Maria Cernit

## **Doamna Maria Cernit:**

Mulțumesc, doamnă președinte.

Bună ziua, stimați colegi!

25 noiembrie nu repară rănile nimănui, dar poate deschide discuții care salvează vieți. Este o zi care ne invită să ne oprim puțin și să ne gândim la femeile care trăiesc cu teamă* acolo unde ar trebui să existe siguranță și liniște.

Unele dintre ele nu pot vorbi, altele nu știu încotro să meargă, iar multe nici nu mai au puterea să ceară ajutor, pentru că simt că nu le mai crede nimeni.

Există femei care își duc durerea în tăcere, în spatele zâmbetelor care trebuie să fie „normale”, în spatele responsabilităților pe care nu și le pot abandona, în spatele copiilor pe care încearcă să îi protejeze, chiar cu prețul propriei liniști. Și pentru că viața nu se oprește în loc, ele învață să se comporte ca și cum totul ar fi în regulă, în timp ce în interior încă se luptă cu frica, rușinea, vinovăția sau confuzia.

De aceea, cred că este important să înțelegem că violența nu este doar o problemă privată, ci una care privește întreaga societate* – de la familie, la comunitate și până la instituții.