Minerva Boitan

## **Doamna Minerva Boitan:**

Mulțumesc, domnule președinte. Stimați colegi,

Declarația mea politică de astăzi este intitulată „Țara spânzuraților”.

Trăim cu toții într-o lume în care gesturile au valoare de simbol, ne definesc și ne permit să intrăm în contact, ne ajută să ne cunoaștem mai bine, să ne completăm reciproc și să ne definim pe noi înșine în raport cu propria conștiință și cu cei din jurul nostru.

Gesturile se pot clasifica în diferite moduri. Cele mai elegante și mai apreciate sunt cele de politețe, de curtoazie, de bunăvoință. Pentru domnul Boc, cele care sunt de sesizat sunt tocmai cele foarte deranjante. În accepțiunea noastră, un astfel de gest poate fi unul de impolitețe față de cineva sau lipsa de curtoazie față de o femeie.

Incitarea la ură națională, după cum o afirmă Boc însuși, nu poate fi inclusă în categoria gesturilor foarte deranjante. Într-o astfel de situație vorbim de blasfemie, de atentat la ființa neamului, de siluire a istoriei unui popor mult prea umilit și batjocorit ca să mai accepte gesturi ca cele comise de funcționarul public – și mă refer aici la acel Csibi Barna, un om care nu merită apelativul de domn. Incalificabilul gest al unui posibil bolnav psihic – e singura posibilitate pentru care se pot găsi circumstanțe atenuante, dar nu scuze – sigur că nu ar fi fost comis dacă cel în cauză nu se știa protejat, apărat sau acoperit de Garda Secuiască din Miercurea-Ciuc, de reprezentanții unui partid etnic sau de reprezentanții unui partid aflat la guvernare, dar și de reprezentanții partidului care este în toate și peste toate, preocupați de reforma statului, și nu de reforma moralei creștine.

Reforma statului, domnilor guvernanți, nu înseamnă în niciun caz toleranță și îngăduință față de manifestări ce propagă atitudini criminale și antiromânești. Spânzurarea lui Avram Iancu, simbol drag ardelenilor, dar nu numai lor, e echivalentul călcării în picioare a oricărui român.

De altfel, metaforic vorbind, oricum se întâmplă acest lucru, din păcate, prin puzderia de legi, coduri și decrete decise de la Cotroceni.

Conviețuind alături, noi, românii, am recunoscut meritele și calitățile adevăraților maghiari. Am învățat unii de la alții, fără să simțim nevoia să ne raportăm la fapte și evenimente ale istoriei, lăsate în seama specialiștilor în domeniu.

Deciziile politice trebuie să-i avantajeze în egală măsură pe toți, inclusiv pe românii de dincolo de Tisa.

În lipsa unui dialog constructiv cu politicienii din Ungaria, pe care l-a avut cândva domnul Tăriceanu cu omologul său maghiar, în România sunt spânzurate simbolurile naționale și sunt purtate însemnele unui alt stat de către demnitari români de etnie maghiară.

De aici și până la gesturi și pretenții nu mai e decât un pas, unul imposibil de făcut, distinși colegi.

În numele suferinței a generații și generații de moși și strămoși ardeleni, care, spre deosebire de domnul Boc, au avut un crez, trebuie luate măsuri urgente și ferme pentru a nu mai avea parte de scene și gesturi criminale condamnate și condamnabile în toate statele civilizate.