Neviser Zaharcu

## **Doamna Neviser Zaharcu:**

Mulțumesc, domnule președinte. Dragi colegi,

Declarația mea politică se referă la: „Tristele învățăminte ale secretarului de stat din Ministerul Educației sau despre selecția cadrelor în politica românească”.

Demisia fostului secretar de stat din Ministerul Educației, în urma declarațiilor aiuritoare cu privire la modul cum ar trebui să se comporte și să arate elevele din România, este nu numai tardivă, ci și penibilă. Acest incident rămâne o pată murdară pe reverul învățământului românesc, iar faptul că tocmai un secretar de stat a proferat enormitățile respective nu rezolvă problemele din învățământul nostru. Din punctul meu de vedere, elucubrațiile respective comportă două abordări, care, deși ar părea diferite la prima vedere, conduc la aceeași concluzie.

În primul rând, faptul că demisionarul și-a permis cu o nonșalanță înfiorătoare să arunce cu noroi, la modul general, în toate elevele din România este strigător la cer. Pentru acesta, fetele nu se duc la școală să învețe, ci „să știe să meargă frumos, cu pieptul în față, cu dosul în spate, să leșine băieții!”. Mai mult, o asemenea afirmație publică aruncă în ridicol întreg corpul profesoral românesc, deoarece s-ar putea înțelege lesne că fostul secretar de stat, din calitatea sa de responsabil cu învățământul preuniversitar, a făcut o recomandare explicită în acest sens tuturor dascălilor. În final, secretarul de stat și-a dat demisia. Dar nu cu onoare și nici prin a-și cere scuze elevelor și profesorilor, ci aruncând vina pe o ziaristă „tendențioasă”, care i-ar fi răstălmăcit și scos din context spusele. Ceea ce denotă faptul că respectivul, care, culmea, este și profesor, nu a înțeles absolut nimic în urma reacțiilor virulente ale societății civile. Deci nu e vinovat deloc, dar și-a dat demisia. Evident, forțat să o facă.

În al doilea rând, acest incident în care ex-secretarul de stat din Ministerul Educației ajunge să dea lecții de mers pe stradă fetelor, să fie cu pieptul și cu fundul scoase, pentru a-i cuceri pe băieți, demonstrează nivelul jalnic în care a ajuns selecția cadrelor în politica românească. Cu alte cuvinte, nu prea mai contează cine ești, ce ești, ce te recomandă, ce pregătire ai, unde ai muncit, ce rezultate ai avut. În politica noastră contează, din păcate, și nu de azi, de ieri, doar „vocea și talentul meu”, cum ar spune umoriștii.

În realitate, problema este una extrem de serioasă. Din păcate, oamenii cu probitate morală și profesională s-au îndepărtat de politică, lăsând locul unor personaje precum cel amintit și mulți alții ca el, indiferent de culoarea politică. Cu toate acestea, este inacceptabil ca în structurile politice executive să nu existe un filtru, o selecție riguroasă, un examen de determinare a capacităților oamenilor care ajung să conducă ministere, să fie secretari de stat, să dispună de destinele și de bugetul țării! Aceste probe de analiză a competențelor ar trebui să fie obligatorii nu numai la politicienii numiți, dar și la cei aleși, teoria este universal valabilă și extrem de necesară.