Mariana Venera Popescu

## **Doamna Mariana Venera Popescu:**

Raport asupra Propunerii legislative pentru modificarea și completarea Legii nr. 185/2013 privind amplasarea și autorizarea mijloacelor de publicitate

În conformitate cu prevederile art. 95 din Regulamentul Camerei Deputaților, republicat, Comisia pentru administrație publică și amenajarea teritoriului a fost sesizată spre dezbatere, în fond, cu Propunerea legislativă pentru modificarea și completarea Legii nr. 185/2013 privind amplasarea și autorizarea mijloacelor de publicitate, trimisă cu adresa Pl-x 238/2014 din 28 aprilie 2014. Senatul, în calitate de primă Cameră sesizată, a respins propunerea legislativă în ședința din 23 aprilie 2014.

Camera Deputaților este Cameră decizională, potrivit prevederilor art. 75 din Constituția României, republicată, și ale art. 92 din Regulamentul Camerei Deputaților, republicat.

Propunerea legislativă are ca obiect de reglementare modificarea și completarea Legii nr. 185/2013 privind amplasarea și autorizarea mijloacelor de publicitate, în scopul acordării posibilității autorităților publice locale ca, prin regulamente proprii, să reglementeze mai permisiv activitatea de panotaj publicitar, fără a mai exista obligația ca prin aceste regulamente să fie delimitate zonele de publicitate lărgită și, respectiv, zonele de publicitate restrânsă.

La întocmirea prezentului raport, comisia a avut în vedere: avizul favorabil al Consiliului Legislativ, avizul favorabil al Comisiei juridice, de disciplină și imunități, avizul negativ al Comisiei pentru industrii și servicii, punctele de vedere negative ale Guvernului.

Potrivit prevederilor art. 61 din Regulamentul Camerei Deputaților, republicat, comisia a examinat inițiativa legislativă în ședința din 14 februarie 2017.

La lucrările comisiei au fost prezenți 24 de deputați, din totalul de 25 de membri ai comisiei.

Din analiza inițiativei legislative s-a constatat că actul normativ în vigoare distinge între cele două categorii de zone de publicitate, respectiv restrânsă și lărgită, în raport cu valoarea arhitectural-urbanistică și de peisaj, precum și cu potențialul de competitivitate economică a localității. Autoritățile administrației publice locale, în baza principiilor descentralizării și autonomiei locale, au deplina libertate să își definească una dintre cele două tipuri de zone, în raport cu contextul local. Această distincție reprezintă o corelare cu legislația în vigoare și cu privire la protecția zonelor construite protejate, a monumentelor istorice, precum și cu angajamentele asumate de statul român, inclusiv prin Legea nr. 451/2002 pentru ratificarea Convenției europene a peisajului, adoptată la Florența la 20 octombrie 2000. Menționăm că forma în vigoare nu obligă autoritățile administrației publice locale să delimiteze ambele categorii de zone, acestea având libertatea să le delimiteze în funcție de părțile din localitate...