Titlul moțiunii de cenzură: „Guvernul mimează reforma – ASF, ANRE și ANCOM continuă să fie instituții corupte, incompetente și răuvoitoare, captive clientelei politice și lipsite de guvernanță profesionistă”.
## Considerații generale
Atunci când actualul guvern s-a instalat la Palatul Victoria, premierul a încercat să mimeze celebrul discurs al lui Churchill în care acesta le spunea cetățenilor că urmează o perioadă de „sânge, trudă, lacrimi și sudoare”. La schimb, românilor puși să strângă cureaua li s-a promis că instituțiile vor fi reformate, că ele vor funcționa spre binele public, că vor fi eliminate sinecurile, că salariile aberante vor fi limitate și că se va instala domnia legii.
Ceea ce vedem însă în pachetul de modificări legislative care vizează autoritățile administrative autonome este exact opusul angajamentelor asumate de către Executiv. Sinecurile rămân. Salariile colosale sunt atinse marginal. Nu se face niciun efort pentru reforma instituțiilor autonome de verificare și control care gestionează piețe esențiale – asigurări, energie, telecomunicații. Nu există și nici nu se intenționează a se introduce criterii de performanță sau standarde de calitate.* Instituțiile în cauză – ASF, ANRE și ANCOM – rămân, contrar spiritului OUG nr. 109/2011 privind guvernanța corporativă, raiul politrucilor la toate nivelurile: de la conducere numită pe criterii de algoritm politic până la funcții de middle management sau chiar de execuție
unde domină fauna de partid specifică PSD, PNL, USR și UDMR.12
Acest pachet privind prezumtiva eficientizare a activității autorităților administrative autonome nu este o oportunitate ratată. Din contră, cu bună știință, Guvernul Bolojan lansează o perdea de fum într-un stil propagandistic pentru a acoperi faptul că, în esență, nu se schimbă nimic.* Sectoarele economice arbitrate de aceste instituții vor rămâne în continuare profund disfuncționale, pentru că toate măsurile propuse în acest pachet de acte normative sunt superficiale și fără un impact real în funcționarea economiei.
Se vorbește în actul normativ despre o reducere cu 30% a salariilor de bază. Președintele ANRE are venituri de aproximativ 15.000 de euro pe lună. Deci ar urma să rămână cu 11.500 de euro net. Președintele ASF câștigă 12.400 de euro pe lună. Ca urmare a reducerii, ar putea să obțină 8.700 de euro pe lună. Președintele ANCOM obține venituri de 13.000 de euro pe lună. Deci, dacă s-ar opera această amputare de 30%, ar rămâne cu 9.100 de euro pe lună net. Aceste venituri sunt în continuare de cel puțin două ori mai mari decât cele ale Președintelui României.
În ceea ce privește reducerea posturilor, este inacceptabil faptul că se dorește desființarea posturilor tocmai din zona de verificare și control, afectând capacitatea de supraveghere a piețelor de asigurări și pensii, telecomunicații și energie. Nu sunt eliminate posturile politice, ci tocmai acelea care incomodează marile companii.
Limitarea drastică a funcțiilor-suport la un plafon arbitrar – mult sub nevoile reale în unele cazuri –, nu ține cont de distribuția teritorială și competențele diverse ale acestor autorități. ANCOM, spre exemplu, operează la nivel național cu structuri regionale, laboratoare și echipe de teren care necesită suport logistic și administrativ consistent. ASF și ANRE gestionează volume masive de date și relații cu zeci de entități supravegheate – un volum de lucru administrativ considerabil. O restrângere uniformă riscă să creeze „gâtuiri” organizaționale, unde anumite procese nu mai pot continua normal, din lipsă de personal. Consecința poate fi o creștere a riscului de neconformitate la nivel internațional, precum și vulnerabilități pe piețele supravegheate, cauzate de reducerea capacității de monitorizare.
Este o formă de slăbire instituțională a statului cu bună știință, pentru a instaura o lege a junglei la nivelul acestor domenii economice-cheie. Această abordare este în logica avantajării marilor companii, care abuzează constant de cetățenii români.12
Astfel, ASF, ANRE și ANCOM sunt instituții disfuncționale, care trebuie reformate din temelii, cu oameni noi.
Arhitectura acestor instituții de verificare și control a fost concepută voit într-un mod fragmentat, ceea ce a generat: – dificultăți majore de cooperare și schimb de informații între ele;
– politizare prin numiri pe criterii clientelare;
– limitarea capacității de supraveghere și responsabilizare.
În acest context, o soluție necesară și pragmatică ar fi analizarea oportunității unei fuziuni între anumite structuri, în vederea creșterii coerenței și eficienței instituționale.
În cazul ASF, prezumtiva economie făcută este liliputană prin comparație cu pierderile uriașe pe care le generează faptul că instituția nu-și face datoria.
Spre exemplu, în cazul polițelor de răspundere civilă pentru autoturisme, în ultimii ani au existat patru falimente răsunătoare, în urma cărora au rămas găuri financiare uriașe, pe care le-au suportat fie clienții păgubiți, fie statul român.
Avem falimentul Astra Asigurări, care a adus pierderi de 557 de milioane de lei.
Falimentul Carpatica Asigurări a adus pierderi de 502 milioane de lei.
Falimentul City Insurance a generat pierderi de 740 de milioane de lei.
Falimentul Euroins a condus la cereri de plată de aproximativ 2,19 miliarde de lei.
În total, în 10 ani, Fondul de Garantare a Asigurărilor a trebuit să plătească aproape un miliard de euro pentru a acoperi incompetența crasă sau corupția conducerii Autorității de Supraveghere Financiară.* Și, în loc ca instituțiile din Justiție să verifice această realitate brutală, unii dintre responsabili au fost chiar promovați în funcții pe mai departe.
În acest moment, piața asigurărilor RCA este în pragul unui nou colaps. Pe de o parte, au intrat companii europene care nu au nici măcar birouri în România. Axeria Iard, Hellas Direct, Eazy sau DallBogg se îndreaptă spre 50% din piață, dar nu au infrastructură fizică în România. Mai mult, service-urile se plâng că nu își primesc banii pentru reparații. Suntem în situația în care o piață de două miliarde de euro, anual, este, pur și simplu, lăsată de izbeliște. Pe de altă parte, tarifele RCA au crescut cam cu 30% de la momentul eliminării așa-zisei plafonări decise în guvernarea catastrofală Ciolacu – PSD – PNL. Am ajuns în situația în care polița RCA este mai scumpă în România decât în Germania, Italia sau Franța.
ASF este o instituție care joacă după regulile scrise de companii și în cazul pensiilor private. Legea scrisă de administratorii de pensii pilon II și pilon III, prin care se limitează accesul românilor la banii cu care au contribuit la fonduri, este un motiv suficient pentru care actuala conducere a ASF ar trebui demisă și instituția deparazitată.
În continuare nu există nicio limitare a comisioanelor percepute de administratori sau un target privind performanța investițiilor realizate de aceste fonduri. ASF a avut aproximativ 20 de ani la dispoziție să construiască aceste mecanisme, dar a refuzat cu obstinație, ceea ce trădează reaua-credință a celor numiți în aceste funcții de PSD, PNL, USR și UDMR la conducerea instituțiilor, în acest timp.
Toate aceste lucruri s-au întâmplat în timp ce salariul mediu net în cadrul ASF a ajuns la 13.562 de lei net, echivalentul a 2,44 salarii medii nete pe economie, aferente lunii iunie 2025.
Autoritatea Națională de Reglementare în Domeniul Energiei este dovada supremă că, uneori, instituțiile statului român subminează în mod deschis economia națională.
România produce mai multă energie electrică decât consumă și este aproape independentă din perspectiva consumului de gaze naturale, devenind, în anul 2024, cel mai mare producător din Uniunea Europeană. Cu toate acestea, avem al patrulea cel mai ridicat preț la energie electrică din Uniune. În anumite momente, chiar cel mai mare. De la momentul liberalizării facturilor la energie electrică, atunci când s-a renunțat la sistemul subvenționat menit să asigure perpetuarea la putere a partidelor vechi, facturile au crescut de peste două ori: de la 0,68 lei per kWh la 1,5 lei per kWh. În cazul gazelor naturale, în luna februarie 2025 s-a plătit cu 44% mai mult decât media Uniunii Europene.
Deși este evident că există distorsiuni grave pe piața energetică și că participarea României la Piața Unică Europeană a generat costuri majore, iar exporturile către Republica Moldova și Ucraina, la prețuri mici, au generat dezechilibre, ANRE susține, în pozițiile oficiale, că este normal ca lucrurile să se întâmple așa.
S-a ajuns aici și din cauza unui mix energetic toxic, nu doar tolerat, ci chiar încurajat de la nivelul ANRE. Renunțarea la termocentrale și încurajarea aproape exclusiv a surselor regenerabile a condus la situația în care plătim uneori pentru a exporta energie electrică în momentele cu soare sau când bate vântul, pentru ca noaptea și iarna să importăm la prețuri și de o mie de ori mai mari decât cel la care exportăm. În cazul gazelor naturale, în 2024 s-au produs 7,56 milioane tone echivalent petrol. Ceea ce indică o scădere a producției cu aproximativ 7% față de 2019, când România a produs 8,07 milioane tone echivalent petrol. Așa se face că, în iarna anului trecut, țara noastră a fost chiar pe punctul de a rămâne fără gaze naturale – motiv pentru care au fost formulate plângeri penale privind raportările false – dosare care, însă, nu s-au finalizat nici până în acest moment.
În ultimii doi ani, tariful de distribuție a gazelor naturale a crescut de la 32 lei/MWh la 69 lei/MWh. Din iunie 2024 și până acum, tariful pentru serviciul de sistem a urcat de la 3,67 lei/MWh la 12,79 lei/MWh, devenind, practic, de patru ori mai mare.
Depozitele de gaze autohtone sunt, în prezent, pline doar în proporție de 71%, un volum cu 15 puncte procentuale mai puțin decât în aceeași perioadă a anului trecut, când gradul de umplere era de 86%, în condițiile în care Transgaz estimează o creștere a consumului cu 14% iarna aceasta. Experții semnalează că, foarte probabil, în iarna 2025 – 2026, România va fi nevoită să importe gaze inclusiv din Ungaria, o țară care nu dispune de astfel de zăcăminte.
Mai grav este că la nivelul ANRE nu există nicio strategie de gestionare a momentului în care se va renunța la plafonarea prețului la gaze naturale, prevăzută pentru 1 aprilie 2026. Perspectiva este ca facturile să se tripleze, ajungându-se, astfel, la situații similare precum la sfârșitul anului 2021 și începutul anului 2022.
În aceste condiții, soluția normală și firească în cazul ANRE ar fi fost înlocuirea întregii conduceri și organizarea unor concursuri în care să fie numiți oameni exclusiv pe criterii valorice, așa cum, de altfel, se precizează în OUG nr. 109/2011.
Nu există nicio justificare a eșecurilor repetate ale Autorității Naționale de Reglementare în Domeniul Energiei, câtă vreme salariul mediu net la nivelul instituției este de 18.635 de lei, de trei ori și ceva mai mare decât media pe economie.
În ceea ce privește Autoritatea Națională pentru Administrare și Reglementare în Comunicații, după episodul controversat al vânzării licențelor 5G, instituția și-a modificat substanțial scopul.
ANCOM funcționează total în afara regulilor de guvernanță corporativă, cu personal supradimensionat, aproape în exclusivitate capturat politic, și atribuții folosite tot mai des pentru limitarea libertății de exprimare.
Pe de o parte, s-a întărit percepția de „sat de vacanță” pentru pile, cunoștințe și relații. Pe de altă parte, instituția a fost implicată în mai toate momentele derivei autoritariste ale actualei puteri.
ANCOM a devenit astfel unul dintre departamentele esențiale ale „Ministerului Adevărului”, așa cum este descris în Romanul „1984” al lui George Orwell.* Nu degeaba au fost proțăpiți acolo Valeriu Zgonea, pe filiera PSD, și Pavel Popescu, pe relația PNL.
Astăzi, ANCOM tinde să devină un fel de „Poliție” atât a spațiului audiovizual, cât și a internetului. Oferindu-i-se tot mai multe pârghii de control pentru ceea ce se discută în mass-media sau online, autoritatea este transformată, de la o instituție tehnică, al cărui atribut principal este ca piața telecom să funcționeze normal și să avem o infrastructură sănătoasă, într-un braț armat al cenzurii și al limitării libertății de exprimare.
Toate acestea se petrec pe mulți bani, în timp ce salariul mediu net în instituție a ajuns la 12.934 de lei, adică mai mult decât dublul salariului mediu net pe economie.
## Concluzie
Am arătat, fără putință de tăgadă, că aceste instituții, menționate în Proiectul de lege privind eficientizarea activității unor autorități administrative autonome, nu își respectă obiectivele pentru care au fost create. Ba chiar, în cele mai multe cazuri, acționează cu rea-credință împotriva interesului public, distorsionând piețele pe care ar trebui să le arbitreze.
Prezentul proiect de lege nu repară nimic din efectele negative produse asupra tinerilor antreprenori din turism și sport, cauzate de tarifele exorbitante ale energiei și costurile exagerate ale RCA-ului.
Din această perspectivă, modificările propuse de Guvernul Bolojan sunt o tentativă disperată de a perpetua acest _modus operandi_ profund nociv pentru România.
Executivul nu vrea să reformeze ASF, ANRE și ANCOM. Din contră, Guvernul vrea să le salveze, încercând să creeze senzația publică falsă că lucrurile se schimbă în cele trei structuri. Ne aflăm în fața unei epidemii de incompetență și
corupție la nivelul arbitrilor din sectoarele asigurărilor, pensiilor private, telecom și energie. În locul unor schimbări de substanță, care să ofere încredere românilor că sunt apărați, puterea politică merge pe logica _business as usual_ , sperând să salveze privilegiile propriei clientele.
Tocmai pentru că, nici în al treisprezecelea ceas, Guvernul Bolojan nu înțelege necesitatea reformelor și cât de importantă este deparazitarea acestor instituții de politruci corupți și incompetenți, acest Executiv trebuie să fie demis.*
Românii au fost înșelați prin promisiuni de echitate și reformă, dar au primit în realitate menținerea privilegiilor pentru aceleași personaje* și doar o simulare a schimbării.
De aceea avem cele mai mari prețuri la energie din Europa.
De aceea avem cele mai mari prețuri la polițele RCA din Uniunea Europeană.
De aceea se dau legi de confiscare a pensiilor pilonul II și pilonul III.
De aceea vor să-și construiască propria poliție a internetului.
Având în vedere aceste aspecte, considerăm absolut necesară demiterea actualului guvern prin moțiunea de cenzură!
Vă mulțumesc.
Vocevoce proprie
Marker
Cadru
Justificarea combină apelul la interesul cetățenilor (binele comun) cu critica grupurilor de interese (marile companii).
„Această abordare este în logica avantajării marilor companii, care abuzează constant de cetățenii români.”