițiile. A da cu piciorul în toate acestea este a se lepăda cineva de patria sa. Precum un părinte nu are dreptul a-și lăsa copilul fără instrucție, cu mai mare cuvânt el nu are dreptul de a-i da o educație antinațională, care face dintr-însul un element înstrăinat de țară.”

Cu aceste observații dinainte, constat cu o temere, împărtășită de o bună parte a societății civile, că variantele Planului-cadru pentru învățământul gimnazial propuse dezbaterii publice mărginesc în manieră nepermisă discipline de studiu ca limba și literatura română sau istoria, mergând până la eliminarea limbii latine. Este suficient să ne gândim la felul în care ar evalua matematicianul și astronomul Spiru Haret eliminarea limbii latine din programa școlară, ținând seama de importanța acesteia atât pentru matematică și astronomie, cât și pentru biologie, fizică, medicină, drept și identitatea noastră națională, ca să catalogăm această propunere ca nepotrivită.

În ceea ce privește reducerea orelor de limba și literatura română, apreciem că această măsură este nejustificată și trebuie privit cu maximă atenție semnalul de alarmă tras în acest sens de Academia Română, unde se arată impactul disciplinei în dezvoltarea capacității de înțelegere a noțiunilor, conceptelor, fenomenelor, dar și prin formarea sensibilității, a bunului gust și a receptării estetice.

Nu în ultimul rând, considerăm că orice reducere a orelor de istorie în preajma centenarului Marelui Război pentru întregirea neamului românesc și a Marii Uniri nu va conduce la înălțarea și întărirea școlii, a elevilor, la așezarea societății noastre pe temelii sănătoase, ci la alienarea tinerilor de conștiința națională pe care ne-am afirmat-o cu atâtea sacrificii. Nu prin reduceri de ore și materii se poate acționa pentru îmbunătățirea învățământului gimnazial, ci prin creșterea răspunderii în ceea ce privește actul de educație, supravegherea cu sporită atenție a conținutului manualelor, exigența în raport cu participarea tuturor părților la complexul proces de instrucție și de formare a aptitudinilor și a caracterului, judicioasa utilizare a timpului alocat pentru studiu, îmbogățirea cunoștințelor prin folosirea de metode moderne de asimilare și așa mai departe.

Am solicitat în această problemă extrem de importantă Ministerului Educației să ne comunice datele exhaustive pe care se întemeiază asemenea propuneri, inclusiv informații

cu caracter comparat între planurile în cauză și cele aplicate în alte state membre UE, dar și criteriile pe baza cărora a fost constituit Grupul consultativ pentru curriculum.

Vă mulțumesc pentru atenție.

Declarația politică se intitulează „Dreptul omului la un mediu sănătos”.

Este bine de știut că un mediu sănătos are o mare valoare economică, estetică și etică, or, menținerea unui asemenea mediu presupune prezervarea în bune condiții a tuturor componentelor sale – specii, variabilitate genetică și ecosisteme –, încât o presiune exercitată în sens negativ poate duce la dezechilibrul întregului mediu.

Calitatea aerului este caracterizată în funcție de dinamica indicatorilor statistici de calitate a aerului și de evoluția lor în timp. În Uniunea Europeană există valori limită unitare pentru indicatorii de calitate a aerului. Atmosfera poate fi afectată de o multitudine de substanțe solide, lichide sau gazoase. Dat fiind faptul că atmosfera este cel mai larg și, în același timp, cel mai imprevizibil vector de propagare al poluanților, ale căror efecte sunt resimțite în mod direct și indirect de om și de către celelalte componente ale mediului, se impune ca prevenirea poluării atmosferei să constituie o problemă de interes public, național și internațional. Poluarea aerului este cea mai gravă problemă, întrucât are efecte pe termen scurt, mediu și lung.

Conform prevederilor Legii nr. 265/2006 pentru aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 195/2005 privind protecția mediului, „protecția mediului constituie obligația și responsabilitatea autorităților administrației publice centrale și locale, precum și a tuturor persoanelor fizice și juridice”.

Protecția și ameliorarea mediului reprezintă o sarcină națională și internațională, o preocupare primordială pentru toate guvernele, și care implică un complex de eforturi materiale, politice, juridice, științifice și organizatorice.

Constituția română consacră atât dreptul oricărei persoane la un mediu sănătos și echilibrat ecologic, cât și îndatorirea oricărei persoane fizice sau juridice de a proteja și ameliora mediul, aceasta din urmă având un caracter colectiv, existând numai în raport și ca o garanție specială a dreptului fundamental la un mediu sănătos, ceea ce ridică protecția mediului la rangul de îndatorire fundamentală.

Pe plan legislativ, este necesară instituirea unor asigurări pe problematica mediului, care să fie încheiate în mod obligatoriu de firmele care au activități periculoase pentru mediu și opțional pentru celelalte firme, astfel încât, indiferent cine provoacă prejudiciul de mediu, să existe certitudinea existenței unor despăgubiri pentru cei afectați și luarea măsurilor pentru limitarea proporțiilor prejudiciului și refacerea elementelor afectate.

Și Legea educației ar trebui să prevadă, ca una dintre prioritățile sale, obligația persoanelor implicate în învățământ (cadre didactice, elevi, studenți etc.) de a participa la acțiuni de ecologizare a localităților în care locuiesc, precum și în vecinătatea acestora. Aceste activități vor fi trecute distinct în curricula școlară și realizate împreună cu autoritățile administrației publice locale, pentru conștientizarea tinerei generații despre ce înseamnă protecția mediului înconjurător și importanța ocrotirii sale.

Acestor activități li se pot alătura cele privind obligativitatea colectării de către elevi și studenți a materialelor reciclabile (prin stabilirea unor „norme” de sticlă, maculatură, fier etc., de a căror îndeplinire să fie condiționată încheierea mediilor finale) și valorificarea obligatorie de către unitățile de învățământ a acestora, sumele rezultate fiind utilizate pentru acoperirea necesităților bunei desfășurări a procesului de învățământ și eliminarea, prin colectarea acestor bani, a „fondului clasei” și a altor sume plătite de părinți la școală. Tot prin această măsură cei implicați ar aprecia ce înseamnă protejarea mediului și reciclarea deșeurilor din hârtie, sticlă, plastic etc., care în prezent sunt „abandonate” prin săli de curs, în jurul unităților de învățământ etc.

Vă mulțumesc.

Declarația politică este intitulată „Reorganizarea învățământului românesc”.

Stimate colege,

## Stimați colegi,

Astăzi, 17 februarie, se împlinesc 166 de ani de la Actul domnesc privind organizarea școlii în Țara Românească, act decretat de Barbu Știrbei. Știm cu toții că învățământul din România epocii moderne era un învățământ elitist, însă, odată cu acest act, cu Legea instrucțiunii publice a lui Alexandru Ioan Cuza, dar și cu reformele lui Spiru Haret, sistemul educațional românesc începea să funcționeze. În ultimul timp, opinia publică din țara noastră este martora unor dezbateri înverșunate privind modificările disciplinelor și manualelor din învățământul pre-universitar. Constat cu părere de rău că această problemă nu este singulară, iar dificultățile cu care se confruntă sistemul educațional se înmulțesc de la an la an.

În primul rând, un sistem educațional performant trebuie să creeze absolvenți de studii superioare sau lucrători calificați. Drumul pe care viitorii licențiați și-l aleg este simplu. Absolvenții examenului de bacalaureat se înscriu la facultățile de stat sau la cele particulare și își continuă studiile. Problemele apar la acești tineri în momentul angajării. Ei sunt lipsiți de experiență, din cauza absenței unei reglementări concrete privind modul de desfășurare a practicii, obligatorie doar în primii ani de facultate.

De cealaltă parte, școlile de meserii sunt cele care ar trebui să reprezinte motorul sectoarelor primar și secundar, uitate parcă de tineretul României și totuși atât de importante pentru dezvoltarea economiei. Spre exemplu, actualul Colegiu Tehnic „Grigore Cobălcescu”, colegiu aflat în circumscripția electorală pe care o reprezint, a suferit o serie de schimbări privind orientarea sa către pregătirea unui număr semnificativ de specialiști în industrie – în exemplul de față, încă de la înființare, liceul era orientat către industrie –, schimbându-și treptat palierele de pregătire: Școala Profesională Metalurgică, Grupul Școlar de Petrol și Chimie sau Grupul Școlar Industrial de Petrol. Astăzi, absolvirea acestui colegiu nu le oferă acestor tineri nicio șansă în plus de a profesa, față de cei care au terminat licee teoretice.

Pe lângă problemele de fond apărute în organizarea sistemului de învățământ, una dintre cele de actualitate este reprezentată de micșorarea numărului de ore de istorie din ciclul gimnazial. Istoria reprezintă o disciplină care-i ajută pe tineri să-și dezvolte o proprie viziune asupra realității sociale a vremii în care trăiesc și, mai presus de toate, istoria ajută la dezvoltarea sentimentului de patriotism, pe care fiecare cetățean al acestei țări trebuie să-l aibă. Reducerea numărului

de ore de istorie poate pune în pericol recunoașterea identității naționale.

Așadar, stimate auditoriu, ideea de bază a acestei declarații este aceea a ridicării unui semnal de alarmă privind modul în care este gândit actualul sistem de învățământ. Deficiențele acestuia ar trebui reglementate cât mai curând, deoarece generațiile viitoare au nevoie de sprijin în formarea carierelor, și nu de obstacole care să le sporească neîncrederea în sistemul educațional.

Vă mulțumesc.

Declarația politică se intitulează „Pentru reformarea sistemului de învățământ, nu este suficient să ai... Curaj”.

Românii preocupați de istoria culturală a țării l-au comemorat luni, 15 februarie, pe marele profesor, pedagog și om politic Spiru Haret. Acest om, ale cărui dimensiuni științifice și culturale copleșesc, s-a născut la 15 februarie 1851. A fost supranumit în epocă drept „om al școlii”, activând ca inspector școlar și om politic. S-a dedicat școlii și educației. A fost, de trei ori, ministru al învățământului. El a fost, poate, cel mai mare reformator al școlii românești din secolul al XIX-lea. A fost vicepreședinte al Academiei Române.

Pentru meritele sale puse în slujba națiunii române, Spiru Haret a fost tratat de către urmași în două moduri, pe cât de antagonice, pe atât de absurde: numele său a fost atribuit unei universități, iar casa în care a locuit (monument de patrimoniu) a fost demolată în anul 2014.

Dacă România a reușit să furnizeze omenirii oameni de geniu de-a lungul istoriei, o parte din acest merit revine, cu siguranță, unor personalități precum Spiru Haret, unor inteligențe care au beneficiat și de valoarea învățământului românesc.

După 1989 am asistat la o deteriorare vertiginoasă a acestui sistem, rezultatul fiind dramatic: abandon școlar la cote dramatice, lipsă de preocupare pentru actul învățării, tineri care ies pe porțile instituțiilor de învățământ având drept pregătire doar noțiuni teoretice, fără o calificare profesională temeinică.

În sfârșit, zilele trecute, domnul ministru Curaj a constatat și a devoalat public starea jalnică a sistemului educației și învățământului, arătându-i pe foștii miniștri de resort ca responsabili pentru această situație. Domnul ministru consideră că avem un cadru legislativ incoerent și haotic. Aici suntem întru totul de acord cu Domnia Sa. Problema ar fi însă departe de a constitui o cheie miraculoasă, salvatoare. Tot domnul ministru ne înștiințează despre o altă chestiune, vinovată în egală măsură de starea sistemului aflat într-o grea suferință: nu există voință politică.

De-abia de acum înainte vom vedea ce este de făcut. Și, mai ales, vom vedea, pentru prima oară în istoria recentă, cum un ministru tehnocrat, neafiliat politic, va reuși să inducă partidelor acea voință politică la care a făcut trimitere. Ar fi o premieră salutară. Așteptăm.

## **Doamna Biró Rozalia Ibolya:**

Declarația politică este intitulată „Redresarea natalității”. Domnule președinte, Stimați colegi,

Doamnelor și domnilor,

Subiectul asupra căruia doresc să vă atrag atenția astăzi este unul despre care se discută deseori, dar în dezvoltarea sa concretă vedem prea puține măsuri clare. Așa cum știți, DUPĂ PAUZĂ

natalitatea este din ce în ce mai scăzută în țara noastră, cauzele ținând și de problemele materiale cu care se confruntă familiile tinere. Ultimele statistici arată că media copiilor născuți este de 1,3/familie, cu mult sub perioadele anterioare.

Estimările arată că în 2060 populația de peste 65 de ani din România va crește cu 65% față de datele din 2008. Acest fenomen, se spune, va pune în pericol sustenabilitatea, deja fragilă, a bugetului de cheltuieli sociale, de sănătate, a sistemului public de pensii etc. Din ce în ce mai puțini tineri înregimentați pe piața muncii vor trebui să plătească pensiile pentru din ce în ce mai mulți bătrâni. Apoi, populația în vârstă necesită îngrijiri medicale mai costisitoare, care presupun un buget public solid, compus din taxele și impozitele populației active, aflate în scădere. Aceste probleme există și la ora actuală, dar se presupune că o îmbătrânire mai accentuată a populației le va agrava.

Introducerea în anul 2003 a concediului și indemnizației de creștere a copilului a constituit o măsură cu cert efect stimulativ asupra natalității femeilor salariate. Se poate spune că măsura a stopat declinul numărului de născuți și a natalității în România, compensând continuarea regresului continuu de la femeile nesalariate, îndeosebi al celor din mediul rural.

Chiar dacă acordarea concediului și a indemnizației de creștere a copilului constituie o măsură bună de stimulare a natalității, mai ales dacă o plasăm în contextul nivelului veniturilor și standardului general de viață din România, aceasta rămâne doar una dintre componentele politicilor familiale adecvate creșterii natalității.

În acest sens, o privire comparativă asupra acestor politici în țări europene ne oferă informații relevante. Aflăm astfel că există numeroase metode de încurajare a familiilor să aducă pe lume un copil, precum: finanțarea directă sau în subsidiar a serviciilor de sănătate, educație preșcolară, suport financiar special către părinți pentru îngrijirea copilului, cheltuieli publice de asistență a tinerilor și servicii adresate familiei, deducerile fiscale care vizează scutiri de taxe pentru alocație și alte beneficii financiare ale copilului, alocație de taxă pentru copil (sumă care este dedusă din venitul brut și nu este inclusă în venitul taxabil) sau credit de taxă (dedus și el din baza de impozitare).

Consider că, în ciuda unor măsuri existente în plan legislativ pentru susținerea creșterii copiilor din România, este necesar să se facă mult mai mult. Este momentul să ne punem întrebări serioase privind elementele de cunoaștere pe care se vor putea fundamenta alte măsuri de politică familială vizând o eventuală redresare a natalității. Pentru că matematica construcției demografice nu lasă loc de ipoteze: fără o redresare a natalității, amplificarea declinului demografic în care ne aflăm de peste 25 de ani urmează să capete, prin dinamica internă a demograficului, dimensiuni dramatice, odată cu ajungerea la vârstele de a avea copii a generațiilor mici născute după anul 1989. O redresare a natalității nu va mai putea stopa declinul demografic, dar va putea diminua sensibil viteza și dimensiunile sale.

Vă mulțumesc.

Cu deosebită stimă, senator Biró Rozalia.

## **Domnul Călin Constantin Anton Popescu-Tăriceanu:**

Doamnelor și domnilor senatori,

Declar deschisă ședința din data de 17 februarie.

Sunt prezenți 103 senatori. Prin urmare, cvorumul legal este îndeplinit.

Voi conduce ședința plenului asistat de domnii secretari Alexandru Pereș și Ion Rotaru.

Ordinea de zi pentru ședința de astăzi v-a fost distribuită. Dacă nu sunt intervenții,

Programul de lucru pentru această zi îl aveți, de

- asemenea, distribuit.

Sunt intervenții în legătură cu programul de astăzi?

- Dacă nu sunt intervenții,

- La punctul 1, secțiunea I a ordinii de zi, avem aprobarea

- programului de lucru al Senatului pentru perioada 22–27 februarie 2016. Îl aveți distribuit.

- Sunt observații, intervenții în legătură cu acest program? Dacă nu,

La punctul 2, secțiunea I a ordinii de zi, avem informarea prezentată de prim-ministrul României, domnul Dacian Cioloș, în temeiul art. 111 din Constituția României, republicată.

Stimați colegi,

Domnule prim-ministru,

În conformitate cu prevederile art. 111 din Constituție, „Guvernul și celelalte organe ale administrației publice, în cadrul controlului parlamentar al activității lor, sunt obligate să prezinte informațiile și documentele” solicitate de Senat sau de Camera Deputaților.

În ședința plenului de ieri, 16 februarie, potrivit textului constituțional menționat, s-a hotărât de către Senat invitarea domnului prim-ministru Dacian Cioloș pentru a prezenta o informare cu privire la acțiunile unor instituții aflate sub autoritatea Guvernului care conduc la îngrădirea dreptului la libera exprimare, mai concret, măsurile dispuse de Agenția Națională de Administrare Fiscală față de unele instituții media.

Vă propun, așadar, următoarea modalitate de desfășurare a primei părți a ședinței noastre de astăzi, care vizează informarea ce ne va fi prezentată de domnul prim-ministru. Pentru început, domnul Dacian Cioloș, prim-ministrul României, va prezenta informarea pe tema precizată. Vom continua cu intervenții ale reprezentanților grupurilor parlamentare, precum și ale senatorilor neafiliați, iar la finalul dezbaterilor îi dăm domnului prim-ministru din nou cuvântul pentru a răspunde sau a da lămuriri față de unele aspecte care vor fi ridicate în intervențiile grupurilor parlamentare.

PAUZĂ Sunt observații cu privire la această modalitate de desfășurare a ședinței?

Dacă nu sunt,

## **Domnul Dacian Julien Cioloș** _– prim-ministrul României_ **:**

## Mulțumesc.

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor senatori,

În răspunsul meu la invitația dumneavoastră de astăzi doresc să încep cu câteva precizări.

Așa cum Parlamentul reprezintă în stat puterea legislativă, Guvernul reprezintă puterea executivă, iar justiția puterea judecătorească. În speța pe care ați supus-o dezbaterii astăzi, o instituție a statului, aflată în subordinea Guvernului, a decis să aplice o hotărâre judecătorească rămasă definitivă. Nu este vorba de un atac la dreptul de liberă exprimare sau la libertatea presei, pe care Guvernul pe care-l conduc pot să vă asigur că le respectă pe deplin.

Mai mult, vreau să spun că decizia ANAF nu vizează activitatea jurnaliștilor. Posturile de televiziune nu își pierd licențele. Încetarea emisiei este întotdeauna apanajul CNA și nu s-a pus problema în acest sens. Ba, mai mult, în ciuda afirmațiilor din aceste zile, televiziunile vor emite inclusiv luni din sediile în discuție, pentru simplul motiv că suntem abia la începutul unui proces legal de intrare în posesie și de valorificare a unui bun al statului, care va putea să mai dureze încă luni bune. Posturile de televiziune nu își pierd licențele, încetarea emisiei este întotdeauna, cum am spus, apanajul CNA.

În egală măsură, Guvernul României respectă legile și, implicit, hotărârile judecătorești, iar ANAF a pus în executare o sentință judecătorească rămasă definitivă. ANAF a acționat în virtutea atribuțiilor legale ca organ de executare, acțiunile fiind făcute în vederea valorificării acestor bunuri.

Pe 8 februarie 2016, în cadrul unei ședințe conduse de fostul președinte ANAF, s-a decis punerea în aplicare a unei sentințe definitive. Notificarea de evacuare a fost trimisă pe 15 februarie. Eu nu am fost informat de această decizie, dar nici nu trebuia să fiu informat, nici eu, nici ministrul de finanțe, pentru că ANAF avea, conform legii, întreaga autoritate pentru această activitate.

Persoanele juridice au posibilitatea de a ataca în instanță notificarea oficială și va fi, evident, decizia unui judecător ce se va întâmpla mai departe. Proprietar al acestor bunuri, conform deciziei judecătorești, este statul român și, în această situație, este datoria instituțiilor statului să-și valorifice aceste bunuri așa cum ele sunt atribuite prin decizia definitivă a instanței.

Reprezentanții posturilor TV au acuzat acțiunea de luni ca fiind abuzivă prin comportamentul agenților prezenți la sediu. Am cerut noii conduceri a ANAF să reanalizeze modul în care se raportează la contribuabili în exercitarea atribuțiilor lor. Autoritățile fiscale ale statului lucrează pentru interesul cetățenilor și nu trebuie să aibă o atitudine de intimidare sau de instituție represivă.

Dreptul la libera exprimare va fi și el apărat ferm. Și aici vreau să fiu foarte clar: am cerut noii conduceri a ANAF să reanalizeze modul în care își desfășoară activitatea. Substanța activității ANAF este una importantă pentru stat, pentru că au o atribuție importantă în a colecta veniturile la bugetul statului, dar atitudinea lor trebuie să fie una de respect față de cetățeni și față de contribuabil, oricare ar fi aceia.

În ceea ce privește situația controlului și evoluția pe viitor, termenul dat pentru evacuare voluntară – și subliniez acest lucru – este unul stipulat de Codul de procedură civilă, și nu este stabilit de ANAF. Acesta este de cinci zile, conform legii, și se aplică tuturor persoanelor juridice pentru evacuare. Deci nu este o decizie specifică a ANAF pentru acest caz termenul de cinci zile. Nu există în lege termene diferite pentru televiziuni sau pentru alte tipuri de activități. Dacă nu se aplica termenul, atunci ANAF încălca prevederile legale și ar fi putut fi acuzat de discriminare.

La ora actuală, singura formă de valorificare a bunurilor confiscate de stat este reglementată de Ordonanța Guvernului nr. 14 din 2007, care presupune doar vânzarea bunurilor ca formă de valorificare a acestora.

Acest lucru a fost confirmat și de către Curtea Constituțională, prin Decizia nr. 859/2015, publicată în 10 februarie anul acesta. Astfel, Curtea Constituțională constată că statul nu poate opta în sensul păstrării în proprietatea sa privată a unui bun confiscat sau transferat din proprietatea sa privată în cea publică decât printr-o intervenție legislativă, deci a legislatorului, a dumneavoastră. În caz contrar, se aplică exclusiv prevederile Ordonanței Guvernului nr. 14/2007, respectiv vânzarea bunului.

Așadar, nu există cadrul legal, în momentul de față, care să permită încheierea unui contract de închiriere de către Guvern cu locatarii imobilului respectiv. Acest aspect a fost comunicat oficial și celor care folosesc în momentul de față imobilul încă din iunie 2015.

În tot acest timp, contractul de închiriere nu a fost încheiat cu ANAF, ci cu fostul proprietar. Deci cei care... locatarii imobilului respectiv au contract de închiriere cu fostul locatar, și nu cu ANAF. Potrivit hotărârii judecătorești, bunul a fost trecut în proprietatea privată a statului, liber de orice sarcină. Deci, automat, și contractele de închiriere care existau înainte de această decizie judecătorească își încetau activitatea.

Aș dori să închei prin a reaminti două lucruri. Am un profund respect pentru cei care așteaptă ca în România dreptul la liberă exprimare al oricui care respectă legea să fie respectat. Și pot să vă asigur, din acest punct de vedere, că Guvernul nu se va dezice de la această obligație, de a respecta aceste puncte de vedere și acest drept. Totodată, cred că încrederea în statul român nu va putea fi câștigată sau consolidată fără ca autoritățile publice să respecte legea și să respecte statul de drept.

Vă mulțumesc.

## Domnule prim-ministru,

Doresc, în numele Senatului, să vă mulțumesc pentru intervenția pe care ați făcut-o și pentru explicațiile detaliate pe care le-ați dat în acest subiect extrem de sensibil, care ține de esența democrației, și anume libertatea presei. Fără îndoială, colegii noștri au ascultat punctul dumneavoastră de vedere și doresc să intervină, din partea grupurilor parlamentare reprezentate în Senat.

Am să dau cuvântul reprezentantului Grupului parlamentar senatorial al PSD, domnul senator Fifor. Vă rog, aveți cuvântul.

## **Domnul Mihai Viorel Fifor:**

Domnule președinte, Domnule prim-ministru,

Stimați colegi,

Înainte de toate, aș dori să arăt satisfacția Grupului Partidului Social Democrat pentru faptul că prim-ministrul a răspuns cu promptitudine invitației Senatului României de a participa la această întâlnire.

Este o întâlnire pe care am solicitat-o ieri, pornind de la un șir de evenimente desfășurate începând cu ziua de luni, atunci când, în opinia noastră, modul în care o instituție a statului a înțeles să-și facă datoria s-a dus mai mult către ideea de abuz și mai puțin către ideea de funcționare a unei instituții ce ține de administrația statului. Am semnalat și ieri, și în alte rânduri derapajul de la ideea de democrație și de la modul în care, repet, o instituție a statului trebuie să-și facă datoria.

Desigur, se poate discuta foarte mult pe acest subiect, se poate discuta tehnic pe acest subiect, se pot lua documente și se poate analiza modul în care Antena 3 și trustul „Intact” au corespondat cu instituțiile statului, încercând să valorifice situația pe care au avut-o acolo. Însă eu nu despre asta aș vrea să discut astăzi.

Eu aș vrea să rămânem pe câteva întrebări care s-au conturat foarte clar în urma acțiunii ANAF de ieri. Și poate cea mai importantă este cea a modului în care, repet, o instituție a statului înțelege să-și facă datoria.

Ne punem, evident, întrebarea: ce se poate întâmpla, pe viitor, ori de câte ori o instituție a statului vine, intră în forță, face o demonstrație de forță, solicită ca într-un termen absolut aberant, stimați colegi, de cinci zile, o instituție de presă să părăsească imobilul în care își desfășoară activitatea, știind cu toții că acest lucru, desigur, nu este posibil?

Ne întrebăm, și pe bună dreptate, repet: ce ar urma? Ce ar urma după această demonstrație de forță pe care am văzut-o cu toții ieri?

Ne dorim din toată inima ca la aceste întrebări să existe răspunsuri și, pe măsura intervențiilor de astăzi, o să vedem și detaliile tehnice, dar o să discutăm în continuare și despre ideea de a rămâne în limitele funcționării normale a statului și a instituțiilor statului.

N-aș vrea să continui mai mult pe această temă, aș vrea să abordez și o altă temă, domnule prim-ministru, dacă îmi este îngăduit: o temă care ține de o situație dramatică, o situație pe care întreaga țară o urmărește cu sufletul la gură. Este vorba de situația copiilor din județul Argeș, care, de două săptămâni, se află între viață și moarte, o situație la care, din păcate, nici noi, nici cetățenii țării, cu atât mai puțin părinții acestor copii, nu au primit răspunsuri. Nu vreau să fiu greșit înțeles, dar vreau să vă spun că din afară se vede doar o bâjbâială, o bâjbâială nedemnă de un guvern care a venit pentru a așeza instituțiile statului în limitele funcționării normale. Cel puțin acesta a fost proiectul acestui guvern.

Și, cu toate acestea, de două săptămâni avem copii între viață și moarte, avem deja trei bebeluși morți și nimeni

nu poate da un răspuns. Foarte târziu s-a cerut intervenția colegilor din Uniunea Europeană. Înțeleg că în câteva zile ar urma să vină o misiune suedeză în țară, care să pună umărul la elucidarea situației, câteva zile care, poate, sunt prea mult, domnule prim-ministru, pentru că în aceste câteva zile alte cazuri pot să apară, ca să nu mai vorbim de situația dramatică în care, în aceste zile, alți copii pot să moară.

Aș dori foarte mult să ne aplecăm și pe această temă de dezbatere, pentru că haosul din sistemul sanitar nu poate să continue în acest fel. Și, de aceea, domnule prim-ministru, vă solicităm să ne acordați răspunsuri și pe această temă.

O țară întreagă ne urmărește și trebuie să afle aceste răspunsuri, așa cum, revenind la prima temă, o țară întreagă urmărește ce se întâmplă cu o instituție de presă și dorește să știe în ce măsură acțiunea ANAF-ului a fost o acțiune abuzivă, o acțiune în forță, un semnal de forță. Și ne întrebăm: cine trebuia să ia aminte la acest semnal de forță și de ce?

Vă mulțumesc.

Din partea Grupului PNL, domnul senator Ben Oni Ardelean.

## Domnule președinte, Domnule prim-ministru,

Vreau să vă mulțumesc și eu pentru că ați acceptat să veniți astăzi înaintea Senatului României și vreau, de la bun început, să vă spun că Partidul Național Liberal susține statul de drept și facem lucrul acesta cu toată tăria noastră și cu tot ceea ce putem. Însă aici discutăm de câteva aspecte care, cred eu, sunt corelate cu ceea ce înseamnă statul de drept și, în primul rând, respectul față de cetățeni, respectul față de instituțiile statului, respectul față de aceia care contribuie într-un mod activ la bunăstarea societății și la progresul acesteia.

Cred că este inacceptabil ca, după 26 de ani de la Revoluția din România, în care libertatea s-a câștigat cu greu, cu preț de sânge, să asistăm la un _modus operandi_ absolut ieșit din comun, iar suspiciunea rezonabilă, dacă vreți, a noastră, a multora, este că acesta este un caz declanșator pentru a conștientiza opinia publică, și în mod special guvernanții, de ceea ce se întâmplă în multe alte situații, probabil necunoscute: la un colț de stradă, la un butic, la firme mici, la oameni care strigă și deseori ne atenționează vizavi de aceeași procedură.

Ceea ce credem este că prețul libertății, scump plătit de români, trebuie să fie valorificat astăzi în democrație. Vigilența, spunea cineva, este singura măsură demnă pentru a păstra libertatea într-o societate. Dreptul la libertatea de exprimare, libertatea de gândire, de conștiință, de credință, libertatea economică sunt toate corelate și, în momentul în care rupem șirul acestei rațiuni logice, acestui mecanism care trebuie să funcționeze mână în mână, în momentul acela avem o problemă de funcționare a statului.

Cred că este absolut important astăzi ca dumneavoastră să cereți celor din subordine ceea ce deja ați precizat – și apreciez că ați menționat lucrul acesta –, ca comportamentul politic, comportamentul instituțional să fie unul care să denote demnitate, care să denote respect față de cetățeni, față de toți acei întreprinzători care cred că cu greu supraviețuiesc unor perioade de tranziții îndelungate, și cred că lucrul acesta este absolut important pentru democrația și libertatea din România.

Nu vorbim aici de antipatii sau simpatii, nu vorbim aici de cât de mult iubim o televiziune sau nu iubim o televiziune, de cât de mult ne plac anumite personaje din societatea românească, ci vorbim de un comportament politic.

Repet, legea trebuie respectată, însă cred că trebuie, pe lângă o lege pe care o avem, bună, corectă și dreaptă, să avem instituții care să-și facă bine datoria, al căror comportament de respect pentru cetățeni să fie unul rezonabil.

Vă mulțumim că veți face tot ceea ce ține de dumneavoastră, apreciez lucrul acesta și vă doresc multă binecuvântare.

Din partea Grupului parlamentar al UNPR, doamna senator Jipa.

## Mulțumesc, domnule președinte.

Mă voi adresa domnului premier Cioloș, gândindu-mă în timp, când dânsul a venit la noi, la grup, și când era premier desemnat. În momentul acela i-am arătat că anumite lucruri nu pot fi îndeplinite de doamna care era propusă pentru Ministerul Justiției și am găsit foarte multă înțelegere la dânsul. Chiar m-a impresionat. Și-a notat foarte multe lucruri din cele pe care i le-am expus și, probabil, în urma ședințelor reunite ale comisiilor – nu numai juridice, că juridice ar fi fost normal să fie –, văzând calitățile nemaipomenite pe care le avea doamna Guseth, a procedat cu înțelepciune, pentru că în noaptea aceea a și retras-o și a doua zi ne-a făcut o nouă propunere, pe care am acceptat-o, pentru că nu se compara cu prima. Sinceră să fiu, m-a bucurat faptul că a fost receptiv, l-am apreciat și l-am votat din tot sufletul.

## Domnule prim-ministru,

Astăzi însă poziția pe care ați adoptat-o în fața noastră mă face să-mi scadă încrederea în dumneavoastră. Parcă nu mai sunteți același om. Astăzi ați venit să ne spuneți că s-a respectat legea, că totul este în regulă și că aceste cinci televiziuni trebuie evacuate.

Nu, domnule premier! Dumneavoastră aveți la îndemână toate instrumentele necesare juridice. N-am să vi le spun eu, deși sunt conferențiar universitar doctor în drept. Nu vi le explic eu, le veți găsi la cei care v-au făcut speech-ul. Să știți că au greșit din multe puncte de vedere, dar nu e cazul să le corectez eu aici.

Aveți la îndemână și puteți să rămâneți la fel de constant în atitudinea pe care ați avut-o inițial, cu care ne-ați cucerit și pentru care v-am votat Guvernul în totalitate și găsesc că astăzi nu aveți aceeași atitudine. Oare de ce, domnule prim-ministru? Vreți chiar să pierdeți din credibilitate în fața noastră, a oamenilor, a întregii țări? Pentru că ați văzut clar că toată lumea este de aceeași părere și că nu suportă un abuz de o asemenea dimensiune. Pentru că s-a făcut un mare abuz; nu prin felul cum au acționat acolo.

Și să vă mai spun un lucru, așa, un lucru mic. Să știți că în hotărârea de care ați pomenit nici măcar nu este dispusă evacuarea, iar dumneavoastră aveți la îndemână o serie întreagă de instrumente. Aveți în subordinea dumneavoastră Ministerul Finanțelor și pe cei care au acționat cum au acționat, dar puteți să procedați în multe moduri, încât să ieșiți deasupra acestor lucruri atât de mici și de josnice.

## Domnule premier,

Puteți printr-o hotărâre de guvern – încerc să vă dau câteva soluții, așa, de principiu –, puteți printr-o hotărâre de guvern, puteți printr-o ordonanță de urgență să luați aceste sedii. Dacă sunt în proprietatea statului, le puteți da RA-APPS-ului. Aceste televiziuni, care ocupă spațiul cu pricina, au un drept de preempțiune. Deci ei sunt cei care, în momentul în care ați dat RA-APPS-ului, de exemplu, pot să ceară să plătească chirie, pot să ceară chiar să le cumpere. S-au făcut asemenea lucruri de nenumărate ori și nu s-au făcut în interesul statului.

Nu vă asumați, vă rog din suflet, nu vă stricați imaginea! Ați fost până acum apreciat dincolo de limite. Dacă dumneavoastră, care aveți la îndemână toate instrumentele necesare, nu veți face nimic pentru a îndrepta această situație... și nu vreau să mă refer nici la ceea ce se întâmplă cu judecătoarea cu pricina, nici la faptul că nu s-a cerut executarea, că n-a fost cuprinsă evacuarea în acea hotărâre, dar dumneavoastră... V-am dat un singur exemplu că aveți la îndemână să luați dumneavoastră hotărârea, să dați clădirile cui trebuie, să se poată face ceea ce v-am expus până acum. Deci nu creați un conflict care, să știți, după părerea mea, se arată a fi foarte mare și nu cred că aveți niciun interes și nici noi și nici țara aceasta să ne comportăm de o manieră, cum să vă spun eu, în care să aruncăm în aer niște valori, să le aruncăm în aer în momente nepotrivite, pentru că le cunoașteți și știți bine ce este în jurul granițelor NATO, ca să nu spun mai mult. Și am credința că veți rămâne același premier ca cel pe care l-am votat noi când erați premier desemnat.

Vă mulțumesc.

Mulțumesc, doamna senator.

Are cuvântul, din partea Grupului ALDE, domnul senator Daniel Barbu. Se pregătește reprezentantul Grupului parlamentar al UDMR.

## **Domnul Daniel Constantin Barbu:**

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Apreciez, domnule prim-ministru, promptitudinea cu care ați răspuns cererii noastre. Ne-am obișnuit, din păcate, în ultimii ani să apreciem firescul.

Am pentru dumneavoastră, domnule prim-ministru, două întrebări. Prima dintre ele privește procedura de executare care a fost pusă în operă de ANAF acum două zile.

În cuvântul pe care ni l-ați adresat nu ați exprimat un regret explicit față de modul în care s-a desfășurat respectivul eveniment. Ați spus – și din nou apreciez – că, poate, pe viitor, lucrurile ar putea să fie îndreptate și procedura să fie ceva mai atentă la demnitatea cetățenilor, la contribuabili.

Întrebarea mea privește procedura însăși.

Ați spus, la începutul mandatului dumneavoastră – și a dezvoltat amplu această temă adjunctul dumneavoastră, domnul Vasile Dîncu –, că obiectivul principal al guvernării, atâta cât va fi, este acela de a schimba practicile și procedurile administrative, sigur, pe fondul unei insatisfacții relative a tuturor cetățenilor, a tuturor forțelor politice față de modul în care funcționează diversele administrații în această țară.

Să înțeleg, domnule prim-ministru, că modul în care a operat ANAF pe 15 februarie este un manifest al schimbării? Așa vor arăta noile practici și proceduri administrative pe care v-ați propus să le schimbați? Este prima întrebare.

A doua întrebare pe care v-o adresez, știind că ați plecat la Bruxelles, cu mulți ani în urmă, din preajma domnului Traian Băsescu, v-ați întors de la Bruxelles din preajma domnului Jean Claude Juncker, amândoi fruntași ai Partidului Popular European. În Europa Centrală și de Est, dar nu numai, guvernele populare de ieri și de azi au avut și au încă tendința manifestă de suprimare a libertății presei. Cu toții știm ce s-a întâmplat în Ungaria și se întâmplă încă sub ochii noștri în această privință sub guvernarea Orbán Viktor. Am văzut chiar din zilele în care vă preluați și dumneavoastră mandatul anul trecut cum noul Guvern popular polonez, condus de doamna Szydło _... (Replică neinteligibilă din sală.),_ Conservator Popular, Partidul Popular European, s-a angajat în operațiuni similare cu cele pe care le-am constatat la noi, luni.

E o atmosferă popular-conservatoare care vă determină să patronați, chiar dacă, sigur, nu ați fost la curent – și, neîndoielnic, vă cred – cu detaliile operațiunii de luni, dar, evident, v-ați asumat-o și nu v-ați exprimat în vreun fel părerea de rău pentru ceea ce s-a întâmplat. Mai mult, dați-mi voie să citez din ceea ce ne-ați spus acum câteva minute, la sfârșitul alocuțiunii dumneavoastră, și citez, cred, foarte exact. Ați spus: „...dreptul la liberă exprimare al oricui care respectă legea”. Acest drept, evident, dumneavoastră sunteți angajați să-l respectați. Dreptul la liberă exprimare al celor care respectă legea. E o formulă, dați-mi voie să v-o spun, cu amărăciune, de drept socialist. De la John Milton, de la jumătatea secolului al XVII-lea, când politicianul și poetul s-a adresat Parlamentului englez, libertatea de exprimare este necondiționată. Și pușcăriașii au libertatea de exprimare, nu numai cei care respectă legea. Pentru că legea poate să fie constrângătoarea, legea poate limita libertatea de exprimare și, atunci, libertatea de exprimare e limitată prin însuși corpul legii, ceea ce este inadmisibil într-o democrație. Și este regretabil că ați putut face, în anul 2016, sub cupola Senatului României, o asemenea declarație, pe care un predecesor al dumneavoastră o putea face în 1986 în incinta Adunării Naționale... Marii Adunări Naționale.

Închei, domnule prim-ministru, spunându-vă că, în opinia mea, împărtășită de toți membrii, din câte știu eu, ai Alianței Liberalilor și Democraților, evenimentul de luni va fi marca mandatului dumneavoastră. Puteți în zilele, săptămânile, lunile următoarea să faceți lucruri cu totul extraordinare. Manualele de istorie de peste 25–50 de ani vor reține, într-un rând: Guvernul Cioloș, care a vrut să suprime libertatea presei. Cu alte cuvinte, puteți continua mandatul o zi, o săptămână, o lună, șapte, dar istoria Guvernului Cioloș s-a terminat luni și este legată de această gravă încălcare a libertății presei, care, din secolul al XVII-lea, este piatra de temelie a unei guvernări libere, a unei societăți de oameni liberi.

Mulțumesc.

Grupul parlamentar al UDMR nu va face nicio intervenție.

Dau cuvântul, din partea senatorilor neafiliați, primului care s-a înscris, domnul senator Ghișe.

## **Domnul Ioan Ghișe:**

Mulțumesc, domnule președinte al Senatului. Stimate domnule prim-ministru, Stimate doamne senator,

Stimați colegi senatori,

La 24 noiembrie 2015, noul ministru de finanțe, doamna Anca Dana Dragu, a fost înștiințată de către cele cinci televiziuni ale trustului „Intact” despre faptul că solicită și noului Guvern, prin Ministerul de Finanțe, răspuns față de solicitarea făcută în 3 noiembrie 2015. Așadar, de când este doamna ministru de finanțe Dragu în funcție, de trei luni de zile aproape, nu s-a răspuns acestei solicitări.

Domnul prim-ministru, prin declarații de presă, spunea ieri că nu a cunoscut ceea ce ANAF-ul a făcut în urmă cu două zile. Plecăm de la această premisă de adevăr. Ceea ce consilierii i-au scris domnului prim-ministru, și ne-a citit aici, reprezintă teza potrivit căreia un proprietar, în cazul nostru statul român, are o singură posibilitate: să vândă. Reținem ceea ce doamna senator Jipa foarte bine a spus: instanța de judecată a stabilit să intre imobilele în proprietatea statului român. Instanța n-a stabilit să se evacueze.

Potrivit codurilor de procedură, chiriașii de bună-credință au preempțiune la prelungirea chiriei sau la vânzare. De un an și jumătate, cele cinci televiziuni s-au adresat Guvernului, Ministerului de Finanțe, ANAF-ului, în forma lui de atunci, Direcției de Finanțe a Municipiului București, în proprietatea căreia sunt intabulate acum imobilele, arătând că doresc să închirieze sau să cumpere. Niciun răspuns!

Domnule prim-ministru,

Cu respect, vă aduc la cunoștință că există mai multe soluții legale:

Prima. Potrivit Hotărârii Guvernului nr. 60 din 2005 privind organizarea și funcționarea Regiei Protocolului de Stat, articolul 6 alineatul (2), se prevede expres – fiți atenți, stimați colegi – posibilitatea închirierii imobilelor aflate în proprietatea privată a statului către, cităm, „unități din domeniul presei”, ceea ce s-a și făcut în alte cazuri. Este vorba despre televiziunile B1 TV și România TV.

A doua soluție legală, cea cu privire la vânzare. Spune așa Hotărârea Guvernului nr. 731 din 2007, articolul 22 alineatul (2) lit. d) și alineatul (8), privind aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Ordonanței Guvernului nr. 14/2007: bunurile imobile pentru care există un contract de închiriere în vigoare în momentul intrării acestora în proprietatea privată a statului pot fi valorificate prin vânzarea directă către chiriași, dacă oferă cel puțin prețul stabilit de comisia de evaluare, pe baza raportului de expertiză tehnică sau de evaluare.

Sigur, ca să folosesc o ironie, între raportul de evaluare al expertului ANAF – 60 de milioane – și raportul ANAF..., scuzați-mă, raportul DNA – 60 de milioane – și raportul ANAF e o diferență de numai 28 de milioane de euro, adică DNA zice 60 de milioane, ANAF-ul zice 32 de milioane.

Acum, în privința evacuării. În repetate rânduri, reprezentanții celor cinci trusturi de televiziune, celor cinci televiziuni, au solicitat o perioadă de nouă luni, maximum 12 luni, pentru a se muta, dacă este cazul și decide statul că vrea să elibereze aceste imobile.

De un an jumate statul nu a dat niciun răspuns. Cum să nu te gândești sau cum să nu ne gândim noi, ca oameni politici, că mai sunt până la alegerile parlamentare chiar nouă luni?! Așadar, dacă acum se evacuează în cinci zile cinci televiziuni, intrăm în Cartea Recordurilor, în mod negativ. Dacă Antena 3 a dus drapelul României în Cartea Recordurilor în sens pozitiv, există șansa ca Guvernul României, acum, să ducă România în Cartea Recordurilor în sens negativ. Cinci televiziuni evacuate în cinci zile. Media: o televiziune evacuată pe zi.

Acestea fiind spuse, închei prin a comenta așa: domnule prim-ministru, care ar fi logica și legalitatea evacuării, în condițiile în care actualii chiriași au drept de preempțiune la cumpărarea acestor imobile? Răspunsul juridic și logic este că nu există. Este logic să se procedeze la evacuare, pentru ca, ulterior, dacă actualii chiriași își exercită dreptul de preempțiune și cumpără imobilele, aceștia să revină în aceleași spații?

Deci, din punct de vedere juridic și logic, ceea ce face acum ANAF și este pe cale să prelungească Guvernul, prin decizia domnului prim-ministru, reprezintă un abuz fără precedent în cei 26 de ani după Revoluție.

Și închei.

Domnule prim-ministru,

Evit să comentez relațiile dumneavoastră personale cu cel care a comis timp de 10 ani, în România, abuzuri, de la vârful puterii de stat. De ce v-a promovat, când v-a promovat, ce v-a promovat?! Dar totuși, pentru cei peste 2.000 de salariați și colaboratori de la aceste cinci televiziuni, pentru milioanele de telespectatori, cetățeni români, dumneavoastră, ca român, în conștiința dumneavoastră, cum vă răspundeți? Vreți să împliniți neapărat abuzurile lui Băsescu cu abuzul dumneavoastră?

Rămâne să decideți.

Mulțumesc pentru atenție.

Mulțumesc, domnule senator.

Din partea Grupului senatorial al PSD, domnul senator Donțu.

## **Domnul Ovidiu Liviu Donțu:**

Domnule președinte al Senatului...

## **Domnul Călin Constantin Anton Popescu-Tăriceanu:**

## Numai o clipă, domnule senator!

Domnule senator Ghișe, v-aș ruga să luați loc în sală. Domnule senator Ghișe, v-aș ruga să luați loc în sală pentru a permite continuarea dezbaterii.

## Vă mulțumesc.

Nu, nu. Dacă aveți chestiuni care ies în afara dezbaterii, puteți să le spuneți, eventual, după..., discutați după. Da? Aveți cuvântul, domnule senator Donțu.

## **Domnul Ovidiu Liviu Donțu:**

Mulțumesc.

Domnule președinte al Senatului, Domnule prim-ministru,

Stimați colegi.

Nu vreau să discut astăzi despre recuperarea prejudiciilor statului din hotărârile judecătorești. Ba, mai mult, ca susținător al înființării Agenției privind Valorificarea Bunurilor Indisponibilizate, vă încurajez, domnule prim-ministru, să urmați toate procedurile legale pentru recuperarea acestora.

În speța pe care o dezbatem astăzi, am aflat dintr-un comunicat al ANAF că aplicați Ordonanța Guvernului

nr. 14/2007 și Normele metodologice prevăzute de HG nr. 731/2007, lucru confirmat și în discursul dumneavoastră. Potrivit acestor norme juridice, articolul 22 alineatul (1), dumneavoastră ați precizat în discursul dumneavoastră că bunurile imobile intrate, potrivit legii, în proprietatea privată a statului se valorifică numai prin licitație publică. Dar vă supun atenției, domnule prim-ministru, alineatul (2): fac excepție de la prevederile alineatul (1) lit. d) bunurile imobile pentru care există un contract de închiriere în vigoare în momentul intrării acestora în proprietatea privată a statului, iar dacă mergem la alineatul (8): bunurile imobile intrate în proprietatea privată a statului pentru care la data intrării în proprietatea privată a statului există un contract de închiriere în vigoare pot fi valorificate prin vânzare directă către chiriași...

Iar alineatul (9)... în cazul în care chiriașii aflați în situația prevăzută la alineatul (8) nu își exprimă oferta de cumpărare sau nu achită suma datorată, se procedează la valorificarea bunurilor prin licitație publică. Deci aveți toată procedura de urmat în OG nr. 14 și într-o hotărâre a Guvernului, pe care, în mod evident, organismele din subordinea dumneavoastră trebuie să le respecte.

Autoritățile statului au obligația ca, în exercitarea atribuțiilor, să coroboreze procedurile de executare cu Constituția României și Convenția europeană a drepturilor omului.

Vă întreb, domnule prim-ministru: cum au aplicat organismele din subordinea dumneavoastră articolul 30 din Constituția României cu privire la libertatea de exprimare? Cum au aplicat organismele din subordinea dumneavoastră articolul 10 din Convenția europeană a drepturilor omului cu privire la libertatea de exprimare?

Aveți în Constituția României, la articolul 11, coroborat cu articolul 20, cum că convențiile la care România este parte fac parte din dreptul intern, iar în caz de neconcordanțe se aplică convențiile la care România este parte.

Cred că în situația dată suntem în fața unei proceduri aparent legale. Cred că în situația dată sunt semne de violări flagrante ale libertății de exprimare și de încălcare a Convenției europene a drepturilor omului.

Statul are obligația să recupereze prejudiciile din hotărâri judecătorești, dar aveți obligația să respectați Constituția și Convenția europeană a drepturilor omului.

Față de această situație, vă solicităm să vă exercitați atribuțiile cu care Parlamentul v-a învestit atunci când v-a validat ca prim-ministru.

Vă mulțumesc.

Din partea Grupului parlamentar al PNL mai dorește să ia cineva cuvântul?

Din partea Grupului UNPR? Liberal-conservator? UDMR?

Nu.

Îi dau cuvântul domnului senator Geoană.

Vreau numai o clipă... Domnule senator, numai o clipă să-mi permiteți ca, având în vedere dezbaterea de astăzi, ar fi nepotrivit, după cum ați văzut, să limităm și durata intervențiilor, și numărul lor, mai ales că vorbim de libertatea de exprimare, dar fac un apel colegial să încercăm să fim cât mai conciși, în așa fel încât să nu prelungim excesiv această discuție.

Vă mulțumesc.

Aveți cuvântul, domnule senator.

## **Domnul Mircea Dan Geoană:**

Vă mulțumesc pentru modul scrupulos în care gestionați timpul alocat vorbitorilor și vă mulțumesc și pentru grija permanentă pe care o acordați foștilor președinți ai Senatului pentru a fi siguri că pot să ia cuvântul de la tribuna aceasta.

Am să fiu foarte scurt. Și am să abordez această conversație a noastră cu domnul premier Cioloș din două unghiuri puțin diferite față de ce s-a spus până acum. În primul rând, cred că s-a spus suficient de mult cu privire la obligația de protejare a dreptului la liberă exprimare în România. Nu cred că mai este nevoie să mai insistăm asupra acestui subiect.

Eu aș vrea să ne uităm o secundă la ceea ce s-a întâmplat acum câteva zile la un trust de media, deci la un business – la o afacere, da? –, cu ochiul celui care este obligat, ca stat, pe de o parte, să aplice legea fără excepție, dar, pe de altă parte, să fie sigur că activele pe care le afectează..., le gestionează chiar și interimar, chiar și provizoriu sunt păstrate la justa lor valoare pentru a fi, în continuare, utile societății, businessului, salariaților, celor care plătesc taxe și, în cele din urmă, bugetului de stat.

Ceea ce eu am spus... și noi, cei de la PSRO, am spus în trei-patru rânduri: dați afară conducerea ANAF, pentru că este o conducere politizată. Am spus-o în septembrie 2015, am spus-o în februarie 2016, am spus-o și o spun în continuare.

Cum este posibil să vă lăsați înșelat de faptul că ultimul gest pe care îl face fostul șef al ANAF-ului, ultimul gest, în ultima zi, acuzat de corupție, este aplicarea unei decizii pe care ar fi trebuit să o ia cu un an și jumătate în urmă? Nu cumva a fost un joc politic în spate? Nu cumva alegerile prezidențiale și asocierea politică cu un alt proprietar de trust și cu un alt fost lider și premier au dus la această abordare totalmente politică și totalmente nefirească, și totalmente nelegală și neprincipială în relația cu acest trust de presă?

Cum este posibil ca de un an și jumătate un euro, un leu să nu fie recuperat din prejudiciul pe care, într-adevăr, instanța l-a decis și care trebuie recuperat până la ultima centimă de către statul român?

Pentru că problema pe care o avem azi în față, domnule prim-ministru – și eu cred că a fost o oarecare exagerare de natură politică pe care președintele actual al Senatului a făcut-o invitându-vă pe dumneavoastră –, nu e la dumneavoastră, e la ministrul finanțelor și la șeful ANAF. Dar, pentru că sunteți aici, vreau să vă spun un lucru care pe mine mă preocupă profund și mă preocupă declarația dumneavoastră de acum câteva zile în care ați spus că-i lăsați nestingheriți pe toți cei care sunt în structurile guvernamentale și care au fost numiți de precedentele guverne, pentru că dumneavoastră, ca premier tehnocrat, trebuie să gestionați la o turație oarecare bunul mers al guvernării în România. Este profund greșit.

De ce în cazul Govor și în cazul Dolineaschi DNA-ul a intervenit tocmai în momentele în care se făceau concursuri la ANAF? Acolo era traficul de influență, acolo era algoritmul politic, pe care și dumneavoastră, și ceilalți, toți din această sală l-au făcut la un anumit moment. Eu aș fi așteptat astăzi din partea dumneavoastră și din partea ministrului finanțelor, și al noului șef de la ANAF, pe care îl credităm cu toată încrederea noastră, să veniți cu o schemă de depolitizare până în ultima pătrățică de ANAF în această țară.

ANAF-ul a început să meargă mai bine nu pentru că ANAF-ul s-a înzdrăvenit, ci pentru că SRI-ul a intervenit și a proptit o instituție civilă din spate. Bravo SRI-ului, dar nu este normal ca, la nesfârșit, instituții importante, după instituții importante să nu poată să funcționeze într-o logică civilă, într-o logică normală, într-o logică de administrare normală a unui stat. Aceasta este problema de fond.

1. Un business, mare, mic, trebuie să aibă protecție din partea statului român. El nu trebuie să fie pus pe butuci. Nu poți în cinci zile să dai afară o televiziune, pentru că, tehnologic, nu se poate muta în altă parte.

Realitatea TV, un concurent, a stat în cort o bucată de timp.

Nu este normal. Este un business, dincolo de problema legitimă a libertății de exprimare pe care nu vreau să o...

Domnule prim-ministru,

Nu aveți un mandat de gestiune a treburilor curente ale țării. Nu sunteți un premier de tip gestiune interimară. Sunteți un prim-ministru și reprezentați un guvern cu întreaga autoritate a unui guvern.

Când v-am votat, cu toată încrederea, acum câteva luni, v-am ascultat spunând de la tribuna Parlamentului, în Camera reunită a acestui for suprem al democrației românești, că veți fi cel care veți impune meritocrație și profesionalism în actul gestiunii. Așteptăm depolitizare, domnule prim-ministru. Așteptăm să faceți ceea ce alții nu au putut sau nu au dorit să facă. Și poate că acest exemplu nefericit al încălcării libertății de exprimare, al încălcării dreptului unui business legitim de a continua să funcționeze să declanșeze acea operațiune indispensabilă de curățare de politruci politici, puși acolo ca să ventileze banul public și care au călcat în picioare businessul românesc timp de 25 de ani...

Din partea Grupului PSD, domnul senator Nicolae Moga.

## **Domnul Nicolae Moga:**

Mulțumesc, domnule președinte.

Am avut colegi care au mulțumit pentru faptul că dumneavoastră, domnule prim-ministru, ați avut bunăvoința să veniți astăzi în Parlament. Eu, din nefericire, nu pot să fac acest lucru și colegii mei mă știu că sunt un senator nu... echilibrat, dar mai ales moderat în declarațiile mele, dar aș vrea să vă spun un lucru foarte clar: și dumneavoastră, și noi, cei de aici, senatorii, am jurat pe Constituție, pe această Lege fundamentală. ANAF-ul n-a jurat pe Constituție. Pe Constituție am jurat să respectăm, în primul rând, Constituția și legile țării. Și atunci, sigur, am niște întrebări pe care o să vi le transmit, cu bunăvoință dumneavoastră.

Aveți obligația să răspundeți, pentru că, spuneam, cu tot respectul pe care vi-l port, nu pot să vă mulțumesc, pentru că, așa cum scrie în cărticica asta pe care trebuie să o respectăm, Guvernul are obligația să vină în fața Parlamentului. Are obligația. Și dumneavoastră, și miniștrii.

Scrie așa în Constituție, și dați-mi voie să vă citesc.... o să fiu cât se poate de scurt: „Guvernul și fiecare dintre membrii săi au obligația să răspundă la întrebările și interpelările formulate de senatori și deputați...”, deci aveți obligația să veniți.

De aceea, cu tot respectul instituțional, nu vă mulțumesc că ați venit astăzi, dar dați-mi voie să vă citesc tot din cărticica asta. Pentru că e în sală președintele meu de partid, am să mă deconspir: eu nu v-am votat, pentru că desemnarea dumneavoastră a fost anticonstituțională din punctul meu de vedere. De ce?

În această cărticică scrie că desemnarea se face la propunerea unui partid politic. Eu nu spun că dumneavoastră sunteți un guvern ilegitim, sunteți un guvern legitim, pentru că ați avut votul Parlamentului, dar dați-mi voie să vă spun că la articolul 30, și dați-mi voie să-l citesc, ca să nu greșesc cumva, la libertatea de exprimare, pentru că acesta este subiectul...

„Libertatea de exprimare a gândurilor, a opiniilor sau a credințelor și libertatea creațiilor de orice fel, prin viu grai, prin scris, prin imagini – cazul de față –, prin sunete sau prin alte mijloace de comunicare, sunt inviolabile.

Cenzura de orice fel este interzisă.”

La alineatul (4) se spune: „Nicio publicație nu poate fi suprimată.”

## Domnule prim-ministru,

Nu aș vrea să vă spun că ANAF-ul, pe care dumneavoastră l-ați instalat acum câteva zile, și conducerea ANAF-ului, dar vorbesc și... ați făcut o declarație în presa de aseară că nu ați știut nici dumneavoastră, nici ministrul de finanțe. Vă cred. Dar să vă intereseze, domnule prim-ministru, pentru că este o instituție din subordinea dumneavoastră, să vă intereseze când închide un butic, nu când închide cinci televiziuni, că vă citeam despre modalitatea de exprimare care nu trebuie suprimată.

Pentru că, dacă nu știți, vreau să vă spun că 96%, stimați colegi, dintre anchetele ANAF-ului sunt în instanță. Am reușit sau reușim, repede de tot, să omorâm încet mediul de afaceri. Îi împărțim în patru categorii: unii care sunt la pușcărie, unii care sunt anchetați, care au conturile blocate, unii care sunt protejați... cum se face că sunt protejați tocmai cei care fac evaziunea mare, 20 de miliarde, domnule prim-ministru?! Petrol, alcool, țigări, fructe, grâne...

De ce? De ce ANAF-ul și inspectorii ANAF nu se duc acolo? Eu nu am văzut, stimați colegi, poate ați văzut dumneavoastră vreo multinațională controlată. Cumva nu-și desfășoară activitatea? Și sunt și unii oameni de afaceri protejați.

## Domnule prim-ministru,

Eu am o părere foarte bună despre dumneavoastră. Dar, fiind în subordinea dumneavoastră această instituție, să lucreze la programe de prevenție. Pentru că, dacă am omorât mediul de afaceri, ne-am omorât pe noi.

Vă mulțumesc.

Doamna senator Cristiana Anghel.

## **Doamna Cristiana Irina Anghel:**

## Mulțumesc, domnule președinte. Bună ziua, domnule prim-ministru Cioloș!

Eu n-am să fiu cu mânuși.

Deci eu nu voi fi astăzi o doamnă cu mânuși. Voi spune exact ceea ce simt și ceea ce gândesc. Voi face, de fapt și de drept, continuarea discursului de atunci când ați fost învestiți. Știți cum am zis? „Guvernul trădării naționale.” Și faceți, pas cu pas, dovada faptului că vă pasă prea puțin de ceea ce se întâmplă în țara aceasta și de interesele românilor.

Mi-am pus ochelarii de distanță ca să vă văd ochii.

Doamna Anghel, vorbiți mai...

Mai tare!

Vorbiți la microfon, nu mai stați întoarsă, că nu se aude. Nu vă auzim.

## **Doamna Cristiana Irina Anghel:**

Da. Voiam să mă uit în ochii dumnealui.

Pentru că, aparent – iertare, cu tot respectul –, domnul premier Cioloș pare un om bonom. Când te uiți la dumnealui, zici că îl pui la rană și că îți face bine la rana respectivă. Să te ferească Dumnezeu să-l pui la rană, că mori otrăvit!

De ce zic lucrul acesta? Păi, cum să vină domnul și să ne spună că este normal ceea ce se întâmplă cu ANAF-ul, în momentul în care domnul este legat ombilical de acest caz?

Să ne amintim, că nimeni nu a avut curajul să spună, nici aici, nici la televizor, iar Antena 3 parcă e paralizată de frică și nu spune... Tot dosarul ICA a pornit de la acest domn, actualmente, premier. S-a constituit parte civilă, deși are un dosar penal acum pentru abuz în serviciu, spunându-se că trebuia să se constituie parte civilă Ministerul de Finanțe, și nu dumnealui..., iar acum a venit, precum criminalul la locul faptei, ca să vadă dacă mortul mai mișcă.

Vine domnul premier, pe care eu nu l-am votat, și ne prostește, și ne spune: vai, eu nu am fost în țară. Domnilor, chestiunile astea sunt de copii de grădiniță. Hai să fim serioși!

Păi, am o întrebare: dacă domnul de la ANAF este atât de independent, de ce nu s-a dus, domnule, la Sibiu, să ia casa domnului Iohannis, pe care a luat-o prin fals și uz de fals...

Din noiembrie ia în continuare chiria... și toată lumea stă și-l pupă, și nimeni nu-l critică, și e cel care vine și ne spune nouă, în Parlament, că vorbește contra corupției. Despre ce discutăm, domnilor? Despre pește, care are un cap și care s-a împuțit de mult?

De ce nu punem punctul pe „i”? De ce nu avem curajul să spunem? În momentul în care a fost Legea fondului funciar, a făcut... întors legea pe motiv că – vezi, Doamne – firma respectivă cu care dumnealui este prieten, cu nașul și etc., cu austriecii... lucrurile astea nu s-au spus. Acum vine și dă înapoi Legea dării în plată. De ce? Pentru că dumnealui are o casă care este închiriată. Tot unei firme austriece. Apărăm doar capitalul străin și mai ales pe cel austriac. Și nimeni – am spus și în Camera Deputaților –, nimeni nu strigă: Trădare! Trădare! Trădare împotriva neamului românesc!

Până când? Până când, domnule? Până când?

Sunteți premierul României, domnule!

Sunteți premierul acestui popor, popor românesc, sunteți în stare să vă urcați pe cadavre pentru bani, pentru putere și pentru funcție!

Și vă spun lucrul acesta în față, nu bârfind.

Doamnă senator! V-aș ruga să vă...

Cu tot respectul...

V-aș ruga foarte mult să vă faceți discursul în limitele de civilizație și de decență...

Exact în limite.

Când spui adevărul înseamnă că nu ești civilizat?

...fără să acuzați... fără să aruncați acuzații...

Da. Într-adevăr...

Vă rog foarte mult.

...trebuie să minți. Trebuie să pupi. Trebuie să mângâi. Pentru că nu se poate în țara românească să mai spui adevărul. Adevărul umblă cu capul spart, iar cel care spune adevărul trebuie să aibă picioarele bune de fugă.

Domnilor,

Eu nu mă tem să spun adevărul, pentru că eu am fost aleasă, domnul a fost numit. Eu mă duc în teritoriu. În tot teritoriul, pentru că teritoriul unui senator este toată țara. Iar lumea mă trage de mânecă și mă întreabă: ce se întâmplă în această țară?

Toți mergeți în teritoriu. Toată lumea discută. Toată lumea e supărată. Și nu numai că e supărată, toată lumea este disperată de ceea ce se întâmplă. Toată lumea ne întreabă de ce l-am dat jos pe Ponta ca să aducem un guvern de venetici.

V-am cerut, stimate domn, legal, prin interpelare, să o demiteți pe doamna ministră de finanțe, șefa domnului de la ANAF, pentru faptul că a jignit o nație întreagă.

Nici măcar nu ați catadicsit să răspundeți. Păi, de ce să răspundeți? Păi, de ce să răspundeți?

V-am făcut în vacanța parlamentară – că eu, obișnuită, ca un cadru didactic, după 10 ianuarie am început activitatea – zeci de hârtii. La niciuna nu am primit răspuns. Doar doamna de la Ministerul Muncii mi-a răspuns. În rest, nimeni.

Trimiteți în comisie subsecretari de stat, nici măcar secretari de stat. Pentru că atâția bani... Doi bani... Și nici pe ăia nu-i dați dumneavoastră pe Parlamentul României! Până când, domnilor, bătaia asta de joc? Până când?

Doamna senator...

Suntem reprezentanții poporului român!

...cred că ați divagat de la subiectul dezbaterii. Vă rog să reveniți la subiect.

## **Doamna Cristiana Irina Anghel:**

Și am revenit la subiect.

Domnule,

Nu aveți nicio cădere să spuneți sau să faceți ceva în acest caz. Pentru că v-am spus: sunteți în conflict direct de interese. Unu.

A doua la mână. Săptămâna viitoare vreau să văd cum ați rezolvat cazul Sibiu – Iohannis.

Da. Nu-mi rămâne decât să... Nu-mi rămâne decât să regret că anumite accente ale discursului fac ca această dezbatere să coboare ca nivel și ca decență.

Îl invit la microfon pe domnul senator Georgică Severin, din partea Grupului PSD.

## **Domnul Georgică Severin:**

Domnule președinte al Senatului, Domnule prim-ministru, Stimate doamne senator, Stimați domni senatori,

Este evident că ceea ce s-a întâmplat în ultimele zile legat de situația trustului „Intact” a creat un sentiment de interes public extrem de puternic, indiferent dacă cei care s-au preocupat de această problemă simpatizează sau nu cu trustul respectiv.

Este evident că atenția publică a concurenților, a inamicilor trustului respectiv sau a celor care îi sunt fani a fost extrem de concentrată asupra a ceea ce s-a întâmplat.

Dacă aceste lucruri de o evidență atât de clară s-au manifestat imediat, din primul moment, problema pe care mi-o pun eu este cum instituțiile statului, în momentul în care au luat o decizie de a aplica o lege, de a aplica o hotărâre valabilă, stabilită de o instanță, nu au analizat și acest impact. Pentru că, iertați-mă, înțeleg că vorbim de un guvern de tehnocrați, dar nu un guvern de roboți. Vorbim de un guvern care, în momentul în care ia o decizie, inclusiv printr-o agenție subordonată Guvernului și prim-ministrului, trebuie să analizeze toate implicațiile și să facă în așa fel încât ceea ce se întâmplă să nu amplifice repercusiunile politice, sociale; dacă vreți, și respectarea drepturilor cetățenești.

Îl felicit pe domnul profesor Barbu, a subliniat o idee pe care voiam să o spun și eu. Am văzut, încă o dată, europenismul noului nostru Guvern de tehnocrați.

Ne înscriem pe linia profund..., de profundă apărare a drepturilor de libertate a presei, a exprimării ale prietenilor și vecinilor noștri din Ungaria și Polonia. Dacă vorbeam de linia ungară, vorbeam de linia poloneză, văd că începem să vorbim și de o linie română.

Nu voi insista acum foarte mult pe aspectele tehnice, au fost subliniate de mai mulți colegi și, într-adevăr, este o problemă, dacă vreți, de respectare a legii și de găsire a unor soluții într-un context global, dar mă voi referi la un alt lucru, la excesul de zel.

Avem o situație: o firmă, cu toate taxele la zi, ocupă un spațiu care are o sarcină asupra sa din partea statului. În orice țară normală, vine un funcționar cu o mașină, oferă o citație și pleacă. La sediul Antenei 3 și la celelalte sedii au venit, din câte am înțeles, 10 sau 12 mașini, au intrat câțiva zeci de agenți în sediile televiziunilor în timp ce se desfășura emisia, au legitimat persoanele din sediu, inclusiv invitați, și am înțeles că chiar parlamentari care participau la emisiuni. Mă mir că n-au intrat peste emisiune să o întrerupă. Și aceasta nu mai este o simplă gafă. Ori este o demonstrație de forță, ori este o prostie monumentală a celor care au făcut acest lucru. Pentru că în orice țară din Uniunea Europeană nu se procedează în acest mod.

În aceste condiții, mă întreb... Și dumneavoastră ați spus așa: decizia a luat-o fostul. Iertați-mă, din punctul meu de vedere, că e fostul, că e actualul, nu are nicio semnificație, important este că o agenție a statului, care răspunde de deciziile pe care le ia și de climatul pe care îl creează în această țară, poate să acționeze așa.

Și știți ce mi-e teamă? Mi-e teamă că a fost o decizie deliberată de a arăta ce se poate întâmpla dacă nu te pliezi la modul cum se cere acum. Și știți de ce spun asta? Pentru că pornesc de la premisa că, în instituțiile noastre, la nivelul celor care iau decizii, nu avem proști, nu avem incompetenți. Avem oameni inteligenți, care poate au interese, care poate au misiuni și încearcă să le execute. Și nu pot să spun că acest lucru nu se întâmplă exact în contextul în care, în ultimele zile, în fruntea unor instituții extrem de importante ale statului român au fost numiți foști ofițeri ai serviciilor de informații, pe care îi presupunem inteligenți, oameni deștepți.

Și atunci eu mă gândesc: dacă niște oameni deștepți iau asemenea decizii, ce este în spatele lor? Ce se vrea? Nu cumva să dăm o senzație extrem de gravă de frică? Pentru că necazul cel mare este următorul...

Îmi aduc aminte de celebrul caz „Anda”. Vi-l amintiți. Acum vreo 15–20 de ani. Pentru un abuz absolut infim al serviciilor, presa a vuit, au fost demisii la nivelul conducerii serviciilor de informații, a fost o ședință întreagă în Parlament, dacă îmi aduc aminte.

Acum, în acest Big Brother generalizat noi la ce asistăm? La o luptă dacă sunt cinci zile sau nu sunt cinci zile. Nu. Asistăm la instaurarea unui climat de frică. Problema este cine decide acest climat de frică. Despre asta este vorba în final.

Și nu pot să nu pun următoarea întrebare. Vedeți? Vorbim aici despre o societate comercială, de fapt, de un grup de societăți comerciale care și-au plătit toate taxele și impozitele la zi. Vorbim, în schimb, de o piață – și pe care o cunosc foarte bine – în care lupta pentru supraviețuire este cruntă și știți acest lucru, domnule prim-ministru. Vorbim, dacă vreți... Noi ne-am tot dus spre Antena 3, pentru că suntem oameni politici și ne interesează informațiile, dar, de fapt, miza este Antena 1, care deține, alături de un alt post concurent, o mare parte din piața de publicitate. Orice semnal de neîncredere dat spre o televiziune duce la retragerea, la renegocierea timpilor de publicitate.

Imaginați-vă că televiziunile de divertisment, care ocupă cele două mari... aproape 60%, automat, vor duce la o distorsionare a pieței.

Să spunem că ar merita-o, deși, din câte știu, ei sunt cu plățile la zi, iar ceilalți, nu. Dar problema fundamentală este că vorbim de singurul grup de presă cu capital integral românesc, cu taxele la zi plătite, care are impozit pe profit și pe care noi îl punem într-o situație extrem de grea în raport cu concurenții lor provenind din alte părți – și nu mă refer că mă interesează că e A sau B, ci e vorba de a proteja industria românească, capitalul românesc și taxele plătite în România, și nu de externalizat profitul în alte țări, cum fac concurenți de pe această piață pe care unii încearcă s-o distorsioneze.

Vedeți? M-au întrebat zilele acestea cei de la presă: bine, bine, toți vorbiți de Antena 3, dar ce facem cu TVR-ul? Și explicația a fost așa: avem doi bolnavi. Unul, de urgență,

Antena 3. Este un caz foarte clar la care trebuie să ne referim și să luăm o atitudine, pentru că i s-a dat un termen de cinci zile. Dar avem un bolnav cronic foarte grav, dar care este al nostru, TVR-ul, Televiziunea Română publică, un serviciu public garantat prin Constituție.

Am văzut declarația dumneavoastră, domnule prim-ministru, prin care spuneați că soluția este la Legislativ.

Vă reamintesc că bugetul pe care-l votează Legislativul se referă numai la emisie. Noi nu dăm, prin lege, niciun ban, cu excepția TVR Moldova, niciun ban televiziunii publice. Așa că situația în care se ajunge are nevoie de intervenția rapidă a dumneavoastră și, dacă vreți ca serviciul public de televiziune să funcționeze în continuare și să-l reformăm împreună, trebuie să participați la acest proces. Guvernul nu se poate deroba, pentru că vorbim de o instituție care aparține tuturor românilor și, în caz de nevoie, pe ea ne bazăm, și nu pe alte instituții mai mult sau mai puțin simpatice.

De aceea, profit de această ocazie, domnule prim-ministru, să vă invit săptămâna viitoare la o dezbatere organizată de cele două Comisii de cultură și media de la Camera Deputaților și Senat, să vă invit pe dumneavoastră, să invit ministrul de finanțe, șeful ANAF, să invit conducerea televiziunii, sindicatele, conducerea Camerelor, pentru ca să încercăm, împreună, să luăm niște decizii fundamentale pentru a salva ceea ce reprezintă, dacă vreți, garanția că statul român poate comunica cu cetățenii săi.

Vă mulțumesc pentru atenție.

Vă mulțumesc și dumneavoastră, stimați colegi.

Mulțumesc, domnule senator. Domnul senator Vosganian.

## **Domnul Varujan Vosganian:**

Domnule prim-ministru, Stimați colegi,

Îmi permit să iau cuvântul și în calitatea pe care am avut-o de fost ministru de finanțe.

În această calitate, pot să vă spun că nu mi-aș fi permis niciodată să spun că ANAF-ul face lucruri cel puțin de o asemenea importanță de care eu nu știu.

În schema de funcționare a Ministerului Finanțelor, șeful ANAF este parte a structurii și are un rang inferior ministrului. Cu alte cuvinte, dacă ministrul îl cheamă la telefon, șeful ANAF se prezintă. Dacă șeful ANAF îl sună pe ministru, ministrul nu-i obligat să se prezinte. Deci relația e de subordonare. Este clară.

Niciodată un ministru, în fața Parlamentului sau a opiniei publice, nu dă vina pe subalternii lui spunând că el nu a știut sau nu se derobează spunând că nu a știut. El trebuie să știe sau, dacă n-a știut, trebuie să spună ce face ca să îndrepte lucrurile.

Domnule prim-ministru,

Eu am altceva să vă spun. Dumneavoastră ați promovat în această poziție, împreună cu Guvernul pe care-l conduceți, în niște condiții destul de stranii în raport cu statul de drept și cu Constituția. S-a invocat atunci vocea străzii, spunându-se că strada cere altceva. N-a fost foarte limpede ce voia strada atunci.

Dacă strada voia o nouă generație, nu era momentul, pentru că prim-ministrul era cel mai tânăr pe care-l avusesem, iar liderul principalului partid al opoziției era cel mai tânăr pe care partidul acela îl avusese. Deci nu era o cerere a unei noi generații.

Nu erau nici revendicări economice. Dumneavoastră înșivă, când ați semnat raportul macroeconomic la Legea bugetului, ați elogiat Guvernul Ponta pentru realizările sale, iar ministrul dumneavoastră de finanțe chiar a spus că toți miniștrii din Uniunea Europeană ar trebui să fie invidioși pe situația României. Deci n-au fost motive economice.

N-au fost nici motive legate de statul de drept, pentru că cei care erau în piață făceau apel la cine? La servicii, la procuratură și la președinte.

În mod normal, când ești antisistem, primul lucru pe care-l faci: îți pui dubiu asupra acestor structuri. Deci n-a fost ceva antisistem.

N-a fost nici ceva împotriva corupției, pentru că acest guvern care a fost dat jos nu a avut nici măcar un singur caz de corupție în mandat.

Nu a fost nici o mișcare în sine, pentru că această mișcare n-a avut niciun lider. Ea a fost împiedicată să aibă vreun lider ca să poată fi folosită.

Deci, în aceste condiții, nu vreau ca asupra dumneavoastră să planeze vreo acuză, dar e limpede că a existat un dubiu în legătură cu modul în care ați ajuns în funcția de prim-ministru, și anume s-a sugerat o acțiune menită să dea jos acest Guvern. Tocmai de aceasta dumneavoastră trebuie să evitați pe viitor situații similare. Or, dumneavoastră, în loc să le evitați, le provocați.

Eu am la dumneavoastră o întrebare simplă care mă frământă de ieri. Cei de la Antena 3 spun cu insistență că, de un an și ceva, au trimis scrisori către Ministerul Finanțelor, solicitând un dialog în care să facă propria ofertă sau să li se facă o ofertă din poziția lor de chiriași.

Eu vă spun, ca fost ministru de finanțe, că această presiune a ANAF mi se pare stranie. În condițiile în care Oltchim avea datorii de un miliard de dolari, un miliard de dolari, la care ANAF era creditorul majoritar, și până nu am venit eu ministru al finanțelor nimeni n-a dorit să bage în insolvență Oltchim. Repet, un miliard de dolari erau.

Dacă vreți, vă fac o listă lungă a companiilor și a structurilor de evaziune pe care ANAF le-a tolerat în decursul vremii.

De aceea, nu-mi spuneți mie că-n cinci zile ANAF trebuie să-și salveze bugetul și, de aceea, trebuie să scoată „Antenele”.

Și mai am un sfat, domnule prim-ministru – v-o spun și ca armean, și ca fost ministru de finanțe –, domnule, nu vindeți acum nimic, nu-i momentul să vindeți. Mai așteptați puțin. Lăsați chiriașul unde e. Chiria este un venit sigur. Îl negociați și mai așteptați un an, doi, dacă vreți să vindeți în interesul statului.

De aceea, dacă chiar vreți să faceți o afacere și iubiți bugetul pe care vreți să-l îngroșați cu acești bani, puteți să mai amânați puțin.

Sentimentul meu este că s-a încercat, în preajma campaniei electorale, o anumită asanare a acestui câmp. Și a spus foarte bine domnul Severin, aici e vorba de un bun public. Noi degeaba vorbim numai de privați, că nu putem asemui o fabrică ce face pastă de dinți cu un trust de presă care are milioane și milioane de telespectatori. Aici e vorba și de un bun public, nu numai de un bun privat.

De aceea, precauția ar trebui să fie cu atât mai mare.

Deci respectați legea. Legea spune să fructificați interesul statului. A fructifica interesul statului înseamnă, în primul rând, dialog cu cei care îl solicită.

Deci rămân la întrebarea mea: vă rog, domnule prim-ministru, să ne spuneți dacă e adevărat că, de un an și ceva, „Antenele” au solicitat un dialog cu Ministerul Finanțelor și n-au primit niciun răspuns. Pentru că, dacă este așa, atunci e limpede că această acțiune a fost o acțiune de forță pe care nu o justifică relația normală de protecție și a proprietății, și a chiriașilor.

Vă mulțumesc foarte mult.

## **Domnul Călin Constantin Anton Popescu-Tăriceanu:**

Mulțumesc.

Doamna senator Gabriela Vrânceanu-Firea.

## **Domnul Ion Rotaru**

**:**

Nu este, a ieșit.

Nu este. Bine.

Doamna senator Andronescu. Ecaterina Andronescu.

## **Doamna Ecaterina Andronescu:**

Domnule președinte al Senatului, Domnule prim-ministru,

Doamnelor și domnilor senatori,

Cred că, astăzi, Senatul marchează un lucru extrem de important, și anume o situație de normalitate în care, pe o problemă de interes național, putem dialoga în speranța găsirii unei soluții.

Domnule prim-ministru,

N-am să vin aici să aduc argumentele juridice, pentru că nu am această specialitate și cred că au fost aduse și poate că vor mai fi aduse în continuare și alte argumente, dar eu am să mă refer la acest comportament.

Pornind de la poziția mea de dascăl, eu cred că nicio instituție nu trebuie să umilească oamenii în orice situație s-ar afla. Și, de aceea, am să vă cer, domnule prim-ministru, să sancționați un astfel de comportament.

Puteau să dialogheze și cred că dialogul este calea pentru a identifica oricare din soluțiile cu care societatea se confruntă într-un anumit moment, oricât de greu ar fi de identificat acea soluție.

Nu cred că încercarea aceasta de a legitima oamenii, de a-i speria este calea pe care trebuie să o urmeze o instituție a statului atunci când aplică o hotărâre judecătorească sau când acționează în numele legii.

De aceea sper ca acest lucru să nu se mai repete și poate că merită să ne gândim noi, ca Cameră legiuitoare, la un cod de bune practici, în așa fel încât în nicio instituție niciun funcționar public să nu creadă că este Dumnezeu pe pământ și că-și poate permite orice față de semenii cu care lucrează. Mi se pare că este un lucru foarte important.

Al doilea motiv pentru care am venit la microfon, domnule prim-ministru, se leagă de această tragedie pe care o trăiesc părinții care au copiii bolnavi. Și este nu numai tragedia lor, este drama întregii societăți, care pare neputincioasă în fața unui asemenea eveniment.

De aceea, domnule prim-ministru, vreau să vă adresez rugămintea să instituiți o celulă de criză și să invitați toți specialiștii, nu numai medicii din spital. În Universitatea București avem o facultate de biologie cu laboratoare specializate.

Există Institutul de Biologie al Academiei Române, a cărui performanță a trecut granițele acestei țări.

Există în Facultatea de Medicină departament de specialitate.

Eu cred că, dacă toți s-ar aduna în jurul acestei probleme, am găsi aici, în țară, competențele profesionale pentru identificarea unei soluții și salvarea acestor copii și îndepărtarea din rândul părinților a acestei îngrijorări că societatea românească este neputincioasă, o îngrijorare care, fără îndoială, nu este de natură să ne pună într-o lumină favorabilă nici în interiorul țării și nici în afara ei. Vă mulțumesc foarte mult.

## **Domnul Ion Rotaru**

**:**

Șerban Mihăilescu.

## **Domnul Călin Constantin Anton Popescu-Tăriceanu:**

Mulțumesc.

Domnul senator Șerban Mihăilescu, din partea Grupului UNPR.

## **Domnul Alexandru Pereș**

**:**

Și vrea și Pelican.

Vă mulțumesc, domnule președinte, pentru această ocazie de a avea o asemenea dezbatere.

Până acum, eram ușor invidios pe cei de la Cameră că au posibilitatea să vorbească un timp mai lung cu premierul sau cu miniștrii și mă bucur că am reintrodus și noi această chestiune.

N-aș fi vrut să iau cuvântul astăzi, dar mi-am adus subit aminte că sunt cel mai în vârstă din această sală. Am un singur coleg care e mai mare cu o lună și nu-i în sală și, atunci, zic că trebuie să ascultați și o voce mai liniștită, ca să spun așa.

Mi-aduc aminte de perioada în care eram ministru. Și, atunci, nu ANAF-ul, ci miliția a săltat de pe stradă un băiat care a scris pe internet niște cuvinte urâte despre prim-ministru, că nu era atunci atâta internet, era café-internet. A fost o mare fericire că a fost arestat ăla.

După opt ore, absolut tot ce... Noi eram în proces de aderare și cunoașteți importanța... După opt ore, tot ce era cancelarie în Uniunea Europeană, comisarii de la vremea aia, președintele Comisiei... A fost cea mai mare tulburare la care am participat vreodată.

Cetățeanul acela care a fost ridicat de pe stradă a fost imediat dat cu periuța, cu de-asta de haine, pus în libertate, după câteva ore, și a doua zi s-a organizat o conferință de presă la care ar fi trebuit să explice – cum era organizarea pe vremea aia – procurorul-șef, șeful miliției, șeful internelor, toată lumea.

Poliția, domnule senator.

Poftim?

Poliția, nu miliția!

## **Domnul Petru Șerban Mihăilescu:**

Nu, la mine a rămas la fel!

Deci au dat drumul la conferința de presă – sala gemea de presă – și a intrat doar adjunctul procurorului, toți ceilalți s-au făcut nevăzuți. Scuzele n-au mai contat.

Rezultatul a fost așa: domnul Mugur Ciuvică a ajuns la Antenă, domnul Mugur Ciuvică a inventat Antena 3 – că sărbătoresc imediat –, Antena 3 nu exista atunci.

Și vă rog eu frumos, că am văzut și cum ați abordat problema vizavi de domnul Ghișe, nu fiți supărat pe noi! Noi dorim ori să vă cereți scuze, ori să spuneți că nu se mai întâmplă, ori să-i demiteți pe ăia de la ANAF. Altfel, mă întorc la vorbele lui Orbán din Ungaria, care a spus acum două săptămâni că niciodată în Ungaria nu va dori să inventeze instituții ale statului care sunt peste stat. Declarația o aveți, la toate cabinetele dumneavoastră, dată clar.

Trebuie să ne liniștim cu această idee, ce a spus și Varujan: nu putem să permitem oricui să-și bată joc de oricine, în afară de cei care sunt periodic la putere.

Cu tot respectul, vă cer să vă gândiți dumneavoastră, în calitate de european, să luați o decizie curentă și măcar nouă... trimiteți-ne și nouă punctele de vedere, trimiteți-ne ceva! Dumneavoastră nu răspundeți la nimic, la nicio hârtie!

Îmi pare tare rău, vă spun, nu știu ce o să mai fac în toamnă, am promis că nu mă mai bag, dar, credeți-mă, aș vrea într-adevăr o abordare europeană la nivel de Guvern, și nu așa: „Ba pe-a mă-tii!”.

Vă mulțumesc.

Doamna senator Firea. Gabriela Vrânceanu-Firea.

## **Doamna Gabriela Firea:**

Mulțumesc, domnule președinte al Senatului. Dragi colegi,

Domnule prim-ministru,

Am avut, acum mai bine de 30 de minute, o declarație politică în plenul Senatului în care am explicat pe larg cât de importantă este în România respectarea dreptului la liberă exprimare. De aceea, nu voi repeta aceste idei.

În schimb, domnule prim-ministru, discursul dumneavoastră de la începutul acestei sesiuni m-a provocat, m-a incitat și mi-am adus aminte de ceea ce ne-ați afirmat în plenul Parlamentului atunci când v-am votat. Și ați subliniat că veți fi preocupat în acest scurt mandat de reorganizarea administrației statului, care să lucreze în beneficiul cetățeanului, și, la loc de cinste, v-ați referit la investiții, atât la cele autohtone, cât și la investițiile străine, subliniind – ceea ce am apreciat și a cântărit atunci când am dat votul – grija pentru locurile de muncă actuale ale românilor și atragerea de investiții pentru crearea de noi locuri de muncă.

## Domnule prim-ministru,

În acest context, permiteți-mi să vă citesc un mesaj: „Soarta locului meu de muncă se discută în Senat. Ar trebui să fiu flatat, nu?! Sincer, sunt înspăimântat! Știu, e bine că măcar asta se întâmplă, dar nu pot să nu văd că ăsta este rezultatul a 26 de ani de trăit într-o țară croită strâmb și vândută, mai ales în ultimii 11 ani, ca smoching.”

Cred că acest mesaj transmis de un angajat al unui trust care se află acum într-o dificultate și pentru care încercăm să găsim răspunsuri, sper, oneste, atât din punct de vedere juridic, economic, financiar... Iar noi putem să exprimăm opinii politice. Avem datoria și umană, și ca responsabilitate să nu uităm că nu vorbim despre cifre, nu vorbim doar despre lege, cum a spus profesorul Barbu. Dar unde e spiritul legii? Spiritul legii este cel care face diferența dintre atitudine și indiferență.

Ați spus în intervenția dumneavoastră – cu siguranță, de bună-credință, nu vreau s-o iau altfel și să fac altfel de aprecieri – că acțiunea a fost justificată de o ordonanță care prevede faptul că respectivele bunuri pot să fie doar valorificate, nu pot să intre într-o altă discuție, creând soluția chiriei. Dar, probabil, cei care v-au sprijinit să realizați această intervenție au uitat de o altă ordonanță, care prevede explicit că se pot găsi și alte soluții pentru bunul care a devenit și a fost intabulat în proprietatea statului, cum ar fi soluția chiriei. Iar acea ordonanță a fost ulterioară ordonanței și documentului din care dumneavoastră ați citat.

Tocmai pentru că vă consider un om de bună-credință, vă rog foarte mult să apelați la consilierii dumneavoastră și să vă pună la dispoziție, în cronologie, întreaga documentație referitoare la cazul pe care ajungem să-l discutăm astăzi.

Și, în final, domnule prim-ministru, nu aș fi vrut să ajungem aici, dar colegii mei, care au lucrat în presă sau care au avut o mai mare atenție față de acest domeniu, își aduc aminte de anii 2005–2006, când presa scrisă a trecut printr-un colaps care poate fi asemănat cu ceea ce se întâmplă acum. De ce? A fost și atunci un pumn în gura presei. A fost și atunci o îngrădire brutală a libertății de exprimare, tot invocându-se legi, tot invocându-se ordonanțe. Și știți de ce? Pentru că o companie a refuzat să mai plătească entităților publice banii pe care-i datora. Mă refer la Rodipet.

Vă aduceți aminte de criza Rodipet? Când au ajuns pe drumuri ei și familiile lor, sute de jurnaliști nevinovați? Nu aveau nicio vină acei oameni că un investitor străin a venit, a privatizat și, pe urmă, a fugit cu banii! Ce s-a întâmplat cu acele publicații? Ce s-a întâmplat cu acei jurnaliști și cu familiile lor? Ne-am pus întrebarea?

Am fost și eu unul dintre oamenii care au luptat la acel moment pentru dreptul jurnaliștilor de a avea legi clare în România.

De la începutul mandatului dumneavoastră, vă rog să ne răspundeți la această întrebare: a intervenit cineva din Comisia pentru cultură și media de la Senat sau de la Cameră, a intervenit vreun jurnalist, vreun patron de presă, vreun manager de presă la dumneavoastră pentru a le crea facilități? Au venit la dumneavoastră să vă solicite privilegii cei din presă, fie că e vorba de presa audio-vizuală, online sau print, au venit să ceară să fie tratați cu deferență, să li se acorde scutiri, să li se acorde alte privilegii fiscale?

Eu știu că nu! Eu știu că nu! În România, presa nu a cerut să fie tratată ca în Franța. În Franța, domnule prim-ministru, presa este cu adevărat privilegiată și, prin sindicatele puternice ale presei, nu s-ar fi putut ajunge niciodată la ceea ce discutăm noi aici, pentru că acolo, în Franța, o țară pe care o iubiți și pe care și noi o iubim, dar trebuie s-o admirăm și ca model de democrație, presa este sprijinită să difuzeze și imagini de la, să spunem, un moment emoționant, în care ați fost personaj principal, când, în ziua de 1 decembrie, la Ziua Națională, dumneavoastră – și eu am apreciat – ați ținut în brațe și ați lăcrimat alături de un orfan al unui soldat român.

Vă mulțumesc.

Domnul senator Pelican.

## Stimați colegi,

Ce vreau să vă rog... În luna decembrie, în Parlamentul britanic a avut loc o dezbatere pe problema implicării Marii Britanii în operațiuni militare. Dezbaterea a durat nouă ore, în prezența și cu participarea activă a prim-ministrului.

Vreau să cred că subiectul nostru este foarte important, fără îndoială. Eu am fost cel care a propus să-l invităm pe prim-ministru, dar vă atrag atenția că ne apropiem deja de două ore de dezbateri.

Știu că aceste dezbateri sunt televizate. Stau și mă întreb dacă nu cumva interesul unora dintre cei care doresc să ia cuvântul are vreo legătură – poate greșesc, în fine – cu acest fapt.

V-aș ruga, așadar, să încheiem lista intervenienților, ca să putem să-i dăm apoi și prim-ministrului posibilitatea să răspundă la chestiunile care au fost ridicate în cursul acestei dezbateri.

Vă mulțumesc.

Aveți cuvântul, domnule Pelican.

Vă mulțumesc, domnule președinte. Stimați colegi,

Domnule prim-ministru,

Aș vrea să spun doar câteva simple gânduri și să exprim aici un sentiment de tristețe pentru ceea ce s-a întâmplat la trustul „Intact”.

Oricât am vrea, domnule prim-ministru, să înțelegem, și departe de mine gândul de a nu respecta legea, unde-i lege, nu-i tocmeală, dar ceea ce s-a întâmplat acolo, domnule prim-ministru, vă place sau nu vă place – și iertați-mă că v-o spun –, este acțiune de forță, de intimidare. Iar când afirmați că „Antenele pot emite.”... Da, sigur că da! Nu poți să iei și licența, ar fi chiar culmea!

Dar problema e alta: o televiziune, domnule prim-ministru, nu se poate muta în cinci zile! Și un profan în presă știe. Iar acest lucru și această grabă suspectă cu care s-a acționat, și această acțiune în trombă, dați-ne și nouă voie să vă spunem sincer, chiar cu riscul de a vă supăra, au vrut să fie o demonstrație de forță, o intimidare.

Probabil că acest trust nu e pe placul multora, dar într-o țară democratică, îți place sau nu-ți place opinia acelui trust de presă, acelui gazetar, trebuie s-o respecți, nu să-l intimidezi, nu să-i dai dovadă că poți să-l sugrumi. Este o imagine pe care marea majoritate a românilor o are. Și mai mult decât atât, și cei din opoziție au recunoscut acest lucru. Nu vă dă nimic de gândit acest fapt, domnule prim-ministru?! Acum lucrurile aici par simple.

Mai am doar câteva scurte propoziții. Am tot respectul pentru educația aleasă pe care o aveți. Se vede acest lucru, sunteți un om educat, dar aveți în Cabinet oameni care au discurs cinic la adresa românilor. Și m-am adresat și public dumneavoastră și v-am spus: nu luați atitudine, domnule prim-ministru, la modul cum se exprimă doamna ministru de finanțe, cum se exprimă domnul ministru al sănătății? Vreți să le repet? Că merităm un sistem de sănătate, ăsta pe care-l avem, că românii nu știu să muncească, că putem vorbi și pe 2 lei... Sau un secretar de stat: că au românii din ce să trăiască, că, ce fac, mănâncă tulpini, rădăcini?

Iertați-mă, domnule prim-ministru, dar, cu excepția a trei, patru, cinci miniștri pe care eu îi văd și românii îi percep ca atare, restul parcă sunt veniți de pe o altă planetă, nu cunosc deloc realitatea românilor și, mai mult decât atât, măcar un simplu respect! De ce aceste declarații cinice?!

M-aș fi așteptat și eu, ca alți români, să luați atitudine, domnule prim-ministru! Eu aș fi zis că meritau demiși doamna Dragu, domnul ministru al sănătății și cu cei... Dumneavoastră tăceți! Nu întotdeauna tăcerea e de aur, domnule prim-ministru, și nu întotdeauna vorba e de argint.

Am tot respectul pentru dumneavoastră, pentru alți câțiva membri ai Cabinetului, dar marea majoritate – iertați-mă, sunt dur poate – a picat din lună și vine să guverneze nu pentru români, poate pentru Bruxelles! Vă mulțumesc.

Domnul senator Teodorovici.

Se pregătește domnul senator Șerban Nicolae. Ne apropiem de final.

## **Domnul Eugen Orlando Teodorovici:**

Domnule președinte, Domnule prim-ministru,

Stimați colegi,

De obicei, de la această tribună, susțineam elemente sau decizii bune pentru România. Îmi aduc aminte, ultima mea intervenție de aici a fost aceea pe Codul fiscal. Mi-aș fi dorit și astăzi să avem discuții pe o altă temă, nu pe un astfel de subiect.

Domnule prim-ministru,

Ne cunoaștem de foarte mulți ani de zile și vă știu ca un om care trece cu greu peste momentele de frustrare și chiar peste cele în care există complexe de inferioritate.

Astăzi, cred că se împlinesc exact trei luni de zile de când ați fost învestit ca prim-ministru, împreună cu un guvern, și nu cred că există un singur exemplu pe care dumneavoastră îl puteți da poporului, țării, Parlamentului care v-a votat, un exemplu care să vă facă, să spunem, mândru că ați fost prim-ministru pentru o perioadă de trei luni de zile.

Nu vreau să intru în detalii tehnice, detalii juridice vizavi de soluția care există pentru trustul Antena 3, pentru că sunt convins că aveți suficienți... și destui, și foarte bine pregătiți tehnocrați în jurul dumneavoastră, care trebuiau să vă dea soluțiile până astăzi.

Am să fac doar câteva trimiteri la faptul că dumneavoastră ne-ați spus nouă astăzi că nu ați fost informat. Eu nu cred că un prim-ministru într-o țară nu... poate să invoce lipsa de informare, mai ales despre un astfel de subiect atât de important pentru democrație, în general, în România.

Știți foarte bine că ați cenzurat sau ați centralizat aparițiile publice ale miniștrilor dumneavoastră, tocmai pentru a evita lipsa de experiență și gafele pe care le fac zilnic. Asta înseamnă că aveți, la nivelul dumneavoastră, toate informațiile, toate informările necesare, atât de la miniștri, cât și de la serviciile care vă trimit zilnic informări, și sunt convins că un astfel de subiect a fost pe masa dumneavoastră în timp util.

Mai mult, Antena 3 a trimis la dumneavoastră, pe data de 24 noiembrie, cum domnul Ghișe spunea puțin mai devreme, o informare, o scrisoare. Asta vă obliga, știind că este vorba de un subiect extrem de sensibil, să întrebați măcar care este stadiul sau care este intenția Ministerului de Finanțe, pe care văd că îl protejați într-un mod nejustificat, asupra acestui subiect.

Deci vizavi de lipsa de informare cred că nu aveți argumente să o faceți.

Vizavi de soluțiile legale care există, știm foarte bine – și chiar vă puteți uita în DEX-ul limbii române – că „a valorifica” nu însemnă a vinde neapărat, înseamnă și a exploata, adică a închiria un astfel de imobil.

Ne spuneți nouă astăzi în Parlament, în Senat, că noi am făcut legea, că noi o putem schimba. Știm asta. Dumneavoastră, în schimb, aveți instrumentul legal să modificați cadrul legislativ, atunci când situația o impune. Ați făcut asta cu alte ocazii, dar se pare că un astfel de subiect, încă o dată, repet, pentru dumneavoastră nu reprezintă un interes.

De asemenea, și cu asta închid, n-o să mă lungesc foarte mult, îmi aduc aminte de o declarație de-a dumneavoastră, de fapt, prima declarație a dumneavoastră pe care ați făcut-o în calitate de premier desemnat, nu știu exact... dacă citez exact, dar sensul ăsta a fost, că promiteți în fața românilor, a președintelui, a noastră, a tuturor, că veți face tot ce puteți pentru a vă ridica la înălțimea la care cu toții așteptăm să o faceți.

Domnule prim-ministru,

Ori n-ați început să faceți acest lucru, ori nu sunteți în stare! Pentru că, repet, în trei luni de zile nu aveți niciun lucru cu care să vă mândriți că ați făcut pentru acest popor. Vă mulțumesc.

Doamna senator Crețu. Vă rog, repede! Și scurt...

## **Doamna Gabriela Crețu:**

Mulțumesc, domnule președinte,

Acum încep să transform dezavantajul de a fi fost sărită de pe listă într-un avantaj, trăgând niște concluzii în care sper să cădem cu toții de acord: Legislativ, Executiv, cetățeni și instituții de presă.

Problema nu este să identificăm un vinovat, problema e să împiedicăm Guvernul să fie un complice la abuzul instituțiilor din subordine și să transformăm cetățenii în victime ale acestora.

Cazul particular a fost un bun prilej, nu cauza acestei dezbateri. Pun în paranteză judecățile de intenție și referirile la presă sau la libertatea de expresie, pentru că este o temă mult prea fierbinte, care-i determină pe unii să facă și declarații ipocrite. Libertatea de expresie, ca orice libertate, nu este absolută. Ea se exercită cu respectarea legii și în baza respectului față de demnitatea umană și libertatea celuilalt.

Am încercat însă cu toții aici să punem un reflector asupra relațiilor ANAF cu cetățenii și cu firmele. Sistemul de impozite și taxe, domnule prim-ministru, este una dintre puținele pârghii de intervenție care i-au rămas statului. Îi permite să colecteze sumele necesare ca să-și îndeplinească funcțiile și să finanțeze serviciile publice. Dacă este gestionat incorect sau abuziv, obiectivele pot fi ratate, amândouă! Or, ca gestionar al sistemului, ANAF nu face eforturi de prevenție, pentru a se ajunge în imposibilitatea de plată a obligațiilor. Blochează inutil conturi, intimidează producătorii mici, face represalii asupra celor slabi și îi iartă pe cei tari, încălcând, astfel, egalitatea legii. Toate aceste comportamente reprezintă o frână a dezvoltării și subminează încrederea în instituțiile statului. Despre asta vorbim! O instituție a statului trebuie să respecte procedurile. Ele nu sunt chichițe avocățești, de folosit de cei bogați ca să se sustragă de la pedeapsă, au fost create ca un amortizor între forța excepțională a statului și fragilitatea cetățeanului. Un trust de presă mai are niște arme, dar un cetățean... sau un IMM nu are aceste arme să se apere. Or, noi am văzut că cel care are o putere anume, ca în dictaturi, crede că are orice putere și asupra oricui, de exemplu, să legitimeze oamenii pe stradă. Statul folosește autoritatea legii, nu intimidarea, drept mijloc. În democrații nu avem voie să legitimăm și nici să plătim recuperatori. În plus, dacă avem un procuror general demisionat și un vicepremier urmărit penal pentru abuz de însoțire, mă întreb dacă sunt justificate costurile publice ale demonstrațiilor de forță fizică, pe care adesea, prea adesea, le vedem.

Mai este și o luptă între puteri. Comisia pentru bugetfinanțe a acestei Camere a solicitat prezența șefului ANAF, fostul șef, iar acesta a dat un comunicat de presă în care a afirmat că el consideră inoportun să se prezinte. Nu putem ignora aceste lucruri, domnule prim-ministru.

Conduceți Guvernul României, adică locul unde se fac judecățile de oportunitate. Justiția o fi oarbă, dar Executivul nu poate fi orb! Este util oare acest scandal la care s-a ajuns pentru România? Dacă este util, cui folosește, domnule prim-ministru?

Mulțumesc foarte mult.

## **Domnul Călin Constantin Anton Popescu-Tăriceanu:**

Mulțumesc.

Domnul senator Șerban Nicolae.

## **Domnul Șerban Nicolae:**

Mulțumesc, domnule președinte. Doamnelor și domnilor colegi,

Am să încerc, pe cât posibil, constatând că sunt ultimul vorbitor înscris, să nu introduc și o latură emoțională în intervenția mea.

Domnule prim-ministru,

Aș vrea să fac, pentru început, câteva precizări legate de cadrul instituțional.

După cum știți, eu unul mi-am manifestat neîncrederea față de votul solicitat de dumneavoastră la învestitură și am votat în consecință, pentru motivele pe care le-am dezvoltat atunci.

În plan personal, vă mărturisesc că m-ați surprins plăcut. Am descoperit un om deschis dialogului, lipsit de încrâncenări sau ambiguități și am spus acest lucru public.

Din nefericire, înainte de a apuca să vă laud, am văzut și intervenția dumneavoastră de ieri legată de această reuniune. Dumneavoastră ați fost, aici, solicitat în persoană de Senatul României, și nu de președintele Senatului.

De asemenea, era bine să nu faceți declarații că nu știți de ce sunteți chemat, pentru că ANAF-ul nu v-a informat în legătură cu aplicarea legii. Ori nu știați de ce sunteți invitat în fața Senatului și, atunci, era mai bine să nu vă pronunțați, ori știați și, atunci, era mai bine să nu încercați să ne ironizați.

Sunt convins în continuare că, pentru dumneavoastră, Constituția României nu este o maculatură inutilă și că o cunoașteți foarte bine. Fac o mică paranteză. Să știți că doamna Guseth, la audierile de la Comisiile juridice, atunci când ați propus-o ministrul justiției, chiar dacă nu știa Constituția, s-a prezentat mult mai bine decât Monica

Macovei în 2004, în decembrie, mult mai profesionist!

Dar, în afara raportului instituțional, aș vrea să vă spun că naivitatea sau lipsa de informare este inadmisibilă la un prim-ministru.

Cu tot respectul vă spun, și aș vrea să înțelegeți că intervenția mea este una _sine ira et studio_ , nu am nimic personal să vă reproșez și nu am chestiuni de persoană, dar nu vă puteți permite să invocați lipsa de informare. Aici nu era vorba, spre exemplu, și ați folosit de două ori această sintagmă, de faptul că ANAF s-a decis să aplice o hotărâre judecătorească definitivă. ANAF nu „se decide” sau „nu se decide”! Nu are opțiuni și nu are libertatea de a alege dacă aplică sau nu legea, dacă își îndeplinește sau nu atribuțiile.

Trec peste amănuntul că decizia penală nu vorbește de evacuarea unor instituții media. Decizia penală vorbește de altceva și, din punctul de vedere al deciziei penale cu referire la aceste imobile, aceste două imobile, decizia a fost aplicată. Ea și-a produs efectele și a fost intabulat dreptul de proprietate al statului român asupra imobilelor. Valorificarea este cu totul altceva și în niciun caz nu s-a respectat legea.

Am aici cele 13 adrese trimise de Antena 3 – SA și de Antena Grup – SA către instituțiile statului la care ați făcut referire. E adevărat, unele din perioada când nu erați prim-ministru.

Inițial, am spus că nu s-a răspuns niciodată la aceste adrese, dar am constatat că, în data de 31 decembrie 2015 – remarcabilă dorința de muncă a celor de la ANAF –, o adresă a ANAF către Antena Grup se termina astfel: „Întrucât aspectele prezentate în adresele dumneavoastră – era vorba de închirierea spațiilor – necesită exprimarea unui punct de vedere și de către alte autorități publice cu atribuții în acest sens, vă comunicăm faptul că Ministerul Finanțelor Publice a transmis solicitarea dumneavoastră Secretariatului General al Guvernului, urmând ca, după primirea opiniei acestuia, să vă răspundem cu celeritate.”

Răspunsul cu celeritate îl constituie aceste opt adrese prin care se dă termen de cinci zile pentru evacuare.

Ați spus că veți verifica și veți dispune investigații cu privire la modul în care ANAF își îndeplinește atribuțiile în materia executărilor silite, dacă nu cumva depășește cadrul legal, dacă nu cumva acționează discriminatoriu sau chiar abuziv.

Aș vrea să vă fac o paranteză. În opinia procurorilor DNA, utilizarea de către domnul Gabriel Oprea a unui număr suplimentar de agenți de poliție rutieră pentru a-i facilita deplasarea prin București constituie infracțiune, constituie o primire de foloase necuvenite și care perturbă activitatea autorității cu pricina prin faptul că au fost dislocați funcționari de la treburile lor obișnuite.

Utilizarea a 10 echipaje pentru a lăsa opt adrese la..., opt notificări la trei adrese, când acest lucru se putea realiza cu doi angajați ANAF, cu o singură mașină, era suficient, ar putea îmbrăca aceeași formă infracțională.

Au fost luați de la atribuțiile lor de recuperare, probabil de la marii datornici ai statului, de la alte executări silite de miliarde de euro, niște funcționari, ca să se ducă să impresioneze angajații unui trust de presă, legitimând în mod abuziv persoanele pe care le-au găsit acolo, fotografiind și făcând cu totul altceva decât spune legea.

Și aș vrea să vă spun că, din nefericire – și asta trebuia să știți –, ANAF nu a făcut aproape nimic pentru a valorifica bunurile intrate deja în proprietate pentru recuperarea prejudiciului.

Știți foarte bine că trustul de presă Antena Grup, Antena 3 – SA nu au fost parte în procesul ICA. Nu s-au dispus măsuri împotriva acestora, nu au avut nicio calitate.

Mai mult decât atât, ca să vedeți cam câtă competență este la nivelul ANAF, într-o adresă din iulie, trimisă de Direcția Regională a Finanțelor Publice București din cadrul ANAF, se spune așa: „Până în momentul pronunțării instanței judecătorești în mod definitiv – e vorba de procesul ICA –, titularul dreptului de proprietate a fost inculpatul.” Inculpatul era titularul dreptului de proprietate în judecata celor de la ANAF! Bine, trec peste faptul că acolo erau mai mulți inculpați și cei de la ANAF erau prea grăbiți ca să răspundă ironic, batjocoritor unor demersuri legitime.

Domnule prim-ministru,

Dumneavoastră sunteți șeful Guvernului. Eu mi-am exprimat neîncrederea în acest Guvern; în primul rând, din cauza lipsei de unitate de acțiune, din cauza incoerenței și a unor incompatibilități între membrii acestui Executiv.

Probabil că nici ministrul sănătății nu v-a informat în legătură cu cazul celor trei copii morți, în care singura preocupare a Domniei Sale era să nu se ventileze emoțional subiectul, și ați aflat acest lucru din presă.

Probabil că nu v-a informat nici doamna ministru Lipă de faptul că a emis o circulară care a dus la anomalii de genul interzicerii intonării Imnului României la competiții sportive și chiar la modificarea Regulamentului Federației Române de Handbal, prin care se interzice în mod expres intonarea Imnului României, imnului național, la competițiile interne.

Probabil că nici doamna ministru Raluca Prună nu v-a informat că este urgent să se emită o ordonanță de urgență care să ne readucă în anii ’50, în care munca de creație intelectuală să fie considerată neimportantă și incomparabil mai puțin acceptabilă în raport cu munca fizică.

Și, pentru că vorbim de dosarul ICA, v-aș reaminti de profesorul Gheorghe Mencinicopschi, căruia dumneavoastră îi negați dreptul de a crea intelectual în executarea unei pedepse privative de libertate, pe motiv că nu aveți certitudinea că este o activitate științifică. V-am dat un singur exemplu.

Probabil că domnul ministru Curaj nu v-a informat în legătură cu faptul că pune în discuție restrângerea sau eliminarea orelor de istorie și de latină în școala românească.

Probabil că ministra Dragu nu v-a informat în legătură cu faptul că România are și alte variante de muncă, pe bani mai puțini, așa cum e în alte țări, că e posibil să nu avem bani pentru plata pensiilor, că reducerea CAS, deși e prevăzută de lege, s-ar putea să nu se aplice.

Probabil că toți acești miniștri nu vă informează, domnule prim-ministru, dar, în condițiile astea, mă întreb: de ce mai sunteți prim-ministru și de ce mai conduceți acest Guvern?

Această echipă eterogenă avea un mandat limitat. V-am atras atenția încă de la bun început, prin declarații publice, că textul constituțional spune că membrii Guvernului răspund politic și solidar pentru actele Guvernului. Lipsa de viziune este o chestiune de atitudine politică, dar incoerența în actul de guvernare este inacceptabilă.

În aceste condiții, reiau o temă care vă face direct părtaș la speța noastră de astăzi. A fost spusă de un antevorbitor, de doamna senator Anghel. Dacă m-ați fi întrebat, v-aș fi sfătuit ca, în dezbaterea de astăzi, să solicitați Senatului, cu toată deferența necesară, să vă abțineți să comentați speța.

Pentru că, domnule prim-ministru, dumneavoastră ați semnat, pe 1 octombrie 2008, constituirea ca parte civilă a Ministerului Agriculturii și Alimentației în dosarul ICA. Păi, dacă valorificarea se face de către ANAF, cum își recuperează Ministerul Agriculturii pierderea pe care dumneavoastră, atunci, ați certificat-o ca fiind de 60 de milioane de euro?

Din punctul meu de vedere – și am responsabilitatea a ceea ce spun –, ați comis un fals, adică o infracțiune. Și am să vă spun de ce nu cred că atunci ați fost naiv sau în necunoștință de cauză. Știați foarte bine, că erați ministru, care este bugetul și care este execuția bugetară ale Ministerului Agriculturii. Știați foarte bine că, în actele financiar-contabile și de execuție bugetară ale Ministerului Agriculturii, această sumă nu se regăsește. Știați foarte bine că nici măcar în proiectul de buget pe anul 2009, după ce v-ați constituit parte civilă, această sumă nu a fost evidențiată în documentele fiscal-bugetare ale Ministerului Agriculturii ca fiind un prejudiciu de recuperat în cadrul unui proces penal. Nici în 2010, nici în 2011, nici în 2012, 2013, această sumă constituită de dumneavoastră ca prejudiciu al părții civile Ministerul Agriculturii în dosarul penal ICA nu a existat în evidențele fiscal-bugetare ale ministerului pe care l-ați condus. Ea a apărut abia după rămânerea definitivă a deciziei penale.

Curtea de Conturi a României, domnule prim-ministru, confirmă tot ceea ce vă spun eu acum. Nu vă faceți griji, nu veți răspunde penal, pentru că fapta s-a prescris. Dar falsul rămâne! Și sunt oameni care au fost trimiși în judecată pentru că ar fi furat de la statul român, că așa ați certificat dumneavoastră, ca ministru, 60 de milioane de euro. Să știți că terenul acela de 60 de milioane de euro este la locul lui, nu s-a produs niciun cutremur, nu s-a produs niciun alt fenomen geologic care să-l fi mutat din loc. E la fel de plin de bălării, la fel de valoros și la fel de valorificabil.

De aceea, eu cred că dumneavoastră sunteți, într-un fel, și într-un conflict de interese pe această speță și nu cred că acțiunea este una întâmplătoare.

Domnule prim-ministru,

V-am spus că eu v-am prezumat ca fiind de bună-credință și îmi mențin această părere cu privire la persoana dumneavoastră.

Cu privire la acțiunea guvernamentală însă, dați-mi voie să nu vă cred. Cred că vă implicați direct în jocul politic, cred că intenționați să determinați modificări în structura politică din România, pentru că nici acum n-ați reușit să explicați de ce emiteți o hotărâre de guvern privind data alegerilor care intră în vigoare peste 45 de zile. De ce n-ați emis-o peste 45 de zile? În ce a constat urgența, afară de datul posibilității unora să facă jocuri, să atace în instanță, să invoce excepție de neconstituționalitate, să spere că la Curtea Constituțională o decizie anterioară va fi răsturnată?!

Domnule prim-ministru,

Nu vă consider un bun prim-ministru și nu consider că acest Guvern își îndeplinește atribuțiile.

Există procedura constituțională a demisiei dumneavoastră. Vă rog s-o luați în calcul. La modul cel mai serios, acest Guvern a dat suficiente dovezi de incompetență, de rea-credință și de proastă guvernare.

Vă rog să luați în calcul demisia dumneavoastră și a Guvernului pe care-l conduceți, iar eu, Șerban Nicolae, senator al Partidului Social Democrat, vă asigur că, în caz contrar, voi solicita colegilor mei de la Partidul Social Democrat, colegilor de la UNPR, de la ALDE și de la celelalte formațiuni politice, de la UDMR, chiar și de la PNL, inițierea și adoptarea unei moțiuni de cenzură.

Vă mulțumesc.

## **Domnul Călin Constantin Anton Popescu-Tăriceanu:**

Am să vă rog...

Domnul senator Hașotti.

V-am rugat să încercăm să încheiem dezbaterile!

## **Domnul Puiu Hașotti:**

Domnule președinte, Stimați colegi, Mai puțin de un minut.

Ne aflăm în Parlament. Să știți că, după 11 ani, prim-ministrul în funcție, domnul prim-ministru Cioloș, vine în fața Parlamentului imediat, la prima zi după ce a fost convocat. S-a întâmplat lucrul acesta, domnule președinte al Senatului, în iunie 2005. Au trebuit să treacă 11 ani pentru ca un prim-ministru să răspundă atât de prompt la solicitarea Parlamentului, și pentru chestia asta mă bucur, îl felicit, pentru că trebuie să dăm clar – și, astăzi, asta am făcut – semnalul că Guvernul vine în fața Parlamentului pentru explicații.

S-au oferit aici soluții, s-a discutat ce a făcut ANAF-ul. Stimați colegi,

Criticile au fost îndreptățite, numai că ele trebuiau să pornească la adresa fostului prim-ministru Victor Ponta, pentru că de atunci...

Pentru că de atunci..., de atunci pornește răul!

Vă rog, respectați...

## **Domnul Puiu Hașotti:**

Iar actualul prim-ministru...

## **Domnul Călin Constantin Anton Popescu-Tăriceanu:**

Domnule senator, numai o clipă! Numai o clipă!

Stimați colegi! Stimați colegi!

Până acum, ședința s-a desfășurat în bune condiții. Vă rog să respectați dreptul la cuvânt al fiecăruia!

## **Domnul Puiu Hașotti:**

Iar dumneavoastră, domnule prim-ministru, trebuie să reparați sau trebuie să faceți ceea ce n-a făcut Victor Ponta.

Și am să închei spunându-vă că aici nu este vorba despre ANAF, în ultimă instanță. Nu este vorba despre respectarea sau nerespectarea unor legi. Nu este vorba nici măcar despre respectarea libertății presei. Aici este vorba despre libertatea individului, pentru că libertatea presei este o componentă esențială a libertății individului, începând cu dumneavoastră, dacă vreți, care ați venit aici ca un om liber, să vă exprimați opiniile. Și Parlamentul este locul unde se exprimă opiniile cel mai liber.

De aceea, nu trebuie să vă supărați, cum a spus un antevorbitor de-al meu, trebuie să țineți cont de ceea ce am spus și să reparați ceea ce alții n-au vrut sau n-au putut să facă. Aceasta este chestiunea. Și să rezolvați această

chestiune, pentru că, vă repet, este o chestiune care ține de libertatea individului mai mult decât orice altceva!

Vă mulțumesc.

## **Domnul Călin Constantin Anton Popescu-Tăriceanu:**

Vă mulțumesc, domnule senator.

V-aș ruga să fiți îngăduitori cu părerea și punctul de vedere al fiecăruia. Este o regulă esențială a democrației. Că ne place sau că nu ne place, trebuie să ascultăm punctul de vedere al fiecăruia.

Stimați colegi,

Având în vedere programul pe care l-am votat astăzi, este evident că vom face o mică depășire.

Vreau să vă rog să fiți de acord să votăm prelungirea programului până la închiderea dezbaterilor.

Am să vă rog să-mi permiteți și mie să fac o intervenție de la microfonul central, înainte de a-i da cuvântul domnului prim-ministru.

Stimați membri ai Senatului,

## Domnule prim-ministru,

Am să încep să vă fac o mărturisire. Cu mulți ani în urmă, 26 de ani, aproape 27 de ani, am înființat un post de radio liber în România, printre primele, al doilea. Pentru a putea să obțin această aprobare, am făcut apel la prim-ministrul de atunci, Petre Roman. Și Petre Roman a avut o atitudine care, poate, astăzi o să vi se pară surprinzătoare. În cererea pe care am înaintat-o am menționat care sunt tipurile de emisiuni pe care urma să le facem și dânsul, cu mâna lui – păstrez documentul și astăzi, pentru mine are o valoare și sentimentală –, a tăiat cu grijă emisiunile și dezbaterile politice și ne-a dat aprobare pentru restul.

Întotdeauna, în toată lumea, presa este incomodă pentru putere și încearcă să limiteze libertatea de exprimare. Acest lucru sigur că nu se poate face în țările democratice, dar, în rest, se practică intens, din păcate.

Ei bine, ce vreau să vă spun este că silirea, după toată această discuție amplă, pe care o salut și cred că este necesară pentru sănătatea democrației din României, în final, când ajungem la concluzii, trebuie să vedem ceva, și anume că acțiunea de silire a acestor societăți de televiziune de a evacua sediul în cinci zile este, în fond, în fapt, o acțiune de suprimare a libertății de exprimare.

Putem să vorbim foarte mult despre temeiuri legale, despre modul cum s-au derulat procedurile, despre modul în care funcționează instituțiile din subordinea Guvernului, dar realitatea rămâne. Și nu putem accepta, din păcate, un abuz cu temei legal, care are drept consecință limitarea sau suprimarea libertății de exprimare, mai ales într-un stat democratic, mai ales în ceea ce dorim să fie statul de drept.

Vreau să vă reamintesc că există o prevedere constituțională extrem de clară, art. 30 alin. (4), care spune că: „Nicio publicație nu poate fi suprimată.” Deci dumneavoastră trebuie să aveți în vedere a cântări măsurile care au, așa cum ați spus, temei legal, dar care, practic, duc la un abuz și la o înfrângere a unor prevederi constituționale extrem de clare. Am să-mi permit să vă pun în evidență următorul lucru, și anume că această acțiune pune, din păcate, în evidență o trăsătură constantă a statului român din ultima vreme, și anume faptul că-și tratează cetățenii ca pe niște suspecți aflați sub control permanent și amenințați cu supravegherea constantă – știți bine câte telefoane se ascultă în România –, sunt amenințați cu expunerea publică, cu arestarea preventivă, cu încătușarea și, mai nou, cu evacuarea forțată.

Am să-l citez pe colegul meu, senatorul Daniel Barbu, care ieri a făcut o declarație care mi se pare fundamentală în raport cu situația în care ne aflăm astăzi: „Statul, domnule prim-ministru, nu poate recurge la intimidare și violență, fie și sub aparență legală, decât sacrificând cele mai elementare principii democratice. Un stat violent, ce nu respectă, chiar și în exercițiul funcțiilor sale represive legitime, demnitatea persoanelor și garanțiile constituționale de care se bucură toți cetățenii, nu corespunde niciunei definiții a statului de drept.”

Acest lucru vreau să îl avem cu toții în vedere, pentru că, altfel, România, prin percepția pe care și-o creează, începe să semene din ce în ce mai mult cu exemplele negative la care s-a făcut referire astăzi, cu situația din Ungaria și din Polonia, de limitare a libertății presei. Din păcate pentru România, nu semănăm și în celelalte privințe cu Ungaria și Polonia, care știu să-și apere demnitatea și suveranitatea națională, știu să-și promoveze și să-și apere interesele naționale. N-am auzit ca în Polonia și în Ungaria, ambasadorii acreditați la Varșovia sau la Budapesta să facă declarații politice vizând subiecte de politică internă.

Poate la acest aspect ar fi util să vă gândiți și, sigur, și șeful Executivului prezent aici în sală, care are în subordinea sa Ministerul de Externe și care ar putea să ceară explicații pentru aceste ingerințe care depășesc cadrul normelor diplomatice uzuale.

Ei bine, domnule prim-ministru, sentimentul general pe care lumea îl are, și când spun lumea, nu numai lumea de la noi, ci și lumea occidentală, care a început să reacționeze, este că unei televiziuni, care este incomodă, nealiniată, neobedientă, i se pune pumnul în gură! În politică discutăm de multe ori și lucrăm cu percepții mai mult decât cu realități.

Vreau, așadar, domnule prim-ministru, să aveți în vedere întreprinderea unor acțiuni în concordanță cu principiile statului de drept. Și, aici, mă refer..., sigur că aveți temeiuri legale la care v-ați referit, dar, în același timp, trebuie să vă uitați și la prevederile Constituției, care este legea supremă. Nu lăsați impresia că România devine mai degrabă un stat polițienesc sau un stat de drepți! Sunteți format în lumea occidentală, ați funcționat în cadrul Comisiei Europene și cred că acolo ați avut ocazia să vedeți care sunt bunele practici și exemplele lumii libere occidentale pe viu.

În fine, cu această convingere, dați-mi voie, înainte de a încheia, să abordez încă două puncte sensibile, la care au făcut referire o serie de colegi de-ai mei.

Și pot să dezvălui, nu fac o indiscreție, am discutat și cu prim-ministrul înainte de începerea ședinței despre situația dramatică în care se găsește televiziunea publică. Televiziunea publică este un element esențial în peisajul media, în peisajul audiovizual. Trebuie să găsim împreună și vă propun, așadar, să dăm curs și propunerii pe care mi-ați făcut-o, și propunerii făcute de domnul senator Georgică Severin, președintele Comisiei pentru media, de a ne reuni și să încercăm găsirea unei soluții nu pentru salvarea pe moment a televiziunii publice, ci pentru a găsi o soluție de lungă durată, care să permită să funcționeze un suport media

care, în principiu, se consideră că reprezintă cel mai bine interesul public și dă posibilitatea autorităților să transmită mesajele către cetățeni.

Și, în final, v-aș ruga să luați în considerare situația de-a dreptul tragică, legată de acești copii care... văd că nu se încheie lista celor care mor în aceste zile.

Sunt numeroase mesaje pe care le-am primit la cabinetul meu în calitate de președinte al Senatului, pe e-mail, mesaje telefonice, oameni care sunt, sigur, nu numai sensibili, dar și extrem de îngrijorați, cum suntem și noi toți, la ceea ce pare o lipsă de acțiune coordonată din partea Ministerului Sănătății pentru salvarea vieților acestor bebeluși.

Cred că este nevoie din partea dumneavoastră, în calitate de șef al Guvernului, să interveniți viguros și să dispuneți cele mai adecvate măsuri în acest sens pentru a găsi soluția potrivită pentru salvarea celor care sunt în suferință.

Vă mulțumesc pentru că ați acceptat participarea la dezbaterea noastră și, fără să mai aștept să revin la scaunul de unde conduc ședințele, desigur, vă invit la microfon, dacă doriți să interveniți pe final.

Vă mulțumesc.

## **Domnul Dacian Julien Cioloș:**

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor,

Vă asigur că am venit doar de bună-credință în fața dumneavoastră, cu tot respectul pe care l-am arătat, încă de la începutul mandatului meu, față de Parlament, față de Senat, de Camera Deputaților, fără nicio urmă de ironie în nimic din ceea ce am declarat.

Prezența mea aici astăzi... În ciuda faptului că astăzi, la amiază, am o întâlnire programată de mai multă vreme cu domnul președinte Timofti, am rămas până la sfârșit la această dezbatere, în primul rând din respectul pe care-l arăt pentru o instituție democratică a României. Și vă rog așa să primiți prezența mea aici.

Cu la fel de bună-credință am tratat și tratez și acest caz, luând în considerare și litera legii, și spiritul legii, și drepturile democratice ale oricărui cetățean, inclusiv dreptul la informare. Și așa voi trata lucrurile și în continuare, dar permiteți-mi s-o fac într-un mod lucid, într-un mod clar, fără emoție, pentru a găsi soluțiile cele mai bune, care să se înscrie în principiile statului de drept și în limitele legilor pe care Guvernul este obligat să le aplice și pe care dumneavoastră le votați, le discutați și puteți să le modificați oricând considerați că ele nu respectă sau nu sunt în spiritul Constituției. Și vă asigur că acele legi, atunci când dumneavoastră le veți modifica și veți spune Guvernului că anumite lucruri trebuie făcute altfel pe baza legilor votate de dumneavoastră, le vom face.

Mi-ați sugerat și aici, așa cum a mai fost cazul și în alte dăți în aceste ultime săptămâni, ultime luni, să modificăm prin ordonanță de urgență anumite legi.

Domnul Teodorovici a făcut-o, Ordonanța de urgență nr. 7 din 2015, care ar fi trebuit să găsească o soluție, așa cum și dânsul a propus-o, la posibilitatea de a trece aceste imobile de la ANAF la RA-APPS pentru a putea fi închiriate, și acea ordonanță a fost declarată neconstituțională de către Curtea Constituțională a României. Deci, vă rog, nu-mi cereți să mai repet încă o dată o greșeală care a fost făcută și care a fost clar taxată de Curtea Constituțională. Și asta ca să fie foarte clar că am căutat și căutăm în continuare soluțiile pentru a permite în continuare dreptul la liberă exprimare, inclusiv televiziunilor din grupul Antena. Vom căuta soluțiile, dar ele trebuie făcute în limitele legii, nu putem să le facem altfel.

Vreau să revin la ceea ce ați menționat mai mulți dintre dumneavoastră și să fiu și mai clar, dacă n-am fost suficient în intervenția mea de început. Vreau să separ modul în care a acționat ANAF, și pe care l-am condamnat și-l condamn în fața dumneavoastră

, și, așa cum am spus, niște reflexe...

Îmi dați voie, doamna Anghel, să vă răspund?

V-am ascultat cu mare atenție și v-am privit în ochi, atunci când ați avut să-mi spuneți ceea ce ați considerat că vreți să-mi spuneți.

Vă rog! Vă rog să-mi permiteți să vă răspund și să mă lăsați să-mi asum responsabilitățile pe care le am în calitate de prim-ministru!

Deci, încă o dată, am condamnat și condamn modul în care s-a acționat și am atras atenția președintelui interimar al ANAF și în această dimineață asupra faptului că aceste reflexe, care în niciun caz nu au fost câștigate de ANAF în timpul mandatului acestui Guvern

, aceste reflexe trebuie să dispară nu doar de la ANAF, ci din toate instituțiile statului care lucrează cu cetățeni, pentru că e vorba, în primul rând, de respect. Nu ne putem respecta pe noi înșine, atâta timp cât nu-i respectăm pe ceilalți și invers. Și, aici, convingerea mea este foarte clară și fermă și pot să vă spun că nu voi accepta din partea niciunei instituții, atâta timp cât voi fi prim-ministru, astfel de comportament.

Dar una este modul, modul în care au acționat, și pe care îl condamn, și un alt lucru este substanța și fondul pe care ANAF a acționat. Și aici, cum v-am spus, nu pentru a apăra cu orice preț o instituție care este în cadrul Guvernului... și nu mă derobez de la responsabilitatea coordonării acestei instituții, și, atunci când am spus că nu am fost informat, am și precizat că nu era cazul să fiu informat atunci când ANAF aplică legea. Mă interesează să fiu informat mai ales atunci când instituții aflate în subordinea sau coordonarea Guvernului nu respectă legea. În cazul acesta, ceea ce am spus a fost că ANAF a respectat legea, această hotărâre judecătorească există din 2014, dacă nu mă înșel.

Acele sesizări făcute de „Antene” au fost făcute și în cursul anului trecut – la care nu s-a dat răspuns –, și pe perioada cât domnul Teodorovici era ministru la finanțe. Nu puteți să ne cereți ca, în câteva luni, să rezolvăm lucruri care n-au fost rezolvate sau unde au fost tentative să fie rezolvate și nu s-au putut rezolva în anii trecuți, pentru că subiectul nu este unul care a apărut acum, doar de câteva zile.

În al treilea rând, un alt subiect pe care l-ați abordat, termenul de cinci zile. Așa cum am spus, aceste cinci zile sunt prevăzute de lege și e vorba de cinci zile pentru o evacuare voluntară, așa cum spune legea. Asta nu înseamnă că, după cele cinci zile, cei care sunt acolo vor fi evacuați cu forța, pentru că există, conform legii, conform aceleiași legi care prevede doar cinci zile, și nu mai mult – și n-are cum o instituție a statului să pună mai multe zile decât cele care sunt prevăzute în lege –, inclusiv cel care este în cauză are dreptul,

conform legii, să conteste această solicitare a ANAF-ului, dacă o consideră de cuviință, și, deci, nu se pune problema, fizic, acum ca în cinci zile „Antenele” să părăsească clădirea respectivă. Însă procedura trebuia să fie începută, pentru că, așa cum vă spun, lucrurile trenează de mai multă vreme.

Dacă există soluții pentru a facilita acest transfer dintr-o clădire în alta, fiți convinși că le vom accepta. Dar închirierea, o altă idee care a fost sugerată de aici..., aceeași lege prevede că un imobil care a fost confiscat poate fi valorificat de către stat doar prin vânzare. Deci aici, încă o dată, e o lege care poate fi modificată, dacă Legislativul consideră că nu este suficient adaptată la anumite situații. Dar nu o poate interpreta Guvernul _..._

Nu o poate interpreta Guvernul, așa cum ea a fost decisă.

Doamna Anghel, dacă mai interveniți, rog chestorii să vă scoată din sală!

## **Din sală:**

Bravo! Bravo!

## **Domnul Dacian Julien Cioloș:**

O să...

O să...

## **Domnul Călin Constantin Anton Popescu-Tăriceanu:**

Solicit chestorilor să o poftească afară din sală pe doamna Anghel!

Vă rog foarte mult!

Solicit chestorilor să o roage pe doamna Anghel să părăsească sala!

## **Domnul Dacian Julien Cioloș:**

Dacă-mi permiteți..., dacă-mi permiteți să mai fac referire la câteva puncte ridicate de dumneavoastră.

Legat de acest subiect vreau să închei spunând că și eu îmi doresc ca „Antenele” să continue să emită, din respect pentru dreptul la liberă exprimare, din respect pentru cei care aleg să vizioneze orice televiziune sau să asculte orice post de radio. Și, în măsura în care legea ne va permite, vom căuta soluțiile pentru a nu împiedica acest lucru.

În același timp, permiteți-mi să afirm că aceste lucruri, dacă vrem să avem credibilitate, și eu îmi doresc acest lucru, trebuie să le facem în limitele legilor pe care le decidem împreună și pe care Guvernul are obligația să le respecte.

Ați făcut o referire și la Televiziunea Română și mă bucur că acest subiect revine în atenția Parlamentului, pentru că este o instituție care este în subordinea Parlamentului; Consiliul de administrație, care este chemat să găsească soluții la problemele care se află acolo, este numit de către Parlament. Pot să vă asigur că va exista întreaga colaborare din partea Guvernului pentru a găsi soluții și aici, încă o dată, în limitele legii. Deci mă bucur și salut inițiativa pe care ați avut-o. Chiar înainte de a intra la dezbaterea de astăzi, am sugerat domnului președinte Tăriceanu să avem și această discuție pe această temă.

Și, legat de situația copiilor din Argeș și din altă parte, am avut mai multe discuții cu domnul ministru în aceste zile, chiar în perioada când am fost plecat la Bruxelles, și am cerut ca astăzi să iasă și să dea toate explicațiile și toate elementele pe care le are, inclusiv cele care au rezultat în urma unor analize făcute cu experți din România, așa cum ați solicitat și dumneavoastră, și ca, începând de astăzi, să iasă zilnic să dea elementele de informație legat de modul în care progresează analizele și cercetările în acest caz.

Vă mulțumesc, încă o dată, pentru atenția pe care mi-ați acordat-o și pot să vă asigur că voi răspunde oricând, cu respect, la invitațiile pe care mi le veți face, cu speranța și cu încrederea că acest dialog va contribui și el la întărirea

încrederii cetățenilor în instituțiile statului. E lucrul pe care mi-l doresc cel mai mult. Nu poziționare politică îmi doresc, politică partinică, domnule Barbu, și nu aceasta mă conduce în deciziile pe care le iau și în propunerile pe care le fac.

Vă mulțumesc încă o dată.

Vă mulțumesc, domnule prim-ministru, în numele Senatului, pentru participarea la această dezbatere și așteptăm în perioada următoare, sigur, măsurile pe care Guvernul le va întreprinde.

Stimați colegi, declar închisă ședința de astăzi a Senatului.

Vă mulțumesc.

## _Ședința s-a încheiat la ora 13.20._

„Monitorul Oficial” R.A., Str. Parcului nr. 65, sectorul 1, București; C.I.F. RO427282, IBAN: RO55RNCB0082006711100001 Banca Comercială Română — S.A. — Sucursala „Unirea” București și IBAN: RO12TREZ7005069XXX000531 Direcția de Trezorerie și Contabilitate Publică a Municipiului București (alocat numai persoanelor juridice bugetare) Tel. 021.318.51.29/150, fax 021.318.51.15, e-mail: marketing@ramo.ro, internet: www.monitoruloficial.ro Adresa pentru publicitate: Centrul pentru relații cu publicul, București, șos. Panduri nr. 1, bloc P33, parter, sectorul 5, tel. 021.401.00.70, fax 021.401.00.71 și 021.401.00.72 Tiparul: „Monitorul Oficial” R.A.

&JUYDGY|942639]

**ISSN** 1220–4870

**Monitorul Oficial al României, Partea a II-a, nr. 19/25.II.2016 conține 40 de pagini.**

Prețul: 100,00 lei