Gianina Șerban

## **Doamna Gianina Șerban:**

Mulțumesc. Stimați colegi,

Stimați invitați,

Astăzi nu vorbim doar despre statistici. Astăzi vorbim despre femei cu chip, cu nume – despre mame, despre fiice, despre surori, despre cele care trăiesc în tăcere iadul din spatele ușilor închise.

În fiecare săptămână, în România, o femeie este ucisă. Ucisă de cel care ar fi trebuit să o protejeze. Și, de multe ori, asta se întâmplă sub ochii copiilor.

Cum să închizi ochii în fața unei asemenea realități? Cum să accepți ca neputința să devină normă și ca sângele nevinovat să fie acoperit cu mușamalizări și de un sistem care se ascunde după dosare prăfuite și amenzi simbolice*?

Este de datoria noastră să spunem clar – ajunge! Destul! Femeile nu trebuie să mai trăiască în frică. Copiii nu trebuie să mai crească cu traume. Fiecare traumă poate însemna ani de terapie.

Fiecare femeie are dreptul să vorbească liber, să ceară ajutor, să știe că statul o apără, nu că o abandonează.

Iar noi, ca Parlament, avem obligația să fim vocea celor care nu mai au glas, nu mai au speranță.

Violența domestică nu este o problemă privată, ci o rușine publică.*