Maria Dragomir

## **Doamna Maria Dragomir:**

„Viscolul – proba cu turnesol pentru bătaia de joc față de cetățenii României”

Nu mai este nicio noutate pentru nimeni că, atunci când în România se produce un viscol, întreaga țară este dată peste cap! În condițiile în care, din punct de vedere meteorologic, România era considerată o țară cu o climă temperatcontinentală, iarna durează (cel puțin calendaristic) din luna decembrie până în luna martie, cu o marjă de plus sau minus, către lunile noiembrie sau aprilie. Dar, oricum, în cele câteva luni de iarnă viscolele sunt – ne-au confirmat meteorologii – întinse pe parcursul a patru-cinci zile, asta însemnând că media viscolelor, în România, este de două până la trei într-o iarnă. În mod normal, din 365 de zile, doar câteva zile în care ar apărea probleme nu ar trebui să reprezinte nicio problemă pentru o țară care are aproape 20.000.000 de locuitori. Dar când această țară se numește România, iar guvernele, de toate orientările politice, au dovedit incapacitatea de a se descurca în condițiile dificile ale unei ierni și ale unui viscol, problemele apar și ele par foarte greu de depășit.

Totuși, ceea ce a devenit aproape o obișnuință pentru viscolele din România consider că nu mai poate fi acceptat, iar asta o rostim în numele cetățenilor din România, cărora nu le mai pot fi încălcate drepturile fundamentale ale omului, care nu mai pot fi considerați o anexă a unor interese politice și atât, oameni care ajung în situații extreme fără a purta vreo vină în această cauză.

Să fim și mai expliciți: modalitățile de acțiune ale guvernanților, în ultimii ani, au fost unele deosebit de simple pentru ei, desigur, asta la prima vedere – blocarea circulației pe jumătate din țară, neintervenția, în timp util, în niciuna din zonele afectate, totul fiind lăsat la voia Domnului, într-un haos de nedescris!

Să fim bine înțeleși! România are o populație de aproape 20.000.000 de locuitori (sau câți om mai fi, pentru că nimeni nu ne-a lămurit, oficial, până la această dată, deși în doar câteva luni vor fi alegerile europarlamentare în care iarăși se va vorbi despre numărul real al cetățenilor și, implicit, al alegătorilor. Dar asta este altă poveste acum...). La aproape 20.000.000 de locuitori este imposibil ca pe parcursul a două, trei, chiar patru zile să nu apară probleme reale. Unuia îi moare mama, altul are de dus un copil la spital... Apar probleme de viață și de moarte, ca să nu mai vorbim despre acțiuni foarte bine planificate, acțiuni care trebuie să se desfășoare într-un timp util. Ce face cetățeanul din România în toate aceste condiții? Păi nu are decât două posibilități: să stea liniștit în casa lui și să aștepte să i se telefoneze dacă i-a murit mama (eventual că a fost și îngropată!) sau să încerce să ajungă, pe toate căile, acolo unde îl cheamă inima sa. Ce pățește în acest caz? Păi, cea mai mare catastrofă pe care și-o poate imagina cineva: să fie oprit, în plin câmp, și să fie obligat să stea pe loc o zi... o noapte... încă o zi... și încă o noapte! Deși pare incredibil, așa ceva au pățit mii de locuitori din această țară în aceste zile. Păi asta înseamnă administrarea și responsabilitatea unei țări întregi, să blochezi circulația, în condițiile în care, s-a dovedit, pe multe drumuri nu se impuneau asemenea restricții!? DUPĂ PAUZĂ